Susann Prätor este sociolog, psiholog şi jurist. Când experta vorbeşte şi scrie despre criminalitate, aceste perspective diferite se regăsesc în analizele ei. De aceea, ea are o atitudine mai degrabă rezervată faţă de statisticile poliţiei vizând infracţionalitatea. 

Mai bine de o treime din suspecţi nu deţin cetăţenie germană

Numărul celor fără cetăţenie germană suspectaţi că ar fi comis diverse delicte cum ar fi hoţii, spargeri sau infracţiuni cu violenţă însuma în ultima statistică 35,4 la sută, mai mult decât dublu raportat la totalul populaţiei. Dar în statisticile poliţiei predomină cifrele, şi din perspectiva lui Prätor aceasta este ca şi cum ai compara mere cu pere.

Profesoara la Academia de Poliţie a landului Saxonia Inferioară a făcut referire în cadrul unei discuţii cu presa desfăşurată la Berlin, unde-şi are sediul Serviciul de Presă Integrare (Mediendienst Integration), la structura de vârstă diferită şi la sex. Ambele joacă, indiferent de provenienţă, la capitolul infracţionalitate un rol important, fiindcă numărul suspecţilor tineri şi de sex masculin este dintotdeauna supraproporţional de mare. Pentru interpretarea statisticilor, Prätor consideră că astfel de factori sunt foarte relevanţi.

În întreaga lume, mulţi făptaşi sunt bărbaţi tineri

"Non-germanii sunt în medie mult mai tineri decât germanii", a afirmat experta, adăugând: "Bărbaţi tineri nu sunt doar în Germania, ci în întreaga lume un grup de persoane care prin comportamentul lor infracţional ies în evidenţă".

Şi aşa-numitul comportament de depunere a plângerilor influenţează evident statisticile privind infracţionalitatea. "Există studii care atestă că împotriva oamenilor care sunt percepuţi drept străini se depun cu mare probabilitate plângeri", subliniază Prätor.

Potrivit unui studiu al Institutului Criminalist Saxonia Inferioară din anul 2024, împotriva unor persoane non-germane s-au depus aproape de trei ori mai multe plângeri decât împotriva germanilor.

Pledoarie pentru mai multe studii de victimizare

Cercetătoarea consideră că mai multă claritate privind cauzele şi contextul infracţionalităţii pot oferi aşa-numitele studii de victimizare. În astfel de studii, cât mai mulţi respondenţi sunt chestionaţi aleatoriu privind experienţa lor avută cu infracţionalitatea. Astfel se obţin date suplimentare despre delicte împotriva cărora nu s-au depus plângeri şi care nu figurează în nicio statistică.

Susann Prätor explică principiul: "Pot întreba dacă făptaşul are origini străine. Pot întreba şi despre motive. Şi nu am problema de a vedea doar infracţionalitatea consemnată oficial". Avantajul oferit de aceste chestionare, realizate atât în rândul victimelor, cât şi al făptaşilor, este o diferenţiere mult mai consistentă.

Cum şi unde apare infracţionalitatea?

În rândul tinerilor există deja studii de victimizare foarte relevante, consideră Prätor. "Acestea arată o diferenţă majoră între condiţiile de viaţă ale imigranţilor şi cele ale germanilor". Între acestea se numără la unii acte de violenţă parentală, educaţie şcolară mai precară, anturaj din care fac parte delincvenţi şi exhibarea unei masculinităţi toxice.

Şi o privire mai atentă aruncată asupra persoanelor suspectate că ar fi comis un delict lasă să se întrevadă cât de complex este fenomenul criminalităţii străinilor. În anul 2024, aproximativ 13 la sută din suspecţi proveneau din Ucraina. În raport cu procentul refugiaţilor ucraineni aflaţi în Germania (35,7 la sută din totalul refugiaţilor), este un procentaj redus, dacă se compară cu alte ţări de provenienţă ale refugiaților.

De ce provin atât de mulţi suspecţi din nordul Africii?

La cei care provin din Algeria, Maroc, Tunisia sau Georgia, proporţia este inversă. Câte trei la sută din suspecţi provin din aceste ţări, dar mai puţin de unu la sută din totalul refugiaţilor care trăiesc în Germania sunt originari din ţările respective. Sunt deci georgienii sau cei care provin din nordul Africii mai des infractori decât ucrainenii sau germanii?

Şi aici este de ajutor o privire mai atentă aruncată asupra factorilor aflaţi în spatele cifrelor. Procentajul relativ mic al suspecţilor ucraineni ar putea avea legătură cu faptul că 63 la sută din refugiaţii adulţi originari din această ţară sunt femei.

În cazul solicitanţilor de azil originari din nordul Africii, între 74 la sută şi 82 la sută sunt bărbaţi. Iar procentajul bărbaţilor care comit infracţiuni este mereu substanţial mai mare decât al femeilor, indiferent de ţara lor de origine sau de cetăţenie.