Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este deja aprobat de Comisia Europeană, iar momentul a fost punctat festiv prin prezența la București a președintei CE, Ursula von der Leyen.

Premierul Florin Cîțu jubilează. Are impresia că a pășit cu dreptul în noua sa postură, cea în care cumulează șefia Executivului cu șefia principalului partid de guvernământ. Formal are dreptate. Dar, în fond, constat cu mâhnire că artizanul planului cu care se fălește azi premierul și-a dat demisia din Guvern, împins chiar de premier.

N-ar trebui să-i roșească premierului obrazul?

Nu numai atât, dar partidul useristului Cristian Ghinea condiționează revenirea la guvernare, nici mai mult și nici mai puțin decât de demisia noului președinte al PNL din fruntea guvernului. 

În acest context, tot românul este îndreptățit să-și pună o primă întrebare: ce șanse sunt ca PNRR să se implementeze cu succes, să fie corect distribuit în teritoriu, iar factorii interesați să înceapă elaborarea documentațiilor și înaintarea lor pentru avize și aprobări, în absența celui care cunoaște cel mai bine planul, întrucât el l-a elaborat în detaliu și tot el l-a negociat, capitol cu capitol, la Bruxelles?

Cine este, la Guvern, persoana competentă și calificată să conducă în continuare gestionarea fără sincope și profesionistă a PNRR? Cine este persoana capabilă să reziste intereselor, în cazul în care vor da târcoale acestui ispititor  borcan, plin cu miere și cu fonduri europene?

Intuiția îmi sugerează că această persoană nu există sau este atât de modestă, încât premierul Cîțu n-a îndrăznit s-o prezinte în public și s-o instaleze, chiar și ca interimar, în  fotoliul rămas gol după alungarea domnului Ghinea.

Intuiția mea este întărită și de unele știri cum că premierul i-ar fi propus domnului Ghinea revenirea la guvernare, indiferent de poziția partidului său, iar domnul Ghinea ar fi refuzat. Nu cred să fi făcut Cîțu asemenea demers incomod, dacă ar fi avut pe cineva pregătit să fie ministru al Fondurilor Europene.

Aceeași intuiție este întărită încă o dată de faptul că, nevoit să propună un ministru interimar în locul celui plecat, domnul Cîțu s-a propus pe sine însuși interimar la borcanul cu miere. Se vede și din avion că asta este o soluție disperată.

Nu numai disperată, dar, în actuala conjunctură, interimatul domnului Cîțu pare o superbă tichie de mărgăritar așezată pe cap.

Căci, mă întreb, de unde va avea timp premierul să se ocupe și de Fondurile Europene, după ce tocmai s-a instalat ca lider al partidului și simte sabia lui Damocles deasupra capului – căci PSD tocmai a depus marți propria moțiune de cenzură? Mai este și moțiunea USR PLUS + AUR, pe care autorii se căznesc s-o pună în discuție.

Între timp, pandemia presează mai vârtos ca niciodată, inflația accelerează, iarna se apropie, iar explozia preșului la energie îngrijorează întreaga Planetă, nu numai România.

Între timp, PNRR așteaptă persoana care să-l gestioneze. Pe acea persoană o așteaptă o muncă de Sisif, dacă și-a propus ca prevederile ambițiosului plan să nu rămână doar pe hârtie.

Puteţi citi articolul integral AICI.