DW: Cum vedeți planul de pace negociat între Washington și Moscova și care pune sub presiune Ucraina?

Cristian Nițoiu - Planul de pace face o treabă excelentă în a urmări interesele lui Trump: să iasă din război fără a părea că abandonează complet Ucraina. Mai mult, pacea devine profitabilă pentru SUA, deoarece va primi o parte din activele înghețate ale Rusiei.

Totuși, este foarte dificil de evaluat succesul acestui plan de pace. Vocile pro-ruse vor spune că nu este suficient, cele pro-ucrainene îl vor numi capitulare, iar liderii UE se vor simți probabil profund umiliți.

Singurul alt aspect cu adevărat pozitiv al planului, pe lângă oprirea dezastrelor umane cauzate de războiul în desfășurare, este că drumul clar al Ucrainei către aderarea la UE este acum bătut în cuie. Desigur, presupun și sper că aceasta va fi o UE a păcii și prosperității, nu una a războiului și anxietății constante.

DW: Credeți că există vreo posibilitate ca președintele ucrainean Volodimir Zelenski să accepte planul american?

Cristian Nițoiu - Cred că am ajuns la momentul în care armata Ucrainei este aproape să nu mai poată face față atacurilor ruse mai repede decât mă așteptam. Acțiunile instituțiilor anti-corupție din Ucraina nu sunt deloc întâmplătoare. Cred că SUA au, în general, un grad mare de influență asupra acestor instituții și le-au utilizat pentru a pune presiune pe Zelenski în contextul planului de pace. Acuzațiile și investigațiile anti-corupție din Ucraina nu sunt deloc noi și este extrem de probabil ca liderii europeni să le fi cunoscut de mult timp.

Riscul unui război extins în viitorul apropiat

DW: Diferiți reprezentanți ai serviciilor secrete occidentale, mai ales din Germania și din Franța au vorbit despre riscul unui război mare în următorii 3-4 ani. Care ar fi elementele care ar contrazice această ipoteză și care sunt cele care ar putea să o confirme?

Cristian Nițoiu - În acest moment există o ipoteză în ceea ce privește un posibil război în Europa. Nu știu exact de ce serviciile de inteligență din diverse state europene ar indica acest fapt. Poate, fiindcă una dintre ipoteze ar fi că este posibil ca un război cu Rusia să fie oarecum și în interesul Uniunii Europene. 

UE este acum într-o oarecare criză financiară, iar sursele de dezvoltare economică sunt oarecum limitate, cel puțin pe partea de dezvoltare industrială: un război ar putea aduce noi surse, cel puțin pe partea de industrie militară, în așa fel încât să existe creștere economică. Deja se vede că Uniunea Europeană, prin programul de înarmare SAFE care a fost anunțat la începutul anului,  a încurajat creșterea productivității la nivelul industriei militare, iar statele din Uniunea Europeană  vor avea acces la împrumuturi foarte ieftine pentru a dezvolta industria de armament și infrastructura strategică. 

În același timp e foarte posibil ca un război să nu fie de dorit. S-ar putea ca toate discuțiile acestea să fie doar un mod de a încerca și a justifica faptul că este necesar să investim mai mult  în industria de apărare. Ideea că Rusia ar putea ataca anumite state din Uniunea Europeană sau că ne confruntăm cu un pericol iminent cu siguranță legitimează investiții mult mai mari în industria de apărare, inclusiv pornind de la faptul că multe programe sociale, chiar statul welfare se află în pericol: în statele europene, în Germania, de exemplu în Franța, vedem cum există revolte sociale pe fondul lipsei locurilor de muncă sau a precarității sistemului de pensii. E nevoie de un discurs care poate să legitimeze faptul că resursele de pe partea socială merg pe partea de apărare.

Dincolo de toate acestea s-ar putea să fie informații credibile la care au acces serviciile de informații în urma cărora trag un semnal de alarmă foarte veridic. Sunt înclinat să cred că nu au astfel de informații și că mai degrabă a doua ipoteză ar funcționa pe baza intereselor factorului politic pentru a justifica investițiile de apărare în detrimentul celor care ar ajuta dezvoltarea socială în societate.

DW: Totuși, o astfel viziune ar avea efect doar pe termen scurt dacă ar fi vorba doar de un fel de propagandă care să mute atenția oamenilor spre alte subiecte decât cele sociale, nu?

Cristian Nițoiu - Da, dar politicienii gândesc pe termen scurt. De obicei vor doar să rămână la putere și să se asigură că la următoarele alegeri vor fi și votați. Serviciile de inteligență sunt în mare parte sub controlul politicienilor. Nu știu dacă au un grad de autonomie atât de mare. 

În schimb, liderii armatelor din Europa, principalul general din Marea Britanie, și sunt la curent cu ce spun și cei din Austria și Germania, care la rândul lor au infirmat ideea că în următorii ani vom avea un război mare cu Rusia. Din punctul lor de vedere, Rusia nu are capacitatea de a lupta într-un război pe mai multe fronturi și mai ales cu o Europa unită. Cred că narațiunea aceasta privind un război iminent în următorii trei ani cu siguranță este folosită strategic pentru a legitima investițiile în zona militară.

Situația României după retragerea parțială a trupelor americane

DW: Cum vedeți situația din România, cu retragerea trupelor americane de elită, cu încercările Rusiei de intimidare a Bucureștiului pe diverse niveluri, pornind de la drone care survolează spațiul aerian până la alegerile prezidențiale de anul trecut, în care Rusia a fost amestecată destul de mult după cum arată diferite anchete.

Cristian Nițoiu - Retragerea trupelor americane e parte a urmei strategii mai largi a Statelor Unite de a se focusa cu precădere în Asia de Sud-Est. De mult timp au fost voci în Statele Unite care au spus că trebuie să creăm un fel de NATO în acea regiune pentru că principala amenințare pentru Statele Unite din punctul lor de vedere este China, nu Rusia, care e doar un fel de soldat de lut.  Și președintele Trump a spus de multe ori asta despre Rusia, că nu ar avea capacitatea să lupte și că ar fi un tigru de hârtie.

DW: Așa e, dar americanii nu și-au retras trupele și din Polonia sau din țările baltice, doar din România, Bulgaria și Ungaria.

Cristian Nițoiu - Da, dar în principal trupele din România nu erau poziționate aici împotriva Rusiei, ci mai degrabă pentru a susține anumite operațiuni în Marea Mediterană și pentru a susține Israelul, în principal, sau anumite operațiuni împotriva Iranului. Nu știu exact care este strategia Statelor Unite în privința Israelului și Iranului și care ar fi efectul retragerii trupelor din România asupra acestei strategii, dar cu siguranță nu trebuie să interpretăm retragerea trupelor ca lipsă a susținerii Statelor Unite în eventualitatea unei confruntări directe a României cu Rusia. Oricum, nu cred că așa ar trebui să gândim și până la urmă și numărul mic de trupe care erau până acum în România nu puteau descuraja un atac al Rusiei.

DW: Dincolo de toate aceste detalii, a avea trupe americane pe teritoriul țării este o garanție, fiindcă Rusia nu vrea să intre într-o confruntare cu SUA.

Cristian Nițoiu - Foarte multe lucruri ipotetice sunt aici și în principal nu cred că schimbă în vreun fel poziția României față de Statele Unite. Chiar săptămâna trecută președintele Trump a spus că are o părere foarte bună despre români când a avut discuția cu prim-ministrul Viktor Orban. Din punctul americanilor de vedere e o problemă de strategie internă. 

Pe de altă parte, numărul de trupe pe care Statele Unite le pot staționa în România sau Bulgaria este limitat de anumite înțelegeri pe care le-au făcut cu Rusia în anii 90, când președinții Bill Clinton și Boris Elțîn au discutat modul în care se va extinde NATO și s-au înțeles că numărul de trupe americane care pot fi staționate, mai ales în România și Bulgaria, va fi limitat.

Așa că, din punctul ăsta de vedere, din nou nu cred că este o problemă majoră, deși putem discuta și despre dezvoltările interne din România și toate speculațiile privind anularea alegerilor și modul în care sunt tratate forțele de extremă dreaptă din România. Eu nu cred că administrației americane îi pasă atât de mult de România încât să se uite la lucrurile acestea.

Influența Rusiei în România

DW: Sunt câteva indicii că Rusia are pârghii importante de influență în România: guvernul a continuat să cumpere combustibil de la Lukoil și după invazia rusă în Ucraina, a permis diferitelor afaceri rusești să funcționeze și chiar să se dezvolte, iar la prezidențialele din 24 noiembrie 2024, un candidat pro-rus a câștigat primul tur. Cât de periculoasă credeți că e această influență?

Cristian Nițoiu - E greu de speculat. Cu siguranță sunt mai multe paliere. E palierul politic pe care nu cred că Rusia are influență atât de mare.

DW: Deși era să pună un președinte la Cotroceni?

Cristian Nițoiu - Am citit și eu toate documentele care au fost făcute publice de serviciile secrete românești. Dacă un student din anul întâi ar veni cu argumente de acest fel, n-ar trece. Mi-ar fi rușine să fiu în locul celor de la serviciile românești care au produs așa ceva.

DW: Nu e vorba doar despre textele trimise la Consiliul Suprem de Apărare a Țării de serviciile secrete înainte de anularea alegerilor. E vorba despre o serie de anchete jurnalistice, inclusiv internaționale, care scot la iveală legături între conturile lui Călin Georgescu pe rețelele sociale și Moscova. Apoi, e și raportul făcut de serviciul francez VIGINUM - Vigilență și protecție împotriva interferențelor digitale străine - care a explicat cum s-a produs interferența rusă în România. Raportul TikTok a adus, de asemenea, date relevante, iar statele occidentale consideră că   România ar putea fi un exemplu despre cum Rusia va interveni cu niște metode noi în alegerile viitoare din Europa și în slăbirea democrațiilor consolidate.

Cristian Nițoiu - Cu siguranță, una dintre strategiile Rusiei e să profite de tendințe populiste anti-europene, anti-globaliste, să spunem, eurosceptice din fiecare stat membru. Cu siguranță sunt anumite unelte pe care le folosește pentru a ajuta mai mult sau mai puțin cu acordul celor care sunt sprijiniți în campaniile electorale. Știm foarte bine că în foarte multe state bani din Rusia au ajuns la astfel de grupări de extremă dreaptă populistă și de extremă stângă. 

Trebuie să ne gândim că legăturile dintre Rusia și România nu au apărut peste noapte, ci sunt legături care au fost create în perioada comunistă. După căderea regimului, s-a schimbat natura acestor legături, dar ele nu se pot distruge ușor. Și cred că astfel de legături sunt pe mai multe niveluri, e foarte posibil ca și unii politicieni români să aibă o atitudine duplicitară față de Rusia.

Pe partea economică sunt legături mult mai puternice, aș spune, sunt încrengături foarte mari mai ales în zona energetică. Nu o să intru în detalii, dar sunt multe mecanisme prin care se spală bani prin ambele țări, sunt legături importate între organizații de criminalitate transfrontalieră, care au fost documentate înainte de începerea războiului. 

În Rusia, dacă ne gândim, aceste grupări sunt în mare parte legate de sistemul politic, nu pot acționa în afara lui. Deci putem spune că sistemul politic din Rusia folosește organizațiile acestea de crimă organizată cu legături economice în România în propriul interes. Sunt implicați oameni de afaceri din ambele țări, dar, din nou, toate aceste date sunt circumstanțiale și nu avem dovezi clare.  

Merită să subliniem și că Rusia nu are, prin comparație cu Statele Unite sau China, o putere de atracție prea mare. Nu prea are ce să le ofere altor state ca să le atragă cooperarea sau bunăvoința. Nu are o putere economică atât de mare și nu poate să vină cu investiții. De aceea, pentru a-și promova interesele și a crea un context favorabil în alte țări, trebuie să recurgă la metode subversive. Practic, nu prea are alte metode la dispoziție.

Nu este cu nimic surprinzător că, nu numai în România, dar și în alte state, astfel de metode sunt folosite pentru a creea dezordine în societate. În Occident, după ce a început războiul, foarte multe astfel de legături au fost făcute, mai ales în Marea Britanie și în Franța, mulți oligarhi ruși nu au fost expulzați, dar li s-a spus, pe un ton politicos, că ar trebui să-și vândă toate proprietățile, inclusiv acțiunile sau companiile pe care le au.

Diferențele de strategie dintre Rusia și China 

DW: Credeți că Rusia și China lucrează împreună la divizarea Uniunii Europene?

Cristian Nițoiu - Abordarea Rusiei în ultimii 30 de ani a fost să creeze diviziuni în Uniunea Europeană, pentru că UE este un model de integrare și de guvernanță internațională care este total diferit față de ce Rusia: Moscova a promovat ideea de suveranitate pornind de la faptul că toate lucrurile care se decid în privința Rusiei trebuie decise în Rusia. 

În schimb, în Uniunea Europeană  statele membre cedează suveranitatea, cedează puterea de a decide în favoarea instituțiilor europene, Comisiei Europene. Încă înainte de război, principala abordare a Rusiei față de Uniunea Europeană a fost să încerce să colaboreze bilateral, individual cu fiecare stat membru și apoi să dividă statele membre, să încerce să creeze tensiune între statele membre.

China, pe de altă parte, nu știu dacă are neapărat aceeași abordare cu Rusia. Probabil există și acolo mai multe strategii, dar pentru China principalul imperativ este să aibă relații economice bune cu Uniunea Europeană. 

Nu cred că Rusia și China au aceeași abordare. Nu știu nici dacă alianța informală actuală dintre Rusia și China este o alianță sustenabilă. E mai degrabă o alianță de conveniență, unde China are numai de câștigat, în vreme ce Rusia este, aș spune, pe o cale ireversibilă spre decădere. China nu are niciun motiv să nu profite cât mai mult de poziția de vulnerabilitate a Rusiei: poate să aibă acces la prețuri foarte mici pentru gaz și petrol din Rusia, plus alte resurse naturale. De pildă, piața de automobile din Rusia a devenit mai mult de 90% dominată de produse venite din China.

DW: E vorba în această perioadă despre o încercare de schimbare a ordinii internaționale. Cum se va face această schimbare?

Cristian Nițoiu - Da, ordinea internațională se schimbă și Rusia și China contribuie la această modificare, dar ele doresc versiuni diferite ale noii ordini internaționale. Rusia, în principal, vorbește despre o ordine internațională în care sferele de influență vor apărea din nou, în sensul în care statele mici din jurul Rusiei vor fi, în principal, locul în care Rusia are o influență unilaterală, recunoscută și de Statele Unite și de China, celelalte două state mari pe care Rusia le vede ca fiind principale interlocutoare. 

China are o abordare mai nuanțată. Și strategia Chinei conține ideea  de sferă de influență, dar pentru China transformarea trebuie să fie graduală, răstimp în care Beijingul poate să-și mențină într-o oarecare măsură strategiile economice globale și această abordare este mult mai importantă decât o schimbare cataclismică și rapidă precum cea dorită de Rusia.

Moscova ar vrea ca modul în care Statele Unite dominau ordinea mondială liberală și impuneau valori liberale să fie schimbat dintr-o dată  și să ne întoarcem la perioada Războiului Rece, în care lumea era împărțită în sfere de influență. China preferă să stea și să aștepte, știe că schimbarea este într-o oarecare măsură foarte greu de făcut și vrea să profite cât mai mult de pe urma acestei schimbări.

În altă ordine de idei, există tensiuni între Rusia și China, de multe ori am auzit voci din China spunând că rușii împing prea mult ideea de provocare a unei schimbări rapide în sistemul internațional, care pentru relațiile economice dintre China și Occident ar avea un efect negativ.

Ce se va întâmpla în continuare în Ucraina

DW: Cum vedeți războiul din Ucraina: prevedeți o pace bine negociată cum încearcă americanii sau mai degrabă continuarea războiului? Vi se pare că deja războiul îi ajută pe suveraniști să crească, în România, dar nu numai?

Cristian Nițoiu - Cred că, dintr-un punct de vedere, războiul la o intensitate care poate fi manageriată ușor a fost/este bun pentru politicile din România. Cei care au condus România în ultimii trei ani au avut un discurs corect față de ceea ce se întâmplă în Ucraina în raport cu abordările UE și SUA. 

Liderii din ultimii trei ani au acționat într-un mod care i-a și ajutat să aibă un anumit nivel de siguranță în ceea ce privește sistemul legislativ din România, în același timp foarte multe investiții au venit în România: în portul Constanța, dar și proiecte mari de infrastructură și autostrăzi, la care s-a lucrat cu o viteză mult mai mare decât în trecut.

În ceea ce privește războiul de Ucraina, din păcate cred că pacea va fi realizată pe câmpul de luptă: deocamdată pozițiile celor implicați în război, a actorilor, de ambele părți, sunt total opuse și se exclud reciproc. De o parte avem poziția Rusiei care este o poziție de creștere, care devine tot mai maximalistă și radicală cu cât timpul trece și cu cât își pierd mai mult încrederea omologii occidentali  în Ucraina. Pentru Ucraina războiul e o problemă existențială și e foarte greu să negociezi și să faci compromisuri când e vorba de existența statului.

DW: Nu există nicio posibilitate de compromis?

Cristian Nițoiu - Cred că poate exista o oarecare marjă de negociere cu ajutorul SUA, dar în ultimele mai mult de șase luni administrația Trump nu a realizat foarte mult, deși a fost destul de disponibilă spre un compromis. 

Europa, în schimb, merge într-o direcție total opusă dialogului și negocierilor pentru a ajunge la pace. Se menține poziția despre care am vorbit la începutul discuției în care narațiunea privind un război iminent cu Rusia este promovată intens. Nu văd cum pozițiile acestea două s-ar putea înțelege între ele să ajungă la un compromis. Nu văd cine ar putea să facă acel compromis, care ar fi compromisul, ce politicieni și-ar asuma compromisul.

Probabil în Rusia un compromis ar fi mult mai ușor de făcut și de prezentat populației, având în vedere nivelul de control și cenzură care există în acea țară. În Ucraina conducerea actuală probabil ar avea de suferit foarte mult dacă ar face un anumit compromis față de Rusia, pentru că Ucraina a suferit foarte mult, societatea are experiența unei traume imense în momentul acesta și cu siguranță vor căuta vinovați dacă administrația președintelui Zelenski ar fi de acord să cedeze anumite teritorii. E foarte greu de crezut că mai ales grupările naționaliste din Ucraina ar accepta acest lucru.

Iar în Europa avem foarte mulți lideri care au investit mult din cariera lor și din supraviețuirea lor politică în crearea unui context în care negocierile nu sunt posibile: practic, orice compromis în fața Rusiei este văzut ca o înfrângere. Cred, așadar, că e foarte greu de crezut că dialogul, diplomația, negocierile vor avea capacitatea să aducă pace într-un viitor apropiat.

DW: În răstimpul acesta Rusia avansează chiar dacă foarte lent. Ucraina poate rezista, dacă primește armele occidentale pe care le cere?

Cristian Nițoiu - Din păcate, Ucraina nu mai are acces la resurse umane care să fie mobilizate pentru a ține linia frontului așa cum au reușit, într-un mod excepțional, în ultimii trei ani să o facă. Vedem, într-adevăr, că Rusia avansează.

Scenarii privind evoluția războiului din Ucraina

DW: Vă așteptați la o victorie pe câmpul de luptă?

Cristian Nițoiu - Avem mai multe scenarii: (1) Probabil vom ajunge la o situație în care ori armata ucraineană nu va mai putea să mai facă față și rușii s-ar putea să fie mulțumiți să ajungă până la un anumit punct în ceea ce privește cucerirea teritoriului din Donbas, pentru că acum nu dețin tot teritoriul celor două regiuni din Donbas, și apoi va spune gata, nu mai vrem să continuăm războiul și vor cere Ucrainei, Europei și Statelor Unite să recunoască din punct de vedere legal că  acele teritorii sunt parte a Rusiei. 

(2) Al doilea scenariu ar fi că, în eventualitatea cedării  armatei ucrainene  din lipsă de oameni, vom putea vedea trupe europene sau americane în Ucraina, venite să ajute Ucraina să nu piardă războiul, caz în care războiul va continua pentru o perioadă nedeterminată: se va escalada, vom intra într-o confruntare NATO-Rusia și consecința poate fi destul de nefastă. O astfel de confruntare poate să ducă la utilizarea armelor nucleare. Dar tot în acest caz, cu siguranță, câmpul de luptă va fi cel care va decide în ce direcție va merge pacea. 

(3) Iar apoi putem vedea și al treilea scenariu, care a fost vehiculat de multe ori în ultimii trei ani, o cădere morală, să spunem, a armatei ruse, o răzvrătire a armatei ruse, eventual și anumite schimbări politice în interiorul Rusiei, o tensiune socială care să ducă la dezordine în cadrul armatei și Rusia în cazul acesta să nu mai poată să continue războiul și să ceară ea pacea.

DW: Scenariul cel mai dramatic din cele prezentate ar fi cel al unui război în care se implică și europenii și care ar putea duce la un nou război mondial.

Cristian Nițoiu - Da, cu siguranță e cel mai dramatic și deja vedem cum și Rusia și Statele Unite au început să facă anumite exerciții nucleare, o intensificare a discursului, mai ales în Europa, în ceea ce privește pregătirea pentru un astfel de război. Aș spune că e cel mai probabil scenariu, până la urmă, pentru că datele ucrainene arată că, cel puțin anul acesta, câteva zeci de mii de soldați ucraineni au dezertat, iar datele lor oficiale indică faptul că nu prea mai există o pătură foarte largă de bărbați care pot fi mobilizați, iar acum natura războiului presupune că infanteria este cheia pentru că terenul trebuie apărat de oameni care să stea și să prevină atacurile rusești.  

În acest moment, câmpul de luptă e imens, cred că aproape 3000 km, dar din cauza lipsei de trupe ucrainene sunt găuri foarte mari între unitățile ucrainene care apără linia de contact. Cel puțin în ultimul an, distanța dintre unități a crescut mult mai mult, ceea ce a dat Rusiei oportunitatea să speculeze și să trimită valuri și valuri de soldați printre acele distanțe imense între unitățile ucrainene; cu cât armata ucraineană nu va mai avea acces la soldați, la noi recruți, cu atât această distanță între trupele ucrainene pe linia de contact se va mări și Rusiei îi va fi mai ușor să cucerească noi teritorii, din păcate.  

În această situație, dacă decizia liderilor europeni și a Statelor Unite va fi că războiul din Ucraina nu trebuie să se termine într-un mod favorabil Rusiei, atunci singura opțiune, aș spune, va fi ca trupe europene sau americane să intre în război și să suplimenteze lipsa de soldați ucraineni. 

Aici nu e o problemă de tehnologie, ci de soldați, pentru că rușii reușesc să recruteze prin metode de încurajare financiară, de exemplu, un salariu în jur de 4.000 de dolari pe lună pentru cei recrutați, iar dacă acești soldați mor, familia lor primește diferite beneficii din partea statului, inclusiv acces gratuit la universități de top din Rusia pentru copiii victimelor.

E o situație destul de gravă, mai ales pentru Ucraina. Tehnologia nu a ajutat prea mult, fiindcă este un război în care se luptă mai ales cu drone. Iar dronele interacționează într-un mod diferit decât s-au așteptat mulți analiști militari. Practic, dronele au mărit mult importanța infanteriei. E mult mai ușor pentru o dronă de exemplu să distrugă un tanc sau un camion blindat care duce soldați pe câmpul de luptă decât să urmărească soldați individuali sau soldați care sunt ascunși în tranșee. Din acest motiv ei umblă acum în grupuri mici, pe motocicletă, se mișcă repede prin ceață și odată ce au adus 200-300 de oameni, se ascund și e foarte greu prin orice fel de tehnologie avansată cu tancuri sau cu rachete moderne să fie eliminați. 

Rușii sunt avantajați fiindcă au o rezervă mai mare de recruți. Singura opțiune în cazul în care nu se va ajunge la un compromis cu Rusia și nu se oprește războiul va fi intervenția directă a trupelor NATO.

DW: Deci un război extins.

Cristian Nițoiu - Da, dar acum nu știu exact dacă un astfel de război ar duce și la un război direct între NATO și Rusia, dacă se va extinde și pe teritoriul NATO până la urmă, pe teritoriul României sau al statelor baltice. În orice caz, în această situație, România, Polonia, statele care au graniță comună cu Rusia - noi avem o graniță acum pe Marea Neagră cu Crimea - vor fi primele afectate.

Sunt și probleme tehnice în această eventualitate. De exemplu, dacă vor fi trupe NATO care vor pleca din România spre Ucraina și vor fi susținute de avioane de luptă care decolează din România, atunci probabil acele capabilități militare care susțin avioanele de luptă din România vor fi o țintă pentru armata rusă, bănuiesc.

Din câte am înțeles aceasta este strategia care se discută în acest moment. Rusia deja a spus că orice armată străină care vine în Ucraina o face pe propria responsabilitate și va fi considerată un combatant inamic de către Moscova. Pe de altă parte, nu știu în ce măsură Rusia va considera că este în propriul interes să extindă operațiunile dincolo de Ucraina, chiar dacă intervin trupe NATO.