Dar ce vrea China de la Rusia: să câștige ceea ce Beijingul nu numește război, ci „criza din Ucraina” și să iasă întărită sau mai degrabă să fie vulnerabilă, cu riscul destabilizării interne?

• Pentru China nu este vorba nici de „război”, necum de „agresiune”, și nici de „operațiune specială”, expresii care ne-au devenit familiare de mai bine de un an de zile, ci de „criza din Ucraina”;
• La Moscova, Xi Jinping a transmis mai multe mesaje: primul privește afirmarea caracterului independent al politicii internaționale a Chinei; alt mesaj, strâns legat de primul, arată că Rusia nu este izolată. China este a doua economie a lumii, după unele criterii este chiar prima, iar potențialul său economic și, de câtăva vreme, militar, este considerabil, așa că situarea sa atât de elocvent proclamată alături de alt stat este un fapt care dă de gândit. Al treilea mesaj ar putea consta în intenția destul de limpede exprimată de a se implica, sau de a fi luată în considerare, în soluționarea acestei „crize”, ca să rămânem în limbajul chinez.
• La prima vedere, triumful Rusiei ar putea să fie interpretat de China ca dovadă suplimentară a declinului în care consideră că se află Occidentul – deci, este o ipoteză favorabilă în confruntarea cu țările respective, mai ales a SUA. Alt aspect este posibilitatea ca o Rusie puternică să devină mai puțin dispusă să ofere concesiile de care se bucură în prezent importurile chineze, mai ales de surse energetice și alte materiale.
• Pe de altă parte, înfrângerea Rusiei este, și ea, o ipoteză complicată – în primul rând, din punctul de vedere al conținutului înfrângerii. Dacă este vorba despre o schimbare de regim la Moscova, ce orientare va avea? Cred că o Rusie pro-occidentală nu are cum să fie prea favorabilă intereselor chineze. Dar dacă vulnerabilizarea totală a Rusiei generează tulburări interne masive – știm că unele scenarii avansează chiar perspectiva celei de-a doua disoluții a statului rus.

Doru Costea, fost ambasador al României la ONU și în China, membru al Consiliului Științific al New Strategy Center (NSC), București (*Opiniile exprimate aparțin în exclusivitate autorului și nu reprezintă poziția NSC), a analizat, într-un interviu acordat spotmedia.ro, poziționările și mesajele pe care Vladimir Putin și Xi Jinping le-au insinuat, la întâlnirea de la Moscova.

Încă de la începutul războiului dus de Rusia în Ucraina, felul în care se va poziționa China a fost important. Acum, în zilele vizitei la Moscova, este mai clară poziționarea Chinei față de războiul din Ucraina? Ajută în vreun fel Rusiei această vizită, care survine, iată și după punerea sub acuzare a lui Putin de către Tribunalul de la Haga?

Este indiscutabilă importanța Chinei față de ceea ce numește ea „criza din Ucraina” – formulă utilizată în articolul din 20 martie semnat de președintele Xi Jinping și publicat în Russian Gazette și care apare și în documentul intitulat „Poziția Chinei față de soluționarea politică a crizei din Ucraina”, dat publicității acum aproape o lună.

Am invocat această caracterizare pentru că exprimă o parte semnificativă a modului în care China interpretează evoluțiile în discuție: în opinia sa, nu este vorba nici de „război”, necum de „agresiune”, și nici de „operațiune specială”, expresii care ne-au devenit familiare de mai bine de un an de zile. Fără îndoială că nu tot ceea ce se petrece în vecinătatea frontierelor noastre este o „criză”, dar la fel de evident este că realitatea din Ucraina este mult mai gravă, mai dramatică și mai periculoasă decât atât.

Poziția Chinei este considerată în analizele ne-chinezești ca fiind de neutralitate pro‑rusă, ceea ce este aproape un oximoron. Este interesant, însă, că opiniile analiștilor ruși se arată a fi mai tranșante: spre sfârșitul anului trecut, directorul general al Russia International Affairs Council, unul dintre cele mai puternice institute de cercetări în domeniu, afirma că sunt eronate aprecierile conform cărora pozițiile chineze ar fi pro, sau contra, Rusiei – ele sunt pro-China și atât. O opinie asemănătoare a fost exprimat[ tot de un rus în zilele premergătoare vizitei.

Dacă această vizită este sau nu în folosul Rusiei depinde de ceea ce se va fi întâmplat realmente în cele câteva ore ale discuției informale dintre cei doi președinți din după-amiaza zilei de luni, 20 martie; într-o anumită măsură, de ceea ce se va conveni în planul cooperării bilaterale în perioada următoare; și, probabil, cel mai important, de materializarea, sau nu, a temerilor privind furnizarea de asistență militară chineză consistentă Rusiei, ca să concentrăm ipotezele la maximum posibil.

Ne sunt cunoscute cifrele schimburilor comerciale care, în 2022, au ajuns la nivele record și în valori absolute, și în ritm de creștere anuală. Aceste realități trebuie, însă, înțelese prin depășirea imaginii proiectate de documentele oficiale și examinarea în profunzime a conținutului schimburilor, a tendinței evoluțiilor și factorilor care determină cursul lor în timp și a multor alte componente; or, radiografia rezultată se poate dovedi mult mai complexă și nuanțată, inclusiv pentru evaluarea dimensiunilor eventualului „ajutor” pe care îl asigură Rusiei această vizită.

În fine, întâlnirea celor doi lideri la Moscova este a XXXIX-a în cei 10 de ani de când la conducerea statului chinez se află Xi Jinping; tradiția dialogului la acest nivel arată că prima vizită a președintelui chinez după alegerea sa în fruntea statului are loc la Moscova, după cum s-a văzut încă din 2003, când fostul președinte Hu Jintao a efectuat prima sa vizită în această calitate tot în Rusia.

Se poate spune că punerea sub acuzare a președintelui Putin cu doar câteva zile înaintea vizitei actuale afectează imaginea „prieteniei fără limite”, dintre Rusia și China, proclamată în 4 februarie 2022. Mai semnificativ, însă, mi se pare riscul pe care și-l asumă China prin susținerea acordată explicit și implicit unui stat care a încălcat flagrant principiile dreptului internațional pe care mesajele chineze le declară fundamentale pentru menținerea păcii globale.

Ce semnal transmite astfel China Occidentului?

Pot fi identificate mai multe mesaje: unul privește afirmarea caracterului independent al politicii internaționale a Chinei.

Putem întrezări aici convingerea profundă a Chinei că ea este deținătoarea adevărului de care nu poate fi despărțită: la congresul anterior, al XIX-lea al Partidului Comunist Chinez, secretarul său general, Xi Jinping, a afirmat că China își croiește propria sa cale de dezvoltare, care oferă lumii o experiență de urmat, și susține un nou tip de relații între marile puteri, promovând „diplomația de mare putere cu trăsături chinezești” – dar nu își impune, nici nu își exportă, modelul său de dezvoltare.  

În ce măsură acest lucru este adevărat și, mai ales, cât de sustenabil este pentru înfăptuirea păcii globale, rămâne de văzut – dar în aceste momente, nu se întrevede vreo modificarea a atitudinii Chinei față de Rusia.

Alt mesaj, strâns legat de primul, arată că Rusia nu este izolată. China este a doua economie a lumii, după unele criterii este chiar prima, iar potențialul său economic și, de câtăva vreme, militar, este considerabil, așa că situarea sa atât de elocvent proclamată alături de alt stat este un fapt care dă de gândit.

Alt treilea mesaj ar putea consta în intenția destul de limpede exprimată de a se implica, sau de a fi luată în considerare, în soluționarea acestei „crize”, ca să rămânem în limbajul chinez. Poate că este semnificativ de urmărit nuanțarea reacțiilor rusești la documentul de poziție din 24 februarie: respingerea lui promptă și în limbaj aproape nediplomatic s-a  transformat în „studierea cu grijă” a propunerilor chineze, conform afirmației președintelui Putin de luni, 20 martie. Dar și aici trebuie să luăm în considerație distanța care trebuie parcursă dintre intenții și concretizarea lor – mai ales că, cel puțin până în prezent, singurul dialog la nivel înalt al Chinei cu cealaltă parte a războiului, anume cu Ucraina, s-a limitat la convorbirea telefonică dintre responsabilii cu politica externă a celor două state după un an de la declanșarea agresiunii rusești.

Este adevărat că se vorbește despre probabilitatea unei convorbiri dintre președinții chinez și ucrainean în perioada următoare, așa că rămâne să vedem.

Care este scenariul care i-ar conveni Beijingului mai mult – o Rusie învingătoare și așadar puternică sau mai degrabă o Rusie vulnerabilă total, dacă nu chiar învinsă?

La prima vedere, triumful Rusiei ar putea să fie interpretat de China ca dovadă suplimentară a declinului în care consideră că se află Occidentul – deci, este o ipoteză favorabilă în confruntarea cu țările respective, mai ales, cu SUA.

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.