A scris despre super-Mafia rusă - The Vory: Russia’s Super Mafia (2018) - , iar recent, Editura Humanitas i-a tradus două volume - Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul - și O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin. Mark Galeotti a consiliat mai multe instituții, printre care Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Comunelor (Marea Britanie), Adunarea Parlamentară a NATO, Interpolul și Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa.

Mark Galeotti, a trecut, iată, o săptămână de când zborul Ryanair a fost forțat să aterizeze la Minsk, asta deoarece președintele Lukașenko a vrut să aresteze un tânăr jurnalist aflat la bord. Cum au evoluat lucrurile în ultima săptămână pentru regimul Lukașenko? Dacă ne uităm pe ce scriu astăzi agențiile de presă, Serviciul de Grăniceri al Belarusului a anunțat noi reguli care fac aproape imposibil să mai părăsească cineva țara.

 

Trebuie să avem răbdare.

Primul val de sancțiuni pe care europenii l-au impus se referă la liniile aeriene care ocolesc spațiul belarus, precum și la interdicțiile de aterizare pentru aeronavele Belavia pe aeroporturile europene.

Erau previzibile și, să fim sinceri, nu pun probleme deosebite regimului de acolo. Să vedem dacă asta va fi tot, pentru că, din păcate, Uniunea Europeană are tendința de a amenința cu tot felul de sancțiuni, dar care apoi se evaporă pe drum.

Nu e imposibil să urmeze sancțiuni mai serioase, de exemplu, cu ținta pe industria de îngrășăminte din potasiu, care reprezintă circa 20% din PIB-ul Belarusului, sau de transporturile petroliere. Cum se prezintă lucrurile în acest moment, dacă nu mai urmează nimic substanțial, se poate spune că Lukașenko a scăpat deja ușor din situație.

Oricum, podurile către Vest erau deja arse, dependența de Moscova este totală, nu se schimbă nimic esențial.

Acum un an scriați că Lukașenko este un cadavru politic ambulant. Se pare că s-a întors din morți și că este foarte bine acum.

Situația sa s-a înrăutățit din multe perspective, este mai dependent de Moscova decât a fost vreodată, este clar că rușii sunt furioși pe ultimele sale mutări. Sugestia că Rusia este în spatele a ceea ce s-a întâmplat, cel puțin aprobând acele acțiuni, este primită foarte prost, din ceea ce știm din discuțiile din spatele scenei, la Moscova. Bineînțeles că sunt forțați să-l susțină pe Lukașenko, dar nu înseamnă că au aceeași perspectivă cu acesta. Au fost momente cel puțin ciudate la întâlnirea Putin-Lukașenko de la Soci, unde, pe de o parte, se afișa o anumită cordialitate, care dădea de înțeles că Lukașenko era bine primit, dar apoi am văzut acele scene foarte stânjenitoare de la cina dintre cei doi, unde se vedea clar că nimeni nu se simțea confortabil.

Din punctul de vedere al rușilor, ei vor ca regimul să rămână în Belarus, dar nu neapărat cu Lukașenko în frunte. Nu au încredere în acesta, și credința larg răspândită este că printre motivațiile pe care Lukașenko le-a avut în ultimele sale aventuri era exact aceea de a-i sili pe ruși să nu aibă de ales decât să-l susțină pe acesta. Rușii nu-și pot permite să dea impresia că se supun în vreun fel presiunilor și sancțiunilor care vin dinspre Occident. Pe termen lung, rușii probabil vor încerca să găsească o cale să scape de Lukașenko.

Pe de altă parte, din momentul în care a devenit total dependent de Moscova, Lukașenko a încetat să mai fie un actor semnificativ pe scena politică internă și internațională. Nu mai poate să refacă încrederea țărilor din Vest, nu mai poate să refacă legătură cu propriul popor. Este foarte puțin probabil că va reuși să recâștige măcar încrederea rușilor, aceștia se simt blocați pentru moment cu el, asta până vor găsi o cale să-l înlăture. Nu mai are către cine să se întoarcă, în afară probabil, de cei din garda personală.

Așadar spuneți că Putin nu a știut. Am stabilit in interviul precedent ca Putin nu joaca șah, ci mai degrabă folosește in geopolitică strategiile de judo. În această logică, Putin nu a făcut o mișcare strategica de la început, ci a intrat pe fir la un moment dat. Care e miza lui, dacă este?

Cred că, din perspectiva lui, situația este destul de problematică. Nu are prea mult spațiu de manevră. Nu avem nicio dovadă că Putin a fost în spatele lui Lukașenko, acesta avea suficiente resurse să pună totul la cale de unul singur. Problema pentru ruși este că acest incident internațional major apare în prezilele summit-ului Putin-Biden, pe care rușii se concentrau cu precădere în zilele astea, oricum mai mult decât să-l ajute pe Lukașenko să aresteze un anume jurnalist.

Mai apoi, mulți din Vest se gândesc că singurul mod în care mai pot pune vreun fel de presiune pe Lukașenko e să lovească în Putin, astfel încât acesta să-l poată forța să cedeze. Și atunci se vorbește iarăși despre conducta de gaze Nord Stream, despre cum am putea să scoatem Rusia din sistemul internațional bancar Swift. Toate aceste lucruri devin sensibile pentru Rusia.

În ultimul rând, știm că lui Putin nu-i place deloc să fie pus în fața faptului împlinit, să fie forțat să facă ceva. Or, exact asta a făcut Lukașenko, iar Putin nu-l va ierta.

La fel cum Putin nu a știut de asasinarea lui Boris Nemțov, înainte.

Acolo a fost inițiativa lui Kadîrov, iar Putin, într-adevăr, nu avut de ales: avea în continuare nevoie de Kadîrov să țină Cecenia în frâu și a trebuit să înghită în sec.

Nimeni nu pare a-l mai putea ajuta acum pe Protasevici. Există o astfel de persoană? Mă uit din nou spre Vladimir Putin.

Este greu să ne dăm seama acum. Prietena lui Protasevici este cetățean rus, dar și ea este acum într-o închisoare din Belarus. Asta nu înseamnă că rușii nu pot face nimic.

În teorie, da, Putin ar putea să-l ajute pe Protasevici, dar, din nou, se pune problema că, dacă face ceva, unora li se va părea că îi este frică de Vest, de cum îl cataloghează Joe Biden sau de sancțiunile cu care-l amenință Europa.

Dacă alegem să-l vedem pe Putin doar ca pe un personaj diabolic și machiavelic, ne dăm seama că situația de acum i-ar conveni de minune, într-un anumit sens. Poate să pună presiune pe Lukașenko să-l elibereze pe jurnalist și în felul acesta demonstrează tuturor că el poate face ceva ce Occidentul nu este în stare.

Numai că l-am mai văzut pe Putin în ocazii similare și este clar că nu este un personaj machiavelic în această măsură. Pentru el este vital să nu-l vadă nimeni drept slab și atunci, dimpotrivă, ridică miza și se baricadează în fortăreața lui. Preferă să sape noi tranșee decât să fie creativ politic.

După cum spuneați, lucrurile astea se întâmplă înainte de întâlnirea Putin - Biden. Toată lumea așteaptă să vadă cum se poziționează noua administrație americană în relația cu Rusia. Care credeți că va fi această poziționare?

Cred că ne gândim prea departe. Spus direct, din perspectiva americană, ei nu vor să cheltuie prea mult timp și eforturi pe Rusia. Nu asta e prioritatea lor politică numărul unu, ci mai degrabă relațiile cu China și efortul de reconstrucție de acasă de după Covid. Asta preocupă administrația, iar ce vor ei este să convingă Rusia să facă cumva mai puține probleme.

Așa că nu vom vedea o mare resetare, ci mai curând mișcări dictate de interesele comune, cum ar fi în direcția limitării arsenalului strategic.

Articol integral pe Spotmedia.ro.