Klaus Iohannis s-a prevalat de art. 83, alineatul 2 din Constituție, care îi dă dreptul să rămână în continuare în fruntea statului: „Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de președintele nou ales“. La mitingul de duminică, organizat de AUR, la care au participat câteva zeci de mii de persoane, cele mai vocale cerințe ale protestatarilor au fost organizarea turului doi al alegerilor prezidențiale și demisia președintelui Iohannis.

Lucrurile se precipită, iar vocile care nu-l mai vor pe Iohannis la Cotroceni sunt tot mai multe, nu doar din partea societății, ci și dinspre partidele extremiste.

AUR a depus marți o cerere la birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului pentru convocarea Parlamentului în perioada 20-24 ianuarie pentru „a putea începe procedura de suspendare“ a președintelui Klaus Iohannis.

Partidul Oamenilor Tineri (POT), motorul din parlament al lui Călin Georgescu, a anunțat miercuri că a strâns semnăturile necesare pentru inițierea procedurii de suspendare a președintelui. Semnatarii sunt deputații și senatorii AUR, SOS și POT, care însă nu întrunesc numărul necesar de voturi pentru ca inițiativa să treacă de parlament și să se ajungă la referendumul de demitere din funcție a președintelui, care ar trebui organizat în cel mult 30 de zile de la data votului din legislativ.

E limpede că inițiativa partidelor extremiste este una de imagine, plănuită doar pentru a le crește scorurile la reluarea alegerilor prezidențiale din mai. E posibil ca extremiștii să obțină câteva voturi și de la parlamentari USR, PSD, chiar și de la PNL, însă nu suficiente pentru a forma o majoritate.

Constituția României prevede că pentru suspendarea președintelui e nevoie și de avizul Curții Constituționale, care, chiar dacă e doar consultativ, admite sau respinge cauzele invocate de încălcarea Constituției de către președinte. În cazul de față, capătul de acuzare la adresa lui Klaus Iohannis e că nu a plecat din funcție la expirarea mandatului, încălcând astfel legea fundamentală. Tocmai am invocat articolul din Constituție care îi conferă legitimitate până la depunerea jurământului de către noul președinte ales. Pe de altă parte, Klaus Iohannis nici nu prea avea cum să încalce Constituția, nici acum și nici în anii din urmă, pentru că nu avea cum. Explicit, pentru că nu a făcut aproape nimic.

Iohannis nu poate fi demis pentru că a fost arhitectul coaliției PSD-PNL care a adus România în pragul falimentului. Nu poate fi demis pentru că în zece ani de mandat și-a petrecut timpul mai mult prin străinătățuri decât la Cotroceni. Nu poate fi demis pentru că a numit șefii principalelor parchete după cu totul alte criterii decât acela al competenței și integrității în exercitarea profesiei.

Din punct de vedere legal, Klaus Iohannis poate să rămână liniștit în funcție până la alegerile din mai. Din punct de vedere moral, el ar fi trebuit să demisioneze, situație în care președintele Senatului Ilie Bolojan ar fi asigurat interimatul până la alegerea noului președinte.

După protestul AUR, în care s-a cerut demisia lui Iohannis, Ilie Bolojan a declarat, potrivit News.ro, că este foarte important pentru țara noastră să rămânem o țară stabilă, iar dacă în următoarea lună sau două lucrurile rămân stabile, este mult mai important decât plecarea unei persoane.

Dar tocmai aici e problema, anume că refuzul acestei persoane, Klaus Iohannis, de a-și da demisia, nu face în nici un fel ca România să fie o țară stabilă. Dimpotrivă.

Dacă i-ar fi păsat de stabilitatea țării, actualul președinte care joacă în prelungiri i-ar fi oferit interimatul lui Ilie Bolojan ca șef al statului. De pe această poziție, Bolojan ar fi avut o vizibilitate mult mai mare, o voce mult mai puternică menită să scadă șansele lui Călin Georgescu de a fi ales președinte. În plus, președintele PNL și al Senatului ar fi putut intra în cărți pentru a fi numit candidatul coaliției PSD-PNL-UDMR la alegerile prezidențiale din mai.

Încă mai e timp pentru o probă de moralitate din partea președintelui Iohannis.