Îngrijorările legate de escaladarea războiului din Orientul Mijlociu au crescut după cel mai recent atac al Iranului asupra Israelului, scenariu asupra căruia numeroase țări avertizaseră în ultimele luni.

Pe lângă Iran, o altă putere regională din Orientul Mijlociu este Turcia, ai cărei lideri s-au exprimat în favoarea poporului palestinian în clipa în care Israelul a atacat Fâșia Gaza ca răspuns la atacurile din 7 octombrie ale organizației teroriste Hamas. Pentru președintele Recep Tayyip Erdogan, care vorbește despre ”frații săi palestinieni” și care a acuzat în repetate rânduri Israelul de comiterea unui „genocid”, Hamas nu este o organizație teroristă.

„Israelul vrea să ne atace”

Recent, președintele turc alimenta temerile propriei populații, declarând, într-un discurs rostit în Parlamentul turc la 1 octombrie 2024, că Israelul ar intenționa să atace inclusiv Turcia. „Guvernul israelian, care a înnebunit în Țara Sfântă, va lua probabil în vizor inclusiv patria noastră cu fanatismul său religios”, a spus Erdogan. Premierul israelian Benjamin Netanyahu ar visa, potrivit președintelui Turciei, să ocupe Anatolia: „El urmărește o utopie”.

Experții consultați de DW demontează declarațiile lui Erdogan catalogându-le ca fiind nerealiste. „Cred că scenariul zugrăvit de Erdogan este imposibil”, spune Selin Nasi, politolog la London School of Economics (LSE). „Să nu uităm că Turcia este membră NATO. Atacarea Turciei ar însemna confruntarea cu NATO și SUA. În plus, nu există niciun motiv pentru Israel să atace Turcia.” Prin cuvintele sale, Erdogan încearcă de fapt să își consolideze baza și să dea glas solidarității cu palestinienii. Turcia, care posedă a doua armată ca mărime din NATO, nu este doar o putere militară, ci și un aliat important al Statelor Unite, la fel ca Israelul.

Este limpede că declarațiile lui Erdogan merg în altă direcție, crede Ilter Turan, profesor emerit de relații internaționale și fost rector al Universității Bilgi din Istanbul.

„Președintele instrumentalizează politica externă pentru obiectivele sale de politică internă. Israelul cu siguranță nu are intenția de a ataca Turcia.” Turan crede mai degrabă că guvernul turc încearcă să abată atenția oamenilor de la o serie de probleme interne majore, în condițiile în care, cel târziu după ultimele alegeri locale, Erdogan însuși a pierdut sprijin politic, iar țara se confruntă cu o criză economică.

Ar interveni Turcia?

Potrivit lui Turan, probabilitatea ca Turcia să devină vreodată parte a acestui conflict este zero. „Turcia nu va participa activ la conflict pentru că pur și simplu nu dorește să fie parte a războiului”, subliniază el. Este de așteptat ca în virtutea prieteniei distante pe care o întreține cu Iranul, Turcia să dezavueze o eventuală ripostă a Israelului împotriva acestei țări și să ofere Teheranului sprijin spiritual, dar nimic mai mult, explică Turan.

„Poziția pro-palestiniană și anti-israeliană a guvernului turc a creat falsa impresie că acesta sprijină Iranul și milițiile sale. Însă aparențele sunt înșelătoare”, explică Selin Nasi.

Turcia se concentrează în prezent pe stabilizarea economiei sale, iar un conflict regional nu ar face decât să aducă instabilitate suplimentară. Prin urmare este puțin probabil ca Turcia să intervină în Gaza sau Liban. „Turcia nu va dori să se confrunte militar cu Israelul”, prezice Nasi.

Respect reciproc

Turcia, Iranul și Arabia Saudită „continuă să concureze între ele, așa cum au făcut-o și în trecut”, spune Mithat Rende, fost ambasador al Turciei în Qatar și un bun cunoscător al dinamicii geopolitice a regiunii. Diplomatul atrage atenția că Turcia își cultivă relațiile cu Iranul „cu mult tact și cu respect”, deși Teheranul și Ankara apără uneori poziții diferite în diferitele conflicte regionale.

„Turcia nu dorește ca Iranul să își extindă dominația în regiune prin intermediul actorilor non-statali pe care îi sprijină și îi înarmează. În același timp, Turcia și alte puteri regionale împărtășesc obiectivul de a împiedica Iranul să devină o putere nucleară”, explică Rende.

Cum se raportează Turcia la Hezbollah?

O diferență fundamentală de opinie între cele două puteri islamice constă în interpretările diferite ale islamului. În vreme ce Turcia este predominant sunită, iar guvernul condus de Erdogan sprijină în principal organizațiile sunite precum Hamas, care este clasificată drept organizație teroristă de UE și SUA, populația iraniană este predominant șiită, ceea ce conduce la legături strânse între regimul iranian și grupuri șiite precum Hezbollah din Liban și rebelii Houthi din Yemen. Or, aceste diferențe religioase și politice caracterizează și alianțele geopolitice dintre cele două țări.

Această diferență se reflectă inclusiv în recentele mesaje de condoleanțe transmise de Ankara. După uciderea liderului Hamas, Ismail Haniya, președintele Erdogan decreta doliu național. Însă după eliminarea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, Erdogan s-a rezumat la exprimarea solidarității cu poporul libanez, fără a menționa numele lui Nasrallah. „Dozele diferite de consternare utilizate de Erdogan în aceste cazuri sunt ușor de înțeles și puțin surprinzătoare”, conchide Turan.