Foametea pândește Fâșia Gaza. Experții avertizează că, dacă nimic nu se va schimba, aceasta se va instaura în nordul zonei izolate cel târziu în luna mai, potrivit unui raport al unei inițiative de anailză a crizelor alimentare (IPC). Jumătate dintre oamenii care locuiesc acolo sunt deja într-o situație dificilă.

Conform grupului de experți, la care participă diferite organisme ale Națiunilor Unite și parteneri ai ONU, în termenii așa-numitei Clasificare Integrată a Fazelor de Securitate Alimentară IPC se poate vorbi despre foamete dacă cel puțin 20 la sută din populația unei regiuni este afectată de o lipsă extremă de hrană.

Evoluția actuală din Fâșia Gaza va reduce dramatic în viitor necesarul de resurse alimentare, se arată în raport. La fel de limitate vor fi accesul la îngrijiri medicale, apă și servicii de canalizare.

De fapt, populația din Fâșia Gaza suferă deja de câteva luni de o lipsă acută de apă. ”Accesul la suficientă apă curată este o chestiune de viață și de moarte”, a atras atenția directorul executiv al UNICEF, Catherine Russell, în decembrie, referindu-se la Fâșia Gaza. ”Fără apă curată, mulți copii vor muri”, a scris oficialul pe platforma X.

În fiecare an, Ziua Mondială a Apei, marcată pe pe 22 martie, reamintește cât de importantă este fiecare picătură din această esențială resursă de viață.

Ape subterane sărate și contaminate

Războiul dintre Israel și Hamas escaladează dramatic o situație existentă de mult timp. Criza apei se datorează în primul rând poziției geografice a Fâșiei Gaza. Cea mai mare parte din apa necesară provine dintr-un rezervor natural subteran, care, însă, are un conținut ridicat de sare din cauza apropierii de mare.

Sursa subterană este de asemenea poluată de apele uzate neepurate. Daunele aduse infrastructurii de apă în conflictele anterioare dintre Israel și gruparea islamistă Hamas contribuie la contaminarea suplimentară a apei. În 2011, Organizația Națiunilor Unite a stabilit că peste 90% din apele subterane nu sunt potabile, în absența unui tratament suplimentar.

Fâșia Gaza este dependentă de apa potabilă livrată din Israel, stat care a oprit pentru mult timp aprovizionarea, ca răspuns la atacul terorist al Hamas din 7 octombrie. De când conductele au fost redeschise, peste 28 de milioane de litri de apă potabilă au curs din Israel în Fâșia Gaza în fiecare zi, potrivit ziarului Times of Israel. Înainte de 7 octombrie, volumul era de 49 de milioane de litri.

Furnizarea de energie electrică și combustibil sunt de asemenea întrerupte, ceea ce face imposibilă tratarea apei extrase din subteranul Fâșiei Gaza. Penele dese de curent limitează și activitatea uzinelor de desalinizare. Singura centrală electrică din Gaza și-a încetat funcționarea în octombrie din cauza lipsei de combustibil. Motorina este folosită pentru generatoarele de energie electrică, curent utilizat apoi în stațiile de desalinizare și tratare a apei. Prin urmare, în absența motorinei, oamenii din Fâșia Gaza nu au acces la apă potabilă curată.

O situație de lungă durată

Problemele cu apa din Fâșia Gaza sunt cunoscute de ani de zile, dar nu au fost abordate în mod adecvat și, între timp, se agravează, observă Tobias von Lossow, de la think tankul Clingendael Institute din Haga. De zeci de ani a fost clar că alimentarea cu apă în Fâșia Gaza trebuie îmbunătățită urgent. Sunt necesare și instalații mai mari de desalinizare a apei ”dar acestea nu au fost construite încă, deși, în afară de tratarea apei și livrările din Israel, practic nu există alte opțiuni pentru alimentarea populației cu apă potabilă”.

Cisiordania: infrastructură defectă, canalizări lipsă

Ceva mai puțin tensionată decât în Fâșia Gaza, Cisiordania suferă deopotrivă de lipsa apei. Pierderi mari se datorează defecțiunilor infrastructurii, conductelor învechite și deteriorate, potrivit unui raport al organizației americane GlobalWaters.org, o platformă ce aparține agenției Statelor Unite pentru ajutor internațional US Aid și are ca obiect de activitate asistența pentru asigurarea alimentării cu apă la nivel mondial.

Puțin sub o treime dintre palestinienii din Cisiordania (31 la sută) sunt conectați la o rețea de canalizare iar mai puțin de zece la sută din apele uzate sunt curățate. Potrivit GlobalWaters, acest lucru epuizează și mai mult resursele subterane de ape disponibile.

Procesul de pace a reglementat accesul la apă

Cooperarea dintre Israel și Autoritatea Palestiniană privind alimentarea cu apă a fost reglementată bilateral, ca parte a procesului de pace de la Oslo. Comitetul comun pentru apă, alcătuit dintr-un număr egal de experți din partea Autorității Palestiniene și a Israelului, este responsabil pentru implementare. Cele două entități nu împart însă apa în mod egal. Israelul controlează 80 la sută din resurse, așa cum s-a convenit, ca o soluție provizorie, în Acordurile de la Oslo. Palestinienii care locuiesc în așa-numitele zone C, sub controlul israelian atât civil cât și de securitate, se află într-o ipostază și mai dificilă: nu sunt conectați nici la rețelele israeliene, nici la cele palestiniene. În 2014 se aflau în această situație 90.000 de palestinieni.

Potrivit unui raport din 2016 al ambasadei de la Berlin a statului evreu, Israelul livrează palestinienilor 64 de milioane metri cubi de apă anual, de peste două ori mai multă decât este stipulat în acord (31 de milioane de metri cubi).

”Doar una dintre componentele conflictului”

Cu toate acestea, volumul de apă disponibil în Cisiordania a scăzut semnificativ în ultimii ani. ”Descreșterea nivelului apei în Marea Moartă cu o medie de un metru anual este un indicator al presiunii crescânde asupra resurselor de apă”, spune Tobias von Lossow. ”În plus, circumstanțele politice de aici complică și mai mult îmbunătățirea furnizării de apă”.

Israelienii - inclusiv coloniștii israelieni din Cisiordania - folosesc de aproximativ trei ori mai multă apă decât palestinienii. Acest lucru este subliniat de organizațiile israeliene pentru drepturile omului, cum ar fi B`Tselem.

Disputa asupra apei este doar un element din conflictul palestiniano-israelian, amintește von Lossow. ”Este doar una dintre componentele majore care modelează acest conflict, pe lângă chestiunile de natură teritorială, de identitate, religioase sau militare”.