DW: Comandantul-șef ucrainean Valeri Zalujnîi a scris într-un articol apărut în publicația britanică The Economist că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a intrat într-o fundătură și că există amenințarea războiului static, de tranșee, ca în Primul Război Mondial. Președintele Volodimir Zelenski nu este însă de acord cu ideea de impas. Cine are dreptate?

Markus Reisner: Trebuie să plasați aceste afirmații în contextul desfășurării războiului. Zalujnîi spune că, după 20 de luni, se vede că Ucraina primește doar atât cât îi permite să reechilibreze o situație asimetrică. Dar nu suficient pentru a-i încolți atât de mult pe ruși încât să îi oblige să intre în negocieri. Exemple sunt rachetele ATACMS sau discuția despre avioanele de luptă F-16. Zalujnîi spune că, uitați, situația este precară iar dacă vreți să câștigăm trebuie să apară de aici înainte ceva ce face diferența.

Președintele, în schimb, încearcă să pună cumva lucrurile într-o anumită ordine. Zelenski afirmă că, da, ceea ce ați auzit este declarația generalului meu, dar suntem încă pe drumul câștigător. Zelenski face ceea ce se așteaptă de la el, ca președinte. Dacă șeful statului ar spune că s-a pierdut, aceasta ar avea un impact moral uriaș. Așa cum susținuse la începutul războiului: voi rămâne în oraș, trimiteți-mi arme și nu un taxi.

Mulți au perceput aceste declarații ale lui Zalujnîi și Zelenski drept divergențe de opinie devenite mai vizibile ca oricând. Cât de periculos este acest lucru pentru nevoia de sprijin a Ucrainei?

Aceasta este o dilemă. Rușii au preluat imediat mingea și au declarat că ofensiva ucraineană a eșuat, citându-l tocmai pe generalul Zalujnîi, care a prezis ca puțin probabilă „o deblocare profundă și frumoasă”. Ucraina nu a dispus de toate capacitățile necesare. Întotdeauna am spus asta, deși oamenii credeau că e suficient să le susții moralul. Ceea ce este împotriva oricărei logici militare. Generalul Zalujnîi a făcut și o declarație foarte clară prin presa engleză, în urmă cu câteva luni: noi suntem aici pe front, nu trebuie să ne explicați cum să ducem acest război, suntem recunoscători pentru fiecare aprovizionare de arme pe care o primim, dar fără sprijin aerian nu putem proceda așa cum scrie în manualul NATO și, de aceea, ne-am dezvoltat propriile tactici.

Războiul pare să fi devenit unul static, de uzură, situație în care se poartă de aproximativ un an. După recucerirea Hersonului nu au mai existat schimbări majore în linia frontului. De ce vin aceste afirmații chiar acum?

Ucraina a fost întotdeauna bună când a fost mobilă. Rușii au reușit în mod repetat să forțeze Ucraina să intre într-un război staționar. Acest lucru, desigur, a favorizat partea rusă, deoarece își poate astfel exploata marile capacități, precum folosirea artileriei masive, dar și câmpul electromagnetic pentru blocarea comunicațiilor și a teleghidării dronelor. Ucrainenii au vrut să schimbe această strategie rusă, odată cu lansarea ofensivei de pe 4 iunie, dar nu și-au atins obiectivele stabilite. Rușii i-au forțat pe ucraineni să se întoarcă la un război de tranșee.

Astfel se explică de ce acum este momentul în care trebuie să punem capăt ofensivei de vară și să pregătim Ucraina pentru o nouă ofensivă în primăvară. Puteti vedea semnele acestei strategii în crearea a cinci noi brigăzi. Întrebarea este cu ce dispozitive? E nevoie ca acum să fie livrate 150 de tancuri de luptă, 300 de vehicule blindate pentru infanterie, cel puțin 200 - 300 de sisteme de artilerie. Nu e vorba că nu ar exista încredere în ofensivă, se pune mai degrabă întrebarea cum se va proceda mai departe.

Zalujnîi menționează un miracol tehnic în articolul său. Nu spune cuvântul „miracol”, dar îl sugerează. Ce ar putea fi acesta?

Avem o situație în care ambele părți sunt într-un fel de impas adâncit de evoluțiile tehnologice. Ucraina a fost foarte inovatoare militar în ultimele luni, prin introducerea de noi sisteme de arme, de o calitate despre care anterior existau doar referințe teoretice, în texte despre viitorul războiului. Avem roiuri de drone care funcționează aproape simultan.

Partea rusă a copiat adesea și a început să aplice și ea asemenea idei inovatoare. Avem așa-numitul câmp de luptă de sticlă. Nu mai este posibil să concentrezi un număr mare de tancuri într-un spațiu mic și să faci manevrare pentru că inamicul află imediat și pregătește, cu drone și artilerie, răspunsul.

Poate cineva preveni astfel de situații? Există referiri la acest lucru în interviul lui Zalujnîi. Este vorba despre stăpânirea câmpului electromagnetic, în care sunt transmise semnale radio și sunt controlate dronele. Cine le domină poate chiar să își orbească adversarul. Este interesant că Zalujnîi descrie întâlnirea sa cu Eric Schmidt, fostul CEO al Google. Aici intervine inteligența artificială. Mulți senzori generează date, iar AI le evaluează și face rapid o sugestie - iată o țintă, aceste arme pot fi activate. Timpul este un factor fundamental în război. Dacă Ucraina reușește să recupereze în mod inovator câmpul electromagnetic și să lucreze cu factorul timp, atunci poate fi capabilă să dirijeze mersul războiului.

Este Occidentul pregătit pentru un război static, de tranșee, în Ucraina?

Occidentul nu este pregătit pentru așa ceva. Occidentul a petrecut peste 20 de luni în situația de a lăuda actualele strategii cu convingerea că Ucraina este capabilă să învingă ursul rusesc folosindu-se de propriul moral. Nu merge așa. Există două opțiuni. Una este să mergi all-in și, atunci, patru până la cinci trenuri militare încărcate cu tehnică de luptă ar trebui să ajungă în Ucraina în fiecare săptămână. Alternativa este să recunoști în mod autocritic că nu se poate și să le spui asta ucrainenilor. În acest caz, vor trebui demarate negocieri, pornind însă de la premisa că Ucraina nu va mai exista ca stat, pentru că Rusia o va distruge.

Care este prognoza dumneavoastră pentru 2024?

Ne apropiem de un prag, de un punct culminant, și se va decide – într-o direcție sau alta. Avem crize multiple și atenția acordată Ucrainei devine din ce în ce mai greu de menținut. Dacă Ucraina nu reușește să rămână în lumina reflectoarelor lumii și, mai presus de toate, să convingă europenii că în Ucraina se duce un război pentru Europa, lucrurile devin dificile. Dacă îi iese, în schimb, contrariul, atunci conflictul s-ar putea dezvolta în altă direcție. Nu știm dacă acest lucru este posibil. Trăim istoria în derularea ei. De aceea articolul lui Zalujnîi și este atât de important.