Tema conferinței istoricului Oliver Jens Schmitt, care a avut recent loc la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova, a fost „Locul Moldovei în istoria europeană”.

Oliver Jens Schmitt a fost însoțit la Chișinău de Flavius Solomon, profesor, șef de departament la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, originar din Basarabia (Orhei), și de Igor Cașu, directorul Arhivei Naționale a Republicii Moldova.

Evenimentul a fost deschis de Silvia Corlăteanu-Granciuc, secretar științific al Institutului de Istorie al Universității de Stat din Moldova. A urmat o dezbatere moderată de Vitalie Ciobanu. Redăm câteva crâmpeie ale conferinței.

Un excelent cunoscător al istoriei românilor

Oliver Jens Schmitt a publicat mai multe cărți la editurile din România. A susținut conferințe în diferite centre universitare românești.

În acest an, Oliver Jens Schmitt a avut, la Universitatea din Viena, un seminar despre istoria Moldovei. A întreprins, acum 14 ani, o excursie organizată de Flavius Solomon și Igor Șarov, prilej cu care a cutreierat întreaga Moldovă istorică, din Bucovina până la Cetatea Albă.

Interesul pentru Moldova dintre Prut și Nistru

„Niciodată, ca acum, Republica Moldova nu a atras atât de mult interes european, a remarcat Oliver Jens Schmitt în debutul prelegerii sale. În consecință, istoricii occidentali fac eforturi să explice trecutul Basarabiei unei audiențe complet ignorante.”

În 2026 va apărea la o editură renumită primul mare manual de istorie a Moldovei în limba engleză: „Moldova – vechi stat european”, cuprinzând perioada de până la 1859, volum editat de Florin Curta și Liviu Pillat, și redactat în întregime de istorici români de pe ambele maluri ale Prutului.

Reflecții despre Moldova medievală

Oliver Jens Schmitt a schițat în prelegerea sa o amplă istorie a Moldovei ca vechi stat european care, în intervalul 1775 - 1812, a fost împărțit între monarhia habsburgică și Rusia țaristă, iar nucleul cu capitala la Iași s-a unit în 1859 cu Țara Românească. Un teritoriu ce a făcut parte în interbelic din Regatul României și a fost din nou ciopârțit în timpul dominației sovietice.

Ideea unei descendențe din Roma a fost formulată de timpuriu de elitele moldovenești, asta și datorită unei legături strânse cu cultura catolică a Poloniei și Lituaniei, în timp ce elitele muntenești erau orientate mai mult spre sud, spre Constantinopol.

Moldova oferă cazul fascinant al unei limbi romanice scrise mult timp cu alfabet chirilic (în biserică și în cancelaria domnească), alături de alfabetul grecesc, când nu exista încă moldovenism ideologic.

Realitățile Basarabiei românești

„În ultimii ani cercetarea referitoare la realitățile Basarabiei după Unirea din 1918 a înregistrat mutații semnificative. Sunt două direcții, a menționat Oliver Jens Schmitt.

Pe de o parte, e de necontestat că populația din Basarabia românească trăia mult mai bine decât în Uniunea Sovietică. Basarabia a fost ferită de războiul civil rus, de colectivizarea agriculturii, de moartea prin înfometare, cel puțin în perioada interbelică.

Pe de altă parte, în cadrul României Mari, Basarabia ocupa ultimul loc ca nivel de educație a populației, ca dezvoltare economică și infrastructură de transport și în ceea ce privește investițiile statului în această zonă.”

Teribila istorie a violenței din anii ‘40

Iunie 1940 a constituit un mare șoc pentru Basarabia: retragerea fără luptă din fața sovietelor, deși Carol al II-lea, fiind la Chișinău de Bobotează, în același an, a promis să apere fiecare metru de pământ românesc.

Anexarea sovietică, contraofensiva română în alianță cu Germania nazistă, crimele comise în Transnistria de armată și de autoritățile române, întoarcerea armatei roșii și atrocitățile sovietice, deportările și cumplita foamete organizată de după război... Moldova a fost una din regiunile continentului nostru cele mai afectate de suferința umană.

Basarabia și România după 1945

Basarabia, la fel ca țările baltice și Ucraina de vest – regiuni care nu făcuseră parte din URSS în perioada interbelică – a trebuit să fie sovietizată cu forcepsul, iar „moldovenismul” a devenit doctrină de stat.

În anii ’80 au apărut diferențe mari pe plan economic. Moldovenii de la est de Prut au fost scutiți de politicile radicale, autarhice, ale regimului Ceaușescu de la București. Pe timpul lui Gorbaciov nu problemele traiului zilnic, ca în România, au mobilizat masele în Basarabia, ci chestiunile identitare legate de limbă, istorie, alfabet etc.

Democrația, azi, în România și în R. Moldova

Oliver Jens Schmit: „Privind spre trecutul recent, dintr-o perspectivă europeană, se conturează o imagine paradoxală: după 20 de ani de integrare în structurile euroatlantice și de creștere fără precedent a prosperității economice, democrația din România pare fragilă.

În România, forțele pro-ruse sau antioccidentale se pot dezvolta mai nestingherit decât în Republica Moldova, care a adoptat măsuri mult mai ferme de combatere a războiului hibrid rusesc, deși este mult mai slabă economic și militar, având și o populație redusă numeric ca urmare a exodului.”

Responsabilitatea istoricului

L-am întrebat pe profesorul Oliver Jens Schmitt dacă în actualele condiții, ale războiului din Ucraina și ale multiplelor riscuri de securitate, putem să purtăm o dezbatere relaxată despre specificități, despre regiuni, despre diferențe – dezbatere interesantă, legitimă, dar cât de oportună?

Oliver Jens Schmitt: „Este cea mai complicată problemă cu care noi, istoricii, ne confruntăm. Într-un cadru științific putem într-adevăr să discutăm foarte relaxat aceste fenomene, dar în societatea dvs. lucrurile stau altfel.

„Mai bine să nu vorbim de trecut, e prea complicat!” – se spune în Austria. Trecutul în Austria este cel mult o resursă turistică. Or în alte societăți trecutul e foarte important.

Pentru Moldova, perioada interbelică contează enorm, este un punct de referință, a subliniat profesorul Schmitt. "Dar există aspecte, cum ar fi mișcarea stiliștilor, a opozanților față de introducerea calendarului gregorian –, aspecte ce pot fi exploatate de propaganda rusească, de ideologii moldoveniști împotriva aspirațiilor dvs. naționale.

De aceea, nu putem ignora uriașa tensiune între interesul științific și ecoul social și chiar efectele negative pe care un istoric le poate stârni în societățile respective, urmărindu-și cu obstinație ambițiile profesionale.”