Fost comisar european (întâi pentru piaţa internă, mai apoi pentru concurenţă), profesorul universitar Mario Monti a fost însărcinat cu formarea unui guvern capabil să readucă îndatorata Italie pe linia de plutire a credibilităţii internaţionale.

În Italia se vorbeşte, deja, despre o "a treia republică", una care ar urma să se nască din eforturile unui guvern tehnocrat, condus de preşedintele, în vârstă de 68 de ani, al Universităţii Economice Bocconi din Milano - de altfel, o posibilă pepinieră pentru viitorul Consiliu de Miniştri al lui Mario Monti. Ca şi în cazul premierului desemnat în Grecia, Lucas Papademous, anunţul trecerii lui Monti în fruntea Executivului de la Roma a fost salutat nu doar de politicieni ci, mai ales, de pieţele financiare.

Primele semnale au apărut în referinţele est-asiatice, unde atât indicii bursieri cât şi moneda europeană au semnalizat valori crescânde. Aceasta, în ciuda unei prime declaraţii a premierului italian desemnat ce conţinea şi critici la adresa lumii financiare: "Am o mare responsabilitate şi o înţeleg ca pe un serviciu adus ţării, într-un moment în care Italia se confruntă cu mari dificultăţi, şi pentru că întreaga conjunctură europeană şi mondială este perturbată".

Fondul misiunii viitorului Cabinet este de a asana resursele bugetare ale statului şi a reaşeza ţara pe un curs economic ascendent. În ce priveşte priveşte prima parte, Monti şi echipa sa preiau o treabă relativ bine făcută de fostul ministru de Finanţe, Giulio Tremonti: expert în drept fiscal, acesta a reuşit să limiteze deficitul - dar, spre disperarea creditorilor, nu a fost capabil să stimuleze creşterea economică, motiv pentru care, spre deosebire de Grecia, unde Evanghelos Venizelos îşi păstrează portofoliul, la Roma este căutat un succesor pentru Tremonti.

Una dintre ipoteze îl plasează chiar pe viitorul preşedinte al Consiliului de Miniştri în fruntea resortului bugetar - nu doar pentru că are experienţă (i se spune şi "Super-Mario", după numele personajului unui cunoscut joc electronic) ci şi pentru încrederea pe care i-o conferă pieţele. Misiunea nu îi va fi deloc simplă, în condiţiile în care pachetul de asanare cuprinde, între altele, reintroducerea unor impozite, îngrădirea protecţiei şomerilor sau înăsprirea condiţiilor de pensionare. Aceasta, într-o ţară care, asemeni Greciei, este predispusă la a ieşi în stradă la comanda extrem de influentelor sindicate din sectorul public.

O asemenea perspectivă nu îl sperie pe preşedintele Napolitano, acesta excluzând orice discuţie despre alegerile anticipate: succesiunea democratică la putere se va derula conform calendarului constituţional, a precizat şeful statului, într-o declaraţie acordată după nominalizarea lui Monti - căruia, în răstimpul legislativ rămas, îi este necesară o susţinere transpartinică.

Incurabil optimist, fostul premier, Silvio Berlusconi, a ţinut să mai transmită, duminică, un mesaj video Italiei - un discurs de un dramatism sfidând comicul, în care a vorbit despre propria demisie ca despre un act de mare responsabilitate pe care a simţit nevoia să îl facă, la fel cum, de-a lungul perioadei în care s-a aflat în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, a oferit Italiei atâtea reforme.

Despre vreo posibilă greşeală comisă în exercitarea funcţiei executive nu a fost vorba în discursul lui Berlusconi, nici măcar în ce priveşte administrarea crizei financiare care a adus ţara în actuala situaţie. Cât despre viitorul său politic, Berlsuconi a avut un mesaj cât se poate de limpede. "Îmi voi dubla, din Parlament şi din celelalte instituţii ale statului, eforturile de înnoire a Italiei. Nu aştept recunoaşterea meritelor mele dar nu voi renunţa până când nu vom fi modernizat Italia".

Autori: Stefan Troendle (Roma) / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu