Mai mult de 9.000 de italieni au pierdut lupta împotriva bolii pulmonare Covid-19, iar la Roma domnește o liniște sobră. Obiceiul oamenilor de a ieși pe balcoane seara la ora șase pentru a cânta împreună a dispărut – nu pot spune când, în perioada de carantină e greu să mai deosebești zilele. 

S-au dus și zâmbetele încurajatoare între străini pe stradă, pe care le-am observat la începutul carantinei. Cine se mai aventurează afară, sub cerul luminos și indiferent, dă doar de străzi pustii, care par dintr-o dată foarte spațioase, fără mașinile parcate pe două rânduri. Din când în când, mai dai și de cineva care își plimbă câinele sau vine de la cumpărături cu plasele pline, purtând mască și mănuși de cauciuc. Toți păstrează distanța, fără a se privi în ochi. 

Restricțiile de circulație sunt tot mai stricte, guvernul a elaborat vineri deja a patra versiune a declarației pe proprie răspundere care trebuie completată pentru a părăsi locuința, iar nervozitatea crește în rândurile cetățenilor. Chiar dacă activitățile sportive în aer liber și plimbările cu animalul de companie în apropierea locuinței sunt permise în continuare, am văzut o doamnă care s-a răstit la o mamă pentru că ieșise în fața casei cu cele două fetițe ca să plimbe câinele. 

O națiune de soldați care se cred generali? 

La începutul acestei perioade, am redescoperit frumusețea orașului meu, văzându-l pentru prima dată fără forfota permanentă a maselor de turiști. Acum, am impresia că am ajuns într-un peisaj distopic, dintr-un film SF sumbru. 

În gara Roma Termini, pe ecranele gigant sunt în continuare reclame pentru marile case de modă, dar hala e goală, nu le vede nimeni. Fără miile de călători și navetiști care trec în mod normal zilnic prin acest loc, n-au mai rămas decât niște cărucioare pentru bagaje părăsite, lângă care stau oameni fără adăpost. Afară, migranți africani, drogați care tremură și militari în uniformă de camuflaj umblă apatici prin zona gării. 

"Tot mai mulți oameni vor ajunge în stradă", crede Giacomo, administratorul unei clădiri vechi cu mai multe apartamente din Roma. În această săptămână, guvernul italian a anunțat un al doilea pachet de măsuri economice în valoare de 25 de miliarde de euro pentru luna aprilie, în scopul atenuării efectelor crizei coronavirus. Dar mulți italieni, printre care și bătrânul Giacomo, sunt de părere că Italia nu-și poate permite așa ceva, din moment ce a intrat în recesiune în repetate rânduri în ultimul deceniu: "Noi suntem o națiune de soldați care au trăit ca niște generali." 

Cifrele cele mai înspăimântătoare nu sunt însă legate de economie: zi de zi, la ora șase, Agenția pentru Protecție Civilă anunță numărul morților, al noilor infecții și totalul cazurilor. După șocul celor 1.400 de decese din weekendul trecut, numărul a scăzut la 602 într-o zi. Sună groaznic, dar mulți dintre noi am fost ușurați că au murit "doar" 602 de oameni. Între timp, numărul deceselor zilnice a crescut din nou, iar Angelo Borrelli, directorul Agenției pentru Protecție Civilă, a admis ceea ce virologii spun de mai multe săptămâni: din moment ce doar persoanele bolnave sunt testate, rata reală a infecțiilor e probabil de 10 ori mai mare decât numărul oficial. 

"Imaginați-vă că încercați să respirați sub apă"

Cu toate acestea, să nu uităm că există și vești care ne dau speranță. Mai mult de 10.000 de persoane s-au vindecat între timp. Fausto Russo, un tânăr antrenor personal care n-a fumat niciodată și n-a avut boli preexistente, a reușit să respire fără mască de oxigen pentru prima dată după 20 de zile la spital, unde a fost internat cu o pneumonie gravă cauzată de coronavirus. 

"Imaginați-vă că încercați să respirați sub apă": așa descrie Fausto Russo experiența înspăimântătoare prin care a trecut, adăugând că singurătatea și suferința departe de cei dragi au fost insuportabile. "Sunt atâtea lucruri pe care nu le voi mai considera de la sine înțelese de acum încolo. Cum ar fi libertatea. Și respiratul."

În regiunile cele mai afectate de coronavirus din nordul Italiei, Lombardia și Veneto, există multe exemple de solidaritate: de la donațiile de mâncare până la un nou spital de campanie construit de un ONG creștin în parcarea spitalului din Cremona. 

"Bătrânii care au murit erau sufletul satului nostru"

Claudio Cancelli, primarul satului Nembro din Lombardia, una dintre localitățile cu cele mai multe decese în raport cu numărul locuitorilor, povestește cu amărăciune: "Bătrânii care au murit acum erau sufletul satului nostru. Unul dintre ei a fondat bibliotecar, altul îi învăța pe copii cum să treacă strada în siguranță. Alții ajutau ca voluntari în căminul de bătrâni."

În aceste vremuri grele, Claudio Cancelli observă că apare un nou spirit al comunității și solidarității. Primarul vorbește cu multă admirație despre sătenii care se oferă să-i ducă pe cei infectați la spital dacă au nevoie de dializă sau care donează medicamente. 

Primarul orașului Bergamo din Lombardia povestește despre experiențe pozitive similare. "Gesturile de solidaritate și generozitate au fost incredibile. Sunt de-a dreptul copleșit", povestește Giorgio Gori. "Sigur că totul e tragic, dar există și un aspect pozitiv: o nouă tărie și seriozitate a cetățenilor noștri se dezvoltă acum."

Dacă nouă tărie și seriozitate vor fi suficient de profunde și răspândite pentru a-i ajuta pe italieni să creeze o țară mai bună după criza coronavirus nu putem spune încă. Dar se vede că Italia a trecut printr-un proces de transformare.