DW: Domnule Gauck, dacă vă amintiți azi de Wladyslaw Bartoszewski, la ce vă gândiți mai întâi? 

Joachim Gauck: Mă năpădesc admirația și recunoștința că a existat un astfel de om. A fost un cadou pentru noi, germanii, în mod special pentru polonezi, dar și pentru Europa, pentru cultura omeniei. Trebuie să fim atenți să nu uităm lucrurile pe care le-a trăit, pe care le-a spus. 

L-ați cunoscut pe Wladyslaw Bartoszewski încă înainte de revoluțiile din 1989?

Nu, îl știam doar din texte și am observat că e foarte important pentru apropierea, înțelegerea și în final prietenia germano-poloneză. Cu puțin înainte de a muri, a declarat într-un interviu că, dacă i s-ar fi spus, cu 60 de ani în urmă, când era umilit ca deținut, la Auschwitz, că se va împrieteni cu germani dintr-o Germanie nouă, și-ar fi considerat interlocutorul ca fiind complet nebun. Mi se pare că el simbolizează capacitatea omului de a nu fi silit să urască, deși a suportat o nedreptate cu adevărat amară. A fost întemnițat de două ori, mai întâi de germani, apoi de comuniști. Cu amestecul său minunat de putere a credinței și de decență umană, la care se adăuga umorul, a devenit un tip care poate servi de exemplu foarte multor oameni.     

În mai 2012 l-ați onorat pe Wladyslaw Bartoszewski invitându-l la cină la palatul prezidențial, Bellevue, cu ocazia zilei sale de naștere. Împlinea 90 de ani. Vă amințiti de conversație?

Mie mi s-a părut important să mai atrag o dată public atenția Germaniei asupra acestui bărbat cu enorma sa înțelepciune și forță. Era un conservator, de fapt un conservator creștin, catolic. Totodată refuza ultranaționalismul și un conservatorism care are nevoie să demonizeze inamici. Îmi absolvisem prima vizită ca președinte în Polonia și țineam la rândul meu să-i arăt ce ne-au dăruit nouă, germanilor, luptătorii polonezi pentru libertate, cât de mult ne-au ajutat puternicii oameni ca el și ca prietenii alături de care a luptat, cu Solidarnosc, să ajungem să ne lansăm în fine și noi revoluția noastră pașnică. Voiam să onorez toate acestea.  

Bartoszewski a stabilit din timp contacte cu Germania și universitățile ei, a primit în 1986 Premiul Librarilor germani. E o personalitate esențială pentru coexistența postbelică germano-poloneză. Cu siguranță că ați găsit că aveți diverse în comun. Eu am găsit cel puțin un punct comun: marele dor de libertate care vă străbate amândurora biografia.

E ceva ce ne-a legat. Ar fi exagerat de spus că am fost prieteni. În acest scop ar fi trebuit să fim mai des împreună. Dar a existat o puternică legătură interioară, un atașament interior, de care nu trebuia să vorbim, și-anume dragostea noastră adâncă pentru libertate. E ceva ce le scapă multora în vestul Europei, care nu și-au pierdut libertatea, ori au pierdut-o rar. Iată de ce facem parte dintre cei care puteau prețui libertatea fără a uita că a spune ”da” libertății înseamnă a spune ”da” și răspunderii. E ceea ce în cele mai variate feluri a făcut și Bartoszewski, nu doar ca istoric, ci și intrând în serviciul statului, ca ambasador, ca ministru de externe și ca emisar special pentru relațiile germano-poloneze. Ne-a repus în legătură faptul că am conceput amândoi libertatea nu doar ca pe un vis frumos, ori ca pe o sursă de fericire individuală, ci și ca izvor al unui angajament în favoarea oamenilor, a unei societăți drepte, a păcii și reconcilierii. Bartoszewski, acest om care i-a iubit și pe polonezi și, totodată, Europa, din toată inima, nu mai e printre noi, dar ne-a lăsat moștenire un monument luminos grație gândurilor și impulsurilor sale.

Ce îi datorează Germania lui Bartoszewski?

Face parte dintre oamenii cărora noi germanii avem a le fi recunoscători în veci pentru că, în pofida nedreptății reale, amare, pe care au suferit-o, nu ne-au întors spatele definitiv și n-au dezvoltat o dușmănie, ori chiar o ură față de noi. Iată de ce a început de timpuriu să construiască punți, împreună cu alți intelectuali catolici și cu oamenii Solidarității, alături de multe inițiative civice. Noi, germanii, avem a-i mulțumi mereu pentru că ne-am descotorosit de vrăjmășie. Iată și motivul pentru care nu i-au plăcut cei care, uneori, au mai căzut pradă ispitei de a resuscita dușmănia față de Germania. Obișnuia să atragă atenția asupra promovării active, de către Germania, a aderării Poloniei la UE. Și milita tot mereu în rândul compatrioților săi, cerându-le să ia în considerare realitățile și să nu cadă pradă vechilor mituri și animozități.        

Cât timp Wladyslaw Bartoszewski a fost coordonatorul guvernamental al relațiilor germano-poloneze, aceste raporturi au fost mai bune decât oricând. Azi lucrurile nu mai stau așa. Ce putem recupera din moștenirea lui Bartoszewski?

Am evidențiat că Wladyslaw Bartoszewski era un conservator și, în plus, puternic marcat de credința sa creștină. Iar pentru mine e important să atrag atenția asupra faptului că putem aparține de partea conservatoare, sau chiar foarte conservatoare a populației, fără să cădem, concomitent, în ultranaționalism. Or, observăm în toată Europa și, de fapt, în multe părți ale lumii, că se manifestă o nouă ispită a gândirii ultranaționaliste.

Ca prieten al Poloniei aș spune, că el e un exemplu ilustrând că se poate să fii, ca polonez, un catolic loial și un patriot, fără să ai nevoie de spectre vrăjmașe și fără să te delimitezi de cei care aderă la o linie politică ușor diferită. Ca atare e și azi pentru polonezi un model, de care mi-aș dori ca mulți oameni conservatori să-și amintească, rememorând gestica deschiderii lui spre lume, a loialității față de credință, a identității naționale și, totodată, a posibilității de a trăi în prietenie și atașament față de Europa. Aceasta este o moștenire care ar trebui validată în vremea actuală.     

Domnule Gauck, vă mulțumesc pentru această convorbire.

Mă bucur că am avut prilejul de a o purta. Căci eu nu îl pot uita.

Wladyslaw Bartoszewski (1922-2015) a fost istoric, jurnalist și autor al multor cărți. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost deținut la Auschwitz și luptător în răscoala Varșoviei în 1944. A salvat mulți evrei de la moarte. În Polonia comunistă a fost deținut timp de șase ani în închisoare fiind și ulterior activ în opoziția democrată (anticomunistă). După schimbarea de regim din 1989 a fost ministrul de externe al Poloniei și emisar pentru dialogul internațional. Wladyslaw Bartoszewski este unul din arhitecții cei mai importanți ai raporturilor germano-poloneze.