Kosovo a introdus din noiembrie taxe vamale de 100% pentru importurile din Serbia. Acestea sunt o reacţie la neincluderea Kosovo între membrii Interpol, la cererea Serbiei. Afronturile reciproce formează uvertura unei înăspriri periculoase a crizei dintre sârbi şi kosovari. UE, la rândul ei, a prelungit din nou termenul de liberalizare a regimului de acordare a vizei pentru cetăţenii kosovari, ceea ce sporeşte antipatia acestora faţă de instituţiile de la Bruxelles. Următoarea etapă de escaladare ameninţă să debuteze pe 14 decembrie, când Parlamentul de la Priştina va da startul pentru înfiinţarea unei armate proprii. Mai rău nici că se poate. În prezent, politicienii au trecut la fapte în vederea soluţionării durabile a chestiunii Kosovo, dar altfel decât doresc mediatorii europeni.

Ce s-a întâmplat?

După ani de stagnare a conflictului îngheţat din Kosovo, în 2018 s-a discutat şi negociat pentru prima dată deschis la nivel internaţional despre un schimb de teritoriu şi de modificare a graniţei între Serbia şi Kosovo. Preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, şi omologul său kosovar, Hashim Thaci, au negociat pe această temă. Principiul a fost următorul: regiunile locuite preponderent de sârbi din nordul Kosovo se întorc la Serbia, iar cele locuite preponderent de albanezi din sudul Serbiei se cedează Kosovo.

Între timp nimeni nu mai vorbeşte oficial de acest schimb, de când o reuniune care a avut loc vara trecută la Bruxelles s-a transformat într-un scandal, de la care preşedintele Serbiei a plecat roşu de furie. Câteva zile mai târziu, la o întâlnire care a avut loc în nordul Serbiei, Vucic a repetat din nou vechea formulă, conform căreia Kosovo este un teritoriu al Serbiei. Nici în Kosovo planurile preşedintelui Thaci nu s-au bucurat de sprijinul guvernului. Fostul tovarăş de arme al preşedintelui Thaci în războiul din Kosovo, premierul Ramush Haradinaj, a mobilizat clasa politică şi populaţia împotriva schimbului de teritorii.

Cu toate acestea, şi în ciuda avertismentelor UE, dar mai ales ale Germaniei, să nu se retraseze frontiere pe criterii etnice, tema nu a dispărut din actualitate. Din când în când se afirmă că Vucic şi Thaci ar negocia în continuare.

În răstimp influenţa UE, care a mijlocit ani în şir dialogul între cele două ţări, scade văzând cu ochii. UE nu prea mai are nimic atrăgător de oferit celor două state balcanice şi nici nu are cu ce să le ameninţe. Vaga promisiune de primire a Serbiei în UE undeva în jurul anului 2025 a fost dată uitării la Bruxelles. Iar în Kosovo, care nu este recunoscut ca stat independent de cinci ţări membre ale UE, a dispărut euforia faţă de UE, după ce a fost din nou amânată liberalizarea regimului de acordare a vizei, deşi ţara a îndeplinit toate condiţiile cerute. Populaţia kosovară rămâne aşadar singura din regiune care nu poate călători liber în Europa.

Kosovarii sunt dezamăgiţi

Dezamăgirea kosovarilor legată de vize este uriaşă. Aproape că nu există kosovar care să nu aibă rude în Germania sau alte state ale UE: întreaga ţară trăieşte din acest du-te-vino între lumi. Singura ieşire este un paşaport cu libertate de călătorie. Acesta poate fi obţinut în Albania, ţara vecină de la sud. Premierul albanez, Edi Rama, le-a oferit oficial kosovarilor paşapoarte albaneze, în cazul în care liberalizarea regimului de acordare a vizelor va fi din nou amânată. Acest lucru s-a întâmplat şi oferta ar putea să devină realitate.

Albania ar putea să ofere vecinului de la nord şi legături comerciale, devenind astfel o alternativă pentru Serbia, de care Kosovo este până acum practic dependent. După ce Serbia a împiedicat aderarea Kosovo la Interpol, Priştina a reacţionat cu introducerea unor taxe vamale de 100% pentru importurile din Serbia, paralizând practic schimburile comerciale între cele două ţări. Guvernul kosovar nu renunţă la această măsură, în ciuda avertismentelor mediatorilor internaţionali, astfel că Albania este ţara care umple vidul creat.

La câteva zile de la introducerea noilor taxe vamale, în oraşul kosovar Peja s-a desfăşurat o întâlnire care trebuie să pună pe gânduri. Sub deviza "Un popor, o limbă, o viziune comună" s-au reunit pe 26 noiembrie reprezentanţi ai guvernelor din Kosovo şi Albania. Cele două cabinete au căzut de acord asupra unor obiective comune - politice, economice şi culturale - cu bătaie lungă. Împreună în regiune, pe drum spre Europa, cu două capete, dar cu o singură voce - acesta a fost mesajul patetic, dar foarte clar al reuniunii, desfăşurat sub emblema vulturului bicefal albanez, un simbol foarte detestat în Serbia.

De pe urma apropierii politice şi economice a Kosovo de Albania au însă de suferit sârbii din nordul Kosovo, separaţi de ţara-mamă, şi care refuză să se integreze în structurile kosovare. Astfel, graniţa etnică în interiorul Kosovo se adânceşte.

Interese ruseşti şi americane 

Nu este exclus ca evenimentele din ultima vreme să ducă pe termen mediu la o împărţire a Kosovo şi pe termen lung la apariţia unei federaţii din care să facă parte Albania şi ce a mai rămas din Kosovo. Analiştii şi politicienii din regiune se gândesc intens la acest scenariu. Pentru sârbi ar însemna o traumă. Pentru Serbia, "Kosovo, azilul săracilor", nu este de interes din punct de vedere economic. Dar Kosovopolie, câmpul de bătaie unde oştirea sârbească s-a luptat până la ultimul om cu năvălitorul otoman, este considerat leagănul poporului sârb şi ocupă un loc de cinste în memoria colectivă.

Şi zăngănitul de arme care se face auzit în prezent se potriveşte cu situaţia tensionată. Serbia ameninţă cu un război şi cu trimiterea de trupe în nordul Kosovo, dacă această ţară va decide vineri să-şi înfiinţeze o armată proprie. Chiar dacă în Kosovo se află 4000 de militari ai misiunii internaţionale KFOR, cu sarcina de a păzi graniţele şi a asigura pacea, nu este exclusă o acţiune militară sârbească pentru protejarea populaţiei sârbeşti din nord.

O escaladare militară de proporţii este însă improbabilă. Kosovo este protectorat american în care se află baza militară Bondsteel, una dintre cele mai mari din afara SUA. Noul ambasador al SUA în Kosovo s-a declarat favorabil înfiinţării armatei proprii, spre deosebire de alţi reprezentanţi ai NATO. Rusia, în schimb, este alarmată. Înfiinţarea unei armate kosovare ar putea produce "consecinţe dintre cele mai grave, nu doar pentru populaţia sârbă din regiune, ci şi pentru securitatea întregii regiuni balcanice", avertizează Moscova.