După cum se ştie, politicienii au memorie scurtă, inclusiv cei occidentali. Mulţi au uitat deja - sau nu vor să-şi mai amintească - faptul că în urmă cu câţiva ani Caucazul era scena unui război purtat de rebelii ceceni cu trupele ruse. Trezirea neplăcută din această amnezie este inevitabilă, ori de câte ori se repetă incidente armate de genul celui de acum două zile.

Iniţial, războiul din Cecenia era privit ca o luptă pentru independenţă statală, purtată de un popor mic. Între timp, însă, s-au adăugat şi alte elemente, între care răzbunarea civilior ceceni pentru nedreptăţile ce le-au fost făcute de soldaţii federali; lupta unor islamişti fanatici împotriva creştinilor, în cazul de faţă împotriva ruşilor; traficul de arme, droguri şi fiinţe umane şi nu în ultimul rând , lupta pentru putere purtată între diversele clanuri cecene. În fine, preşedintele Vladimir Putin vrea să demonstreze lumii întregi că este în măsură să pacifice regiunea caucaziană.

Acum însă, după atacul comis de cei aproximativ 200 de rebeli ceceni în învecinata Inguşetie, Kremlinul nu mai poate emite asemenea pretenţii. Trupele Moscovei au trebuit să asiste neputincioase la atacul rebelilor asupra Ministerului de Interne şi a altor instituţii din centrul capitalei inguşe Nasran. Înainte ca Moscova să-şi pună în mişcare armata, vraja s-a rupt, luptătorii ceceni dispărând fără urmă.

Ceea ce va urma acum s-a mai repetat în câteva rânduri: Se va trece la operaţiuni de curăţire. Trupele ruseşti, însoţite de grupări cecene fidele vor străbate satele în căutarea rebelilor. Unii vor fi găsiţi, dar majoritatea nu, la urmă populaţia civilă fiind cea mai afectată de aceste operaţiuni.

Ura împotriva ruşilor, percepuţi ca ocupanţi creşte la cote paroxistice. Violenţele nasc alte violenţe şi o soluţie politică nu se arată la orizont. În urmă cu doar o săptămână, ultimul preşedinte liber ales al Ceceniei, Aslan Maşkadov a explicat într-un interviu acordat unui post american de televiziune, că trupele cecene sunt încă în stare să execute operaţiuni militare de anvergură. Cine nu a dat crezare acestei afirmaţii a trebuit să-şi schimbe acum opinia, chiar dacă se va dovedi că acţiunea din Inguşetia nu are nici o legătură cu Maşkadov.

Lideri ceceni se plâng mediilor din vest că Occidentul şi-a pierdut interesul pentru conflictul din ţara lor. Din nefericire, plângerile lor sunt, în principiu, îndreptăţite. În parte, aceasta se datorează faptului că echipele de filmare din vest nu mai îndrăznesc de mult să pătrundă în Caucaz. Numeroşi ziarişti au fost şicanaţi şi urmăriţi, şi anume nu numai de către armata rusă. Nimeni nu poate spune câţi dintre aceştia au fost răpiţi de către aşa-zişi luptători ceceni pentru libertate, la fel câţi dintre ei au fost chiar ucişi.

America are nevoie de o alianţă cu Rusia în lupta contra terorismului. Conflictul din Cecenia - oricât de cinic ar putea să pară - dăunează acestei cooperări. Astfel, Rusia se preface că ar fi un stat democratic, care respectă drepturile minorităţilor şi garantează libertatea presei, iar vestul se preface că ar da crezare acestei prefăcătorii.