La 80 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Republica Moldova continuă să fie divizată între două viziuni istorice și geopolitice: una ancorată în trecutul sovietic și Rusia, cealaltă orientată spre valorile europene și asumarea critică a trecutului. În timp ce o parte a societății vede 9 mai ca Ziua Europei, ce simbolizează reconcilierea și valorile democratice, o altă parte continuă să o celebreze ca „Ziua Victoriei” în cheia narativului sovietic. Istoricul de la Chișinău, Octavian Țîcu, explică, într-un amplu interviu pentru DW, de ce Republica Moldova are dificultăți în a construi o memorie istorică coerentă și ce rol joacă Rusia în menținerea unui colectiv imaginar dominat de mituri și simboluri imperiale. Mai mult, el atenționează, în contextul alegerilor parlamentare din această toamnă, asupra pericolelor ce pot amenința viitorul european al țării.

DW: Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la sfârșitul celui de al doilea Război Mondial. Ce semnificație are acest eveniment pentru Republica Moldova? Mai ales în contextul războiului din Ucraina?

Octavian Țîcu: Republica Moldova, cu regret, cu greu poate fi numită o societate europeană din punct de vedere al memoriei istorice. Asta pentru că, după treizeci de ani de la declararea Independenței, au fost diferite fluctuații ale politicii în Republica Moldova, în mare parte caracterizată de revenirea forțelor neocomuniste, apropiate intereselor Moscovei. Și lucrul ăsta a făcut dificilă desprinderea Republicii Moldova de lumea rusă din punct de vedere civilizațional, aș spune, cultural. Lucrul acesta s-a realizat cu întârziere, abia după anul 2009 și el în continuare este complicat.

Avem o societate care are două viziuni asupra datei de 9 mai. Avem o parte a societății proeuropeană, românească, care vede data de 9 mai ca o dată a ocupației Basarabiei, așa să spunem, a operațiunii care a început în august 1944. Și avem o altă parte a societății, care este fidelă lumii ruse, pentru care data de 9 mai este un vârf de lance al recuperării lumii ruse. Deci, Federației Ruse nu i-a mai rămas nici un simbol care ar menține unitatea lumii ruse. Când spun lumea rusă, mă refer la toate fostele republici sovietice, inclusiv cele baltice, chiar dacă ele sunt membre ale Uniunii Europene, dar pe care Federația Rusă oricum le vede parte integrantă a unui discurs. Rusia e preocupată de memoria istorică, de mormintele și monumentele din țările baltice, de minoritățile ruse și așa mai departe.

Prin urmare, pe de o parte acum avem o guvernare proeuropeană, care se pare că are mai mult sau mai puțin niște politici clare în raport cu trecutul istoric, mă refer la comemorarea victimelor deportărilor, la comemorarea victimelor represiunilor sau a victimelor foametei. Pe de altă parte, avem partide politice pro-ruse, care se pregătesc să consemneze ziua de nouă mai ca ziua victoriei. Avem presiunile Rusiei de a reabilita aceste morminte ale soldaților sovietici și în continuare Republica Moldova rămâne un poligon al ciocnirii celor două memorii istorice alternative.

Câți moldoveni au luptat în acest război? Se cunoaște o cifră exactă a celor decedați?

Avem date clare. Deci ocupația Basarabiei a început în martie 1944. Până în iunie deja aveam 130 de mii de basarabeni mobilizați în armata sovietică, dintre care doar 103 erau apți pentru armată. Restul au fost trimiși la două categorii de munci, fie la munci în afara Uniunii Sovietice, la restabilirea industriei sovietice. Alții au fost folosiți pe loc la diverse munci. După care, în august, a fost definitivată ocupația și a început de fapt mobilizarea mare. Este vorba de cei născuți în 1927 în primul rând. Aproape 57-58 de mii de tineri. Deci, vă dați seama, erau tineri de 17-18 ani, care erau cantonați în cinci puncte și după câteva săptămâni de pregătire, erau trimiși pe front. Per total, avem între 260 și 300 de mii de basarabeni.

Era foarte mare rata dezertării, mai ales, până în august 1944. Mulți deci fugeau în păduri, treceau linia frontului, fugeau în România. Pentru că este greu să consideri acest război unul de apărare a patriei pentru basarabeni. Pentru că doar un an în urmă, patria lor era România. Atunci pe front au murit în total circa 50-60 de mii de basarabeni. Deci, fiecare al cincilea bărbat a murit.

De la declararea independenței încoace, data de 9 mai a fost folosită de partidele pro-ruse pentru a arata apropierea noastră de Rusia, iar cele de dreapta sau pro-occidentale invers. Ce ar trebui să facă Republica Moldova de 8/9 mai?

În primul rând, noi trebuie să ne definim, cum a făcut Ucraina, cu începutul și sfârșitul războiului și caracterul războiului. Pentru că Ucraina, acum, în contextul războiului sovietic, consemnează începutul războiului în Ucraina pe 1 septembrie 1939, atunci când germanii au atacat Polonia și în 15 septembrie sovieticii tot au invadat Polonia din altă direcție. Iar, sfârșitul războiului este 8 mai, pentru că 9 mai este Ziua Europei.

Pentru noi, pentru Republica Moldova, pentru România, începutul războiului este 28 iunie 1940, pentru că atunci a fost intervenția armatelor sovietice în Basarabia. Deci, Grupul Operațional Sud, condus de Jucov cu jumătate de milion de soldați, erau pregătiți la Nistru și au intrat în Basarabia. În trei zile au închis practic frontiera la Prut. Acesta e momentul important pe care trebuie să îl considerăm.

Apoi, 22 iunie este eliberarea Basarabiei. Deci este un moment important pe care trebuie să-l fixăm în manuale. Și mă bucur că actualul manual din 2024 pentru clasa a XII-a fixează foarte clar punctele acestea. După care avem 24 august 1944 – ocuparea Basarabiei repetată de armatele sovietice. Și sfârșitul războiului în Europa la 8 mai, iar sfârșitul Războiului Mondial în septembrie.

Deci astea sunt, aș spune, jaloanele importante în jurul cărora trebuie să acționăm. Dar să știți că istoria nu întotdeauna este ajutătoare, pentru că, dincolo de istorie, noi avem construcția politică a acestei date de 9 mai pe care o operează Federația Rusă pentru regimul putinist, aflat într-o mare problemă a doctrinei de stat. Deci, ideologia de stat înseamnă o reconciliere între trecutul țarist și cel sovietic. Este un fel de monstru ideologic, iar această monstruozitate are ca formă această panglică a Sfântului Gheorghe, adusă din tradiția țaristă și implementată în tradiția sovietică. Deci, în condițiile în care regimul putinist nu are alte repere de consolidare a societății ruse și a lumii ruse, umblă la trecut, umblă la moaște. Această construcție este deosebit de periculoasă, pentru că ea a devenit elementul central al invaziei din Ucraina. Cuvântul cheie denazificare, care are o referință directă la al Doilea Război Mondial și nu poate fi extrapolat nici într-un caz a devenit leitmotivul intervenției Rusiei în Ucraina.

Dar nu numai în Ucraina, să știți. Dacă o să citiţi raportul Ministerului de Externe al Rusiei din 2023 este o agendă a acestui raport în 40 de țări ale lumii, în care se investighează fascismul și faptul că aceste țări continuă cursa spre nazificare.

Acolo se spune, spre exemplu, că „Germania și Japonia n-au învățat nimic din lecțiile fascismului”. Italia la fel, România la fel. Altfel spus, ei caută pretexte pentru intervenția în aceste țări, pentru a arăta, de fapt, că Rusia este unicul apologet al luptei cu nazismul. În realitate, regimul sovietic, deci, și cel nazist, au început cel de al Doilea Război Mondial și poartă ambele responsabilitatea. De aceea, dacă vorbim de data de 9 mai în sens direct, în primul rând este o comemorare a victimelor acestui război. Deci avem cifre șocante de aproape 50 de milioane de oameni, dintre care mai mult de jumătate au fost sovietici. După care avem nevoie să condamnăm practicile și politicile de război, regimurile totalitare care au început acest război. Să arătăm cu exactitate cine se face vinovat de declanșarea acestui război. Și atunci vom vedea că în spatele triumfalismului, de fapt, se ascunde o culpă. Și, nu în ultimul rând, să tragem învățăminte.

Unii analiști susțin că actuala situație la nivel global seamănă izbitor cu cea de la începutul celui de al Doilea Război Mondial. Se repetă istoria? Poftele Rusiei pot duce la izbucnirea unui nou război mondial?

Nu, nu cred. În primul rând, pentru că Rusia nu mai este Uniunea Sovietică. În al doilea rând, pentru că civilizația europeană euro-atlantică nu mai este dezbinată. Germania este în tabăra pro-europeană. Statele Unite, sigur, după aceste scurt-circuite, de fapt și au arătat mai mult atașamentul față de Ucraina. Dar, cel mai important este faptul că lumea slavă este ruptă. S-ar fi gândit cineva acum optzeci de ani în urmă că rușii vor bombarda Kievul, iar ucrainenii vor invada Kursk sau coreenii vor apăra Rusia de ucraineni? Deci lucrurile au intrat într-un alt făgaș.

Este periculos pentru noi, mai degrabă, aș spune, pentru Republica Moldova, pentru că marele pericol nu este războiul. Marele pericol sunt alegerile care ne așteaptă în toamnă, pentru că Putin are nevoie de un argument în a spune că politicile europene au eșuat în Republica Moldova, că Republica Moldova își dorește să fie alături de Rusia, să aibă un guvern pro-rus la Chișinău, un parlament, așa cum a mai fost și în trecut.

Eu cred că Ucraina va rezista în acest război. Rusia nu are suficientă vigoare de a desfășura războiul amplu și de a înfrânge rezistența Ucrainei. Eu cred că, în timp, vom asista la o înghețare a acestui conflict și la o împărțire a Ucrainei, exact cum s-a întâmplat cu Germania, cu Coreea sau Vietnam. Americanii și britanicii nu au cedat deliberat Europa de Est, la sfârșitul Războiului Mondial. Sovieticii efectiv au ocupat acest teritoriu. De aceea vom vedea cum vor evolua lucrurile, pentru că la acest moment, din câte observăm, situația pe frontul în Ucraina este mai mult sau mai puțin stabilă. Nu există premise pentru escaladarea conflictului și o globalizare a sa.

Astăzi se discută mult despre pacea din Ucraina. Poziția actuală a SUA pare a fi una de partea Rusiei. Am putea asista la un nou pact Ribentrop-Molotov și a împărțirii Europei?

Nu poate fi un asemenea pact, pentru că vedem unde este America și unde este Rusia. Deci, Europa este unită din punctul acesta de vedere și acordurile care au fost realizate deja între Washington și Kiev, dar și avertismentele care au fost date în legătură cu continuarea războiului lui Putin. Deci nu există în istorie un moment asemănător acestui moment.

Au mai fost momente când americanii s-au înțeles cu rușii. De exemplu, este perioada lui Nixon, când l-a trimis pe Kissinger la Beijing, când americanii s-au împăcat cu sovieticii și au făcut vreo 160 de acorduri. S-au început primele tratative privind reducerea arsenalului nuclear. În 1975 s-a ajuns la Acordul de la Helsinki.

Parcă totul era bine și frumos. Doar că în zece ani, Uniunea Sovietică a dispărut, pentru că, la fel ca și Rusia, nu dispunea de capacități de a face față acestei presiuni enorme a atractivității modelului occidental. Nici China, nici Rusia nu au un model de civilizație pe care alte națiuni ar dori să-l urmeze. Deci, asta este diferența care a făcut ca civilizația greacă și cea romana de-a lungul timpului să se impună la nivel european și la nivel global. De aceasta s-au impus puterile europene în întreaga lume, pentru că au avut un model de civilizație superioară. Ei bine, nici Rusia, nici China nu au acest model. De aceea, ele răspund cum știu mai bine: una cu război, iar alta cu război economic. Asta e lumea în care trăim.

Eu sper foarte mult să reziste unitatea lumii euro-atlantice. Asta e cel mai important, pentru că unitatea lumii euro-atlantice înseamnă o populație de un miliard cinci sute de milioane de oameni și de PIB nici nu mai spunem, cu arsenal militar și multe alte chestiuni care o avantajează. Orice fisură în lumea occidentală va fi echivalentă cu al Doilea Război Mondial. Dar Rusia nu are nici curaj, nici determinare, nici capacități să înfrunte NATO la ora actuală și lumea occidentală.