O tristă rutină – comemorarea victimelor bombei atomice, aruncată acum 63 de ani la Hiroshima. La 6 august 1945, exact la ora 8:15, Little Boy, aşa cum fusese numită de către americani bomba atomică, şi-a întins îmbrăţişarea ucigaşă asupra oraşului Hiroshima. În urma bombardierelor americane - peste 250 000 de mii de victime. În fiecare an, Hiroshima tace un minut. Un minut dureros. Clopotele bat, iar rugăciunile se înalţă spre cer.

Ca de obicei, la ceremonie participă politicieni de rang înalt. Printre declaraţiile pline de compasiune, îşi face loc, întotdeauna, speranţa că ceea ce s-a întâmplat la Hiroshima nu se va mai întâmpla niciodată.

Nume multe, suferinţă mare

Forţa distrugătoare a bombei atomice şi ciuperca sa de fum, tragic simbol al durerii, mai pot fi încă zărite în ochii supravieţuitorilor. Supravieţuitori care se sting însă, an de an, din cauza contaminării radioactive. În tăcere, numele lor sunt adăugate în catastiful oficial. Nu mai puţin de 258 310 au ajuns deja pe această tragică listă.

„A fost ca un fulger. Un fulger alb-albastru, care a luminat complet templul în care mă aflam în acel moment. Apoi, nu s-a mai auzit nimic. M-am întrebat dacă nu cumva, departe de mine, a avut loc o explozie. În câteva secunde am auzit şi bubuitura, după care am văzut imensul nor de fum multicolor ce se ridica spre cer, numit ulterior, pe bună dreptate, ciuperca atomică.”

Acest bărbat, care în 1945 avea 43 de ani, a supravieţuit. Însă viaţa lui s-a schimbat radical. O viaţă care s-a încăpăţânat să nu-l părăsească timp de 40 de ani după momentul Hiroshima. Patruzeci de ani radioactivi, confiscaţi de aceaşi boală necruţătoare: cancerul.

Victime izolate

În Japonia, supravieţuitorii lui Little Boy, care a ras un oraş întreg de pe faţa pământului sunt numiţi „hibakusha” şi trataţi cu precauţie.

Teama că ei ar putea infesta radioactiv persoanele cu care intră în contact este mare. Neclarităţile privitoare la modul în care trebuie plătite despăgubirile şi criteriile pe baza cărora o persoană este declarată victimă a bombei atomice, pot fi soluţionate doar la tribunal.

Guvernul japonez şi-a modificat politica, luând decizia de a acorda îngrijire medicală gratuită mai multor victime. Nimeni nu le poate însă alina durerea din suflet, suferinţa psihică. Nimeni nu-i poate scăpa de terifiantul gând că ei au scăpat, nu însă şi cei dragi lor.

„Spaima de acum 63 de ani persistă în mintea supravieţuitorilor, chiar dacă media de vârstă a multora dintre ei este de 75 de ani. Un studiu va scoate la lumină adevărul despre acest eveniment şi despre suferinţa pe care a lăsat-o în urma lui. Şi ne va învăţa un lucru; anume că armele nucleare nu au altă menire decât aceea de a fi distruse.” – a declarat primarul oraşului Hiroshima, Akiba Tadatoshi.