Cunoscutul activist belarus pentru drepturile omului Ales Bialiațki, fondator al Centrului pentru Drepturile Omului Viasna și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2022, s-a aflat până în weekendul trecut într-o închisoare din Belarus. Ispășea o pedeapsă de zece ani de închisoare, pronunțată în martie 2023 de un tribunal din Minsk. Ales Bialiațki fusese declarat vinovat de ”contrabandă” și de ”încălcări repetate ale reglementărilor privind organizarea și desfășurarea de manifestări publice”.

Pe 13 decembrie 2025, activistul pentru drepturile omului a fost eliberat din detenție în urma unei medieri americane. Câteva zile mai târziu, Bialiațki a acordat un interviu DW în Lituania, unde fusese dus după eliberare.

Deutsche Welle: Domnule Bialiațki, ne bucurăm foarte mult să vă revedem. Cum vă simțiți și cum stați cu sănătatea?

Ales Bialiațki: Când trăiești o perioadă îndelungată în condiții de viață atât de dure, ești permanent supus unei presiuni enorme. Odată ce ești din nou în libertate, situația este cu totul diferită și trebuie mai întâi să te obișnuiești psihic cu asta. Parcurg acum această etapă. O parte din mine înțelege noua situație, dar cealaltă parte, cea pur fizică, nu reușește încă să o cuprindă pe deplin.

Medicii au ajutat atât cât au putut. Însă posibilitățile lor de tratament erau limitate. De cele mai multe ori aveau la dispoziție doar o mică selecție de medicamente, lipsea aparatura, iar în caz de boli grave era dificil să fii trimis la un spital. Cred că în curând voi fi din nou sănătos, voi putea munci și duce o viață normală, ca toți ceilalți oameni liberi.

Presiuni pentru eliberarea tuturor deținuților politici din Belarus

Cei mai mulți dintre deținuții politici eliberați au fost duși în Ucraina. De ce ați ajuns dumneavoastră în Lituania?

Nu știu. Zece persoane am fost duse direct la Vilnius. Ține de acordurile dintre delegația americană și autoritățile belaruse și ucrainene. Din câte am aflat, au existat negocieri intense la nivelul președintelui Volodimir Zelenski. Sunt profund recunoscător tuturor celor care au fost implicați în eliberarea noastră.

Este foarte important ca acum întreaga Uniune Europeană să adopte o poziție fermă, pentru a obține eliberarea tuturor deținuților politici și încetarea represiunilor din Belarus. Pe de o parte sunt eliberați unii deținuți politici, pe de altă parte sunt arestați alții noi. De la colegii mei din mișcarea Viasna știu că activiști importanți ai societății civile continuă să fie reținuți.

Fac apel la societatea civilă, la oamenii care iau decizii politice. Trebuie să continuăm să exercităm presiune asupra autorităților belaruse, pentru ca acestea să elibereze toți deținuții politici și să pună capăt represiunilor politice zilnice, care nu permit belarușilor să respire și să trăiască liberi.

Ați mai fost încarcerat între 2011 și 2014 și ați fost recunoscut ca deținut politic. În ce fel a diferit a doua pedeapsă de închisoare de prima?

Primele luni de arest preventiv mi-au amintit foarte mult de perioada anterioară. Procedurile din instituție erau aceleași, iar celula mea se afla în imediata apropiere a celei în care fusesem închis înainte.

Dar au existat și schimbări esențiale. Condițiile de detenție pentru deținuții politici s-au înăsprit considerabil. Aș spune că au devenit mai sadice. Tratamentul inuman este acum norma absolută. Corespondența și schimbul de informații au fost complet restricționate. Chiar în ziua eliberării mi-au fost confiscate toate manuscrisele, toate puținele scrisori care ajunseseră la mine în acest timp. Acolo mi-am scris memoriile și totul este acum pierdut. Scrisorile soției mele și, la început, cele ale prietenilor au însemnat enorm pentru mine. Pe parcursul întregului an 2025 am primit o singură scrisoare de la soția mea, iar ea nu a primit niciuna de la mine. Am fost complet izolat.

În plus, au fost aplicate tot mai des sancțiuni suplimentare, de exemplu plasarea într-o celulă în care trebuie să împarți, timp de mai multe luni, șase până la zece metri pătrați cu o altă persoană. Este, practic, o închisoare în interiorul închisorii. Există și pedepse suplimentare prin care detenția este prelungită cu unu sau doi ani, iar astfel de proceduri pot fi repetate la nesfârșit.

Totul este organizat astăzi într-un sistem de presiune permanentă asupra deținuților politici, de natură psihică, morală și fizică. Țintește sănătatea și respectul de sine, urmărește să te distrugă, să-ți șteargă individualitatea și să te transforme într-un sclav mut. Acest sistem a fost perfecționat într-atât încât amintește puternic de perioada stalinistă. Acest sistem post-stalinist prosperă astăzi în Belarus.

Premiul Nobel pentru Pace în timp ce era închis în Belarus

Cum ați aflat că ați primit Premiul Nobel pentru Pace?

Asta s-a întâmplat acum trei ani. Am aflat de la alți deținuți, pe coridorul centrului de arest preventiv. Câteva minute mai târziu m-am întâlnit cu avocata mea și ea a confirmat vestea. A fost complet neașteptat pentru mine, chiar dacă mă aflam pe lista nominalizaților. Fusesem deja nominalizat de mai multe ori, dar șansele mele erau mereu mici, având în vedere numeroșii alți candidați și multele problemele existente.

Când s-a întâmplat, am fost șocat. La început nu mi-a venit să cred. Dar era real, iar situația noastră tragică a contribuit la acest lucru. Premiul Nobel nu a fost acordat pentru succesele noastre, ci pentru curajul eroic de masă pe care belarușii l-au arătat în timpul protestelor din 2020, pentru aspirația a milioane de belaruși către libertate și dreptate. Este vorba despre munca zilnică, de ani de zile, a societății civile belaruse și, în special, a apărătorilor drepturilor omului.

Este important și contextul acestei distincții, deoarece ea a fost acordată simultan activiștilor pentru drepturile omului din Rusia și Ucraina. Noi, belarușii, ne aflăm în mijlocul războiului ruso-ucrainean. Suntem în continuare legați de situația politică din regiune. De facto, în Belarus este în vigoare legea marțială, chiar dacă nu a fost declarată oficial. Există o amenințare permanentă de război, chiar dacă au loc negocieri de pace. Perspectivele păcii în viitorul apropiat sunt foarte incerte și nu este clar ce se va întâmpla peste cinci sau zece ani.

Sunteți activ de mult timp. Anul viitor, Viasna va împlini 30 de ani. Mai există speranță pentru un Belarus democratic, care să respecte drepturile omului?

Din păcate, perioada petrecută de noi în închisoare a făcut parte din munca noastră. Încarcerarea apărătorilor libertăților civile arată cel mai clar că în țară nu există democrație și că drepturile omului nu sunt respectate. Nu vedem încă lumina de la capătul tunelului. Dar trebuie să mergem mai departe, pentru că sunt sigur că această lumină există.