S-a afirmat că marţea ar trebui să ne ferim de trei ceasuri rele. Site-ul Antenei 3, televiziunea care, ani la rând, i-a minţit, zădărnicit tentativele de a se informa corect, manipulat, linşat şi făcut zob reperele, le recomandă românilor să nu se "căsătorească într-o zi de marți 13, deoarece căsnicia ()va eșua”. Să evite în această zi "haine negre", ca "să nu poarte doliu”. Să nu se tundă, "altfel cineva din familie va muri”. Să "nu se mute", ca "să n-aibă ghinion”. 

Marţi, superstiţioasa Antenă a dat de bucluc. De-un mare ghinion. Tocmai începusem să obosesc să mă întreb cum se combat eficient falsificări propagandistice monumentale răspândite de televiziuni şi siteuri apropiate de PSD, ALDE şi Putin, de felul minciunii, potrivit căreia Cioloş ar  fi, chipurile, "fiul lui Soroş”. Ori, plăsmuieli de-o insolenţă similară, potrivit cărora guvernul ar "vinde Portul C-ţa”, ar “tăia” pasămite “salariile” şi “banii veteranilor”. Tocmai atunci minunea s-a produs. Cioloş a coborât la luptă, în arenă. S-a uns cu nămol, s-a umplut de noroi, s-a bălăcărit în troacă s-a vânzolit în mlaştină. Paradoxal, a ieşit din ea mai alb ca neaua. Asta, când nu mai nădăjduiam să descopăr mâini curate în murdarul joc politic românesc.

Mă bucur că realitatea, nu neapărat televiziunea, acţionează ca un montagne russe imens. Ne ia, ne  scutură, ne răstoarnă, ne umple de greaţă pentru ca, în final, să ne demonstreze că viaţa e mai tare şi mai imaginativă chiar decât pseudogazetăria jurnaliştilor vânduţi. Mai tare, în orice caz, cu tot cu tehnicienii ei, decât propaganda politicianistă. 

Dar lecţia pe care, generos, ne-a predat-o  "fiul lui Soros”, în marţea sa albă din mocirla Antenei 3, nu i-a pus la punct exemplar doar pe profeţii minciunii şi urii de pe sticlele lui Dan Voiculescu, gen Badea, Gâdea şi compania. Ci pe noi toţi. Nu în ultimul rând pe intelectualii publici din turnurile de fildeş ale României postcomuniste. Pe cei grijulii să nu cumva să-şi mai păteze vreodată mâinile cu o pretinsă „rezistenţă prin cultură”, pe modelul dascălilor lor rinocerizaţi în anii 30, ori pe exmplul celor cumpăraţi de oligarhia mafiot-mediatică şi de securismul capitalist al tranziţiei postceauşiste. Ce ne-a învăţat Cioloş? Simplu. Că îşi iubeşte ţara fără mofturi. Şi-anume toată, fără distincţie şi fără segregarea „p..limii” de deştepţi. Le recomand românilor care-şi iubesc ţara să facă la fel. Şi să acţioneze în consecinţă. Pentru că, deşi a escaladat din puteri proprii cele mai înalte poziţii ale ierarhiei statului român şi ale Uniunii Europene, acest premier, fost comisar al Comunităţii, e nu doar un demnitar. E, mai ales, un om. Unul lucid. Şi cu majusculă.

Fiindcă dispune de rarisima putere de a nu dispreţui nici avangarda când face prostii şi nici pe ultimii, pe dezavantajaţi. De a nu privi de sus nici plebea, dar nici pe aceia care n-au bunul simţ de a trece peste animozităţi, doar până la un punct fireşti, spre a alege fără ifose partidele care-i susţin programul de consolidare a economiei şi democraţiei româneşti. Ne-a învăţat că şi de dragul unui segment social mizer e-n stare să-şi asume încercarea cea mai grea prin care poate trece un premier: testul expunerii la oprobriul intelectualilor publici poate cei mai stimaţi ai naţiunii sale. Somat (la GDS) să explice de ce acceptă să se păteze în atelierul de împroşcat noroi, în care au pătimit victimele numeroase ale maşinăriei  de maculat, manipulat şi linşat al Antenei 3, Cioloş n-a ezitat să facă două lucuri. Să se lase, calm, luat la refec din toate părţile. Şi să lămurească, inteligibil pentru toţi, de ce e obligat s-o facă.

În cauză este, între altele, dispreţul tradiţional al elitei pentru partea cea mai precară a massei româneşti. Captivă televiziunilor-centrale de putere, gloata nu mai ajunge să se informeze de la surse alternative, curate, deşi are şi ea dreptul să afle adevărul. Prin urmare, la întrebarea lui Gabriel Liiceanu: "De ce mergeti...la Antena 3 ?”  Cioloş a răspuns: "...am învățat că sunt plante care cresc în mocirlă, dar nu poți să-ți faci bine meseria dacă nu te cobori în mocirlă. Sigur, îți iei cizme de cauciuc sau faci un duș...,dar tot trebuie să cobori în mocirlă". Câteva ceasuri mai târziu premierul riposta suveran şi persuasiv insinuării manipulative că ar „dispreţui” publicul Antenei, că ar fi, deci, „elită” şi „sistem” şi ar trebui antipatizat, nu sprijinit prin votul dat PNL şi USR. 

Să nu mi se spună că Cioloş s-ar aştepta ca partidele ce-i susţin programul să fie votate de publicul Antenei 3. Telespectatorii prea puţin educaţi şi vârstnici urmărind obsesiv, ore în şir, emisiunile imperiului mediatic al fostului securist şi infractor de drept comun Dan Voiculescu, nu vor opta poate în veci pururi pentru partide reformiste ori de dreapta. Totuşi, Cioloş nu-i desconsideră. Dimpotrivă.

Acceptă să se lase pătat. Întru informarea oricui, inclusiv a unor semianalfabeţi, intelectuali extremişti, ori asistaţi cu sau fără dizabilităţi, admite interacţiunea cu agitatori a căror vecinătate le pare multora, nu fără oarece temei, insuportabilă. Nu-mi amintesc, scrutând adânc istoria României, o modestie asemenea. O smerenie autentică etalată fără fandoseli de vreun şef de guvern de competenţa lui Cioloş. Or, i-am urmărit atent prestaţia. N-o fi fost ireproşabilă. Dar, cu mâna pe inimă: am găsit-o cel puţin la fel de bună şi de benefică intereselor româneşti în vremuri tulbure, ca faptele celor mai mari prim miniştri de care a avut parte, vreodată, ţara. Iar la capitolul adecvare morală, Dacian Cioloş şi-a depăşit indiscutabil predecesorii, guvernând împotriva sistemului mafiot in contra căruia strada şi preşedintele l-au propulsat, prin revoluţia Colectiv, la putere.

Nu-i o performanţă de colo. Căci în conformitate cu cele mai bune tradiţii ale culturii iudeo-creştine mi se pare că virtutea supremă a liderului nu-i isteţimea. Sau machiavelismul. E curajul, întemeiat pe modestie şi patriotism. 

Tocmai această potrivire etică, această vizibilă excelenţă morală, contrastând violent cu mizeria celui mai penal, venal şi anormal parlament din istoria vreunei ţări europene, l-a transformat pe Dacian Cioloş în ţintă. În ţinta celor mai imunde atacuri  de care e capabilă o maşinărie de agitprop învăţată la rele. Am boicotat ani la rând emisiunile Antenei 3. Şi o voi face probabil în continuare. Mă bucur însă că mi s-a dat, graţie premierului român, prilejul de a asista marţi la un ceas astral al istoriei politice româneşti.  

Autor: Petre M. Iancu