Copiii trec mai rapid peste oboseală și trăiesc mai puțin intens situația dramatică în care se află ucrainenii din cauza invaziei rusești. O masă caldă, niște dulciuri, puțină odihnă în corturile ridicate la intrarea în România - și dacă nu există jucării la îndemână, orice poate fi o improvizație bună pentru joacă.

Pompierii de la ISU au ridicat corturile în care refugiații își trag sufletul după intrarea în România.

Daniela Druță este administratorul unei școli din Suceava iar în timpul liber face voluntariat pentru ISU. La Siret, cea mai importantă misiune pe care și-a asumat-o a fost să îi strângă părintește în brațe pe copiii refugiaților ucraineni.

Drumul spre România a fost mai lung decât e distanța propriu-zisă, parcurs pe bucățele, deseori ciudat, în etape improvizate. Primul moment de liniște vine în corturile de campanie amenajate imediat după trecerea frontierei românești. Cel puțin nu e ger, iar lângă corturi sunt tarabe cu mâncare proaspătă și băuturi calde.

Ieșiți din zăpăcelile birocratice de la cele două vămi, ucraineană și română, copiii refugiaților sunt luați în primire de voluntari care le dăruiesc jucării. Animăluțele de pluș sunt nu doar o bucurie drăgălașă ci țin și de cald. Zâmbetul copiilor, uneori mai degrabă deslușit sub hainele groase decât văzut, este răsplata supremă pentru voluntari și donatori.

Cei mai mulți refugiați din Ucraina sunt copii. Majoritatea știu despre război doar din explicațiile primite de la părinți pentru plecarea precipitată de acasă și despărțirea de tații care nu au voie să părăsească țara.

Unii dintre refugiați și-au luat cel mai bun prieten în rucsac. Prezența animalelor de companie poate fi un ajutor psihologic important, într-o experiență traumatizantă cum este fuga de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

După zile întregi pe drum, ajunși în siguranță într-o lume necunoscută, refugiații ucraineni cedează emoțional în fața primirii pe care le-o fac voluntarii din România.

La câțiva metri de punctul de trecere a frontierei dintre Ucraina și România au fost instalate corturi încălzite cu paturi de campanie, mese și bănci pentru refacere. Toată agitația neobișnuită prin care trec nu le fură copiilor pofta de a se juca.

Mamele cu copii formează grosul valului de refugiați care intră în România dinspre Ucraina. După zile lungi de incertitudini și teamă petrecute pe drum și ore de așteptare pentru a-și părăsi țara, corturile de campanie instalate lângă Vama Siret sunt un adăpost temporar binevenit și o ocazie de a încerca să ia legătura cu bărbații și bătrânii rămași acasă.

Românii s-au mobilizat voluntar în număr foarte mare pentru a le asigura refugiaților care intră în România fugind de război mai mult decât strictul necesar, o ghidare eficientă printre formalități și într-o țară a cărei limbă nu o cunosc, cartele telefonice, cazare și transport gratuite și, mai ales, o vorbă prietenoasă.

Mulți ucraineni lucrează în vest. Au venit până în România să-și aștepte și recupereze familiile alungate de acasă de teama invaziei rusești.

După câteva zile de haos, autoritățile din Ucraina și România s-au înțeles să simplifice pe cât posibil procedurile de trecere a frontierei pentru femeile cu copii. Fără să-și fi dorit să se întâmple asfel, cetățenii ucraineni primesc din partea Uniunii Europene ceea ce-și doreau de mult timp - deschiderea granițelor.

Voluntarii sunt, în acest moment, resursa cea mai prețioasă a României. Mobilizarea a fost atât de mare încât, cel puțin la Siret, lăsau impresia că sunt mai mulți decâ refugiații. Din nefericire, nu este chiar așa - fluxul de ucraineni care se retrag înspre o zonă mai sigură, din cauza războiului dus în țara lor de Rusia, continuă să fie mare.

Au plecat din țările lor să studieze în Europa, în lumea civilizată. Iar de acolo i-a alungat un război. Gara din Suceava este o primă escală din lungul drum înapoi acasă. Mulți nici nu au resursele necesare pentru a și-l plăti.

Mii de studenți din țări africane au fost alungați din Ucraina de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Pentru unii, călătoria aceasta neprevăzută acasă este un efort greu de susținut. Până la asistența primită din partea propriilor ambasade, tinerii africani primesc ajutor de la voluntarii români care îi așteaptă la graniță

Frigul îndurat de refugiați în orele lungi de așteptare înainte de trecerea frontierei ucraineano-române nu se vindecă doar cu un ceai, un cort și o pătură. El va rămâne mult timp în amintirea celor care l-au îndurat. Iar pentru unii dintre refugiați, cum ar fi studenții africani din Ucraina, trecerea în România este abia începutul unei lungi călătorii.