Aproape un sfert din populaţia României are computer acasă, după cum reiese din datele, citate de site-ul EurActiv.ro, ale unui raport realizat în cadrul planului de acţiune eEurope+ de Comisia Europeană şi statele din Europa Centrală şi de Răsărit, unele dintre ele admise, deja, în structurile comunitare la 1 mai, anul acesta, altele încă în curs de negociere a aderării. Dacă ar fi aşa, ar însemna că aproape fiecare gospodărie din România dispune de cîte un computer. Ne permitem luxul de a pune la îndoială gradul de modernizare a societăţii româneşti, aşa cum reiese el din statistica citată, şi ni se pare de bun simţ să considerăm mult mai aproape de adevăr estimarea ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Dan Nica. Spunea, domnia sa, că, ”dacă în 1998 doar două procente dintre români utilizau Internetul, în prezent 23% folosesc acest mijloc de comunicare”.

De vreme ce un sfert din populaţia României navighează – fie de acasă, fie de la serviciu sau din sălile de profil – este cît se poate de firească evoluţia formelor de exprimare a utilizatorilor de web. Cum esenţa Internetului o reprezintă comunicarea, e normal ca tagma jurnaliştilor să se afle printre inovatori. Cu atît mai mult în România, acolo unde nu de puţine ori oamenii de presă, observatorii independenţi şi societatea civilă se plîng de situaţia precară a libertăţii de exprimare, nu trebuie să surprindă plusul de energie consumată în dezvoltarea unor formule media alternative, bazate pe noile tehnologii, mai puţin controlabile, mai puţin supuse manipulării economice şi politice.

Iată unul dintre motivele pentru care s-a născut şi proiectul TV Web, un demers al Asociaţiei Editorilor Online din România şi al Centrului pentru Jurnalism Independent: TV Web devine, astfel, una dintre din ce în ce mai numeroasele asocieri media româneşti care au dezertat din formele clasice şi au ales spaţiul virtual. Ioana Avădani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, ne-a vorbit despre iniţiativa Tv Web: ”Proiectul este finanţat, inclusiv cu echipament şi instalarea acestuia, de către programul Phare pentru societatea civilă, componenta de mass-media.”

Presa regională este un instrument media descoperit, încetul cu încetul, şi în România. ”Presa din provincie”, este de părere Ioana Avădani, ”are un impact mai mare, are şi un tiraj mai mare, are şi o audienţă mai mare. Ea este covîrşitor de importantă în special în perioada alegerilor.” Fapt înţeles foarte bine de cei ce controlează finanţele locale. Aflată, însă, încă, sub controlul acestora, presa din afara Bucureştilor izbuteşte cu dificultate să se impună ca un actor de forţă în circuitul public. Şi, totuşi, proiecte de susţinere a jurnaliştilor din aşa-numita ”provincie” există şi aceasta prin demersuri susţinute cu fonduri europene de mai multe asociaţii şi organizaţii nonguvernamenatale profesionale. Site-urile http://www.anchete.ro şi http://www.revistapresei.ro precum şi Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii (http://www.crji.org) au decis să le ofere reporterilor de investigaţii din parohiile baronilor locali spaţiu pentru publicarea acelor anchete care, din raţiuni ce nu ţin deloc de calitatea produsului jurnalistic, nu-şi găsesc locul în paginile publicaţiilor regionale.

Iată unul dintre motivele pentru care şi proiectul TV Web a fost pus la îndemîna navigatorilor, a fost lansat, ca să spune aşa, la apă. În plus, ”proiectul îşi propune să ofere jurnaliştilor, în special jurnaliştilor din provincie, oportunitatea de a intra în contact direct cu perosane-resurse şi”, completează Ioana Avădani, ”de a participa la dezbateri pe teme legate în general de exercitarea profesiei şi, în particular, de exercitarea profesiei de jurnalist în peroadele electorale”.

Într-o primă fază, TV Web pune faţă în faţă jurnalişti invitaţi la ceea ce se poate numi un forum în timpi reali: unii sunt în studiou, alţii prin telefon şi, desigur, o asistenţă activă – care participă la dezbateri răspunzînd celor din studiou sau punîndu-le întrebări prin instrumentul de comunicare online numit chat. La cea de-a treia ediţie a transmisiunilor – deocamdată săptămînale – ”publicul” a fost destul de numeros: aproximativ 100 de utilizatori, majoritatea din afara Bucureştilor. Cu timpul, după ce echipa îşi va fi reglat, tehnic, tirul, vor fi invitaţi, în studiou, şi personalităţi din lumea politică sau administrativă. Şi, desigur, se va extinde şi programul Tv Web căci, aşa cum spune Ioana Avădani: ”Cred că am păcătui în faţa sfîntului Isidor din Sevilia, patronul Internetului, dacă avînd o astfel de capacitate tehnică deja instalată am utiliza-o o dată pe săptămînă, pentru 45 de minute”.

Spuneam că unul dintre motivele demarării acestui proiect a fost realitatea unei libertăţi şchiopătînde a presei româneşti. Directorul Centrului pentru Jurnalism Independent ne-a explicat, însă, că există şi o perspectivă logistico-pecuniară, pe care, probabil, a perceput-o prin prisma activităţii pe care o desfăşoară în instituţia pe care o conduce, preocupată de educarea şi perfecţionarea gazetarilor români: este mult mai costitistor şi chiar fizic obositor să comasezi grupuri de ziarişti împrăştiaţi în diverse colţuri din ţară sau să trimiţi în ţară traineri sau formatori de opinie decît să recurgi la binefacerile noilor tehnologii de comunicare în masă. Iar cum Internetul nu duce lipsă de divertisment, TV Web şi-a propus să rămînă un canal rezervat exclusiv necesităţilor şi comunicării profesioniştilor din mass-media.