„LitFilm este un atelier de tip Laborator, de durată, care își propune să dezvolte și să diversifice baza dramaturgică a filmului național, prin valorificarea și adaptarea operelor din literatura națională, atât contemporană cât și din perioade mai vechi (...). Atelierul întrunește scriitori și cineaști locali, implică studenți de la artă și jurnalism din Moldova, atrași, alături de mentori din România, în procesul de selecția unor opere literare din Moldova, cu potențial cinematografic”, spun diriguitorii acestei instituții în programul oferit publicului.

Procesul care se desfășoară între pereții acestui laborator seamănă, se poate spune, cu travaliul unui alchimist din Evul Mediu, doar că drept materie primă servește literatura, din care profesioniști recunoscuți îi ajută pe „învățăcei” să extragă „piatra filozofală” a unor scenarii de film, susceptibile să devină opere autonome pentru marele ecran.

„LitFilm, cităm din nou, este bazat preponderent pe cunoștințe și practici aplicative, fiind conceput după necesitățile participanților, ca un modul teoretic unde sunt predate componentele de bază ale scenariului de film. Această activitate are drept scop crearea unei baze de date – o bibliotecă a scenariilor profesioniste, care să contribuie la dezvoltarea industriei cinematografice autohtone, cu perspectiva afirmării pe plan internațional.”

În 2022, la prima ediție a LitFilm, au fost invitați la cursurile de scenaristică scriitori ale căror lucrări au trecut grila de selecție, în ideea că ei ar fi primii chemați să își regândească textele după alte scheme, și a fost, spune Dumitru Grosei, o experiență inedită și intensă pentru acești autori. La cea de a doua ediție a Laboratorului, din 2025, au fost implicați regizori, operatori, scenariști și studenți la dramaturgie.

Scenarii de film adaptate după texte literare

La 19 octombrie 2025, în cadrul Zilelor Filmului Românesc de la Chișinău, a avut loc festivitatea de prezentare a opt scenarii de lungmetraj, elaborate de tineri pe parcursul a nouă luni, în cadrul atelierelor LitFilm, scenarii inspirate, la fel, din lucrările de ficțiune ale scriitorilor basarabeni de azi. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.

Alături de autorii scenariilor și de reprezentanții Alternative Cinema au participat producătorii Tudor Giurgiu, Cristian Gugu, Laura Georgescu-Baron, Marcian Lazăr, Ana-Maria Gheorghe, regizoarele Ana-Maria Comănescu și Lucia Chicoș, precum și criticul de film Ionuț Mareș. Au fost prezenți de asemenea producători și regizori locali importanți: Virgil Mărgineanu, Sergiu Cumătrenco, Ion Borș, Ruben Agadjanean, Sergiu Zănoagă.

Au răspuns invitației lansate de organizatori și câțiva dintre scriitorii ale căror texte literare au fost selectate pentru acest proiect.

Iată senariile prezentate:

„Întoarcerea”, scenariu de Eugenia Ciochină (adaptarea romanului omonim de Maria Topor).

„Pastorala”, scenariu de Veaceslav Cebotari (adaptarea romanului omonim de Ghenadie Postolache).

„Montana”, scenariu de Nicolae Negară (adaptarea romanului omonim de Alexandru Popescu).

„Cornișor, zimbrul falnic de pe muntele Dor”, scenariu de Iunona Zuza (adaptarea romanului „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor”, de Viorica Covalshi).

„Sunt oare un călău?”, scenariu de Daniela Miron (adaptarea romanului omonim de Lilia Calancea).

Un scenariu de Artur Cojocaru după romanul de debut al lui Alexandru Vakulovski (este, pentru mine, un titlu de nereprodus).

„Alina”, scenariu de Mădălina Gabură (adaptarea romanului omonim de Ion Anton).

„Ilona și împărăția”, scenariu de Olga Ciobanu (adaptarea nuvelei omonime de Vitalie Ciobanu).

Prezentarea acestor scenarii de către autorii lor a semănat în unele cazuri mai mult cu reproducerea subiectului care le-a inspirat. A discuta profesionist despre motivația selectării uni text literar și despre munca de adaptare a acestuia la rigorile cerute de cinematografie rămâne un obiectiv la fel de important ca și scrierea scenariilor. Dar sunt tineri la început de drum și au tot timpul să învețe.

Mă bucur în mod special pentru doi prozatori basarabeni, ale căror lucrări au intrat pe listă: Ghenadie Postolache – un romancier fecund, cu apetență pentru tematica socială, dar și pasionat de incursiuni în memoria ancestrală a umanității, și Alexandru Popescu – prozatorul care a servit în ultimi ani romane de impact, în care drame psihologice se derulează pe fundalul unui conflict politic (războiul din Transnistria) și în sânul comunităților degradate din „Basarabia profundă”.

Raportul „conflictual” dintre literatură și film

Există un ecart, uneori considerabil, între un text literar și un film inspirat din acesta, pentru că limbajul cinematografic este radical diferit de cel literar. Înlocuind cuvântul scris cu imaginea prefabricată, te adresezi altor organe de percepție. Imaginația – o facultate autonomă a omului – devine servantul unor secvențe ce instituie, autoritar, un tipar narativ unic. Ecranizarea unui roman este altceva decât romanul, e o lucrare independentă, mai proastă sau, uneori, mai bună, având oricum un impact estetic și educațional mai sesizabil decât lucrarea originală.

Se modifică și dramaturgia. În cazul unui roman, se merge pe simplificare, pe reducerea la „esențial” a subiectului, pe aglutinarea, pe concentrarea mesajului. Când e vorba de o narațiune cu o structură factuală limitată, se inventează scene și acțiuni ce nu se găsesc în textul inițial.

În cazul unei scenariste talentate, cum e Olga Ciobanu, afluenții adăugați de ea nuvelei mele „Ilona și împărăția” – o parabolă a întâlnirii dintre inocența visătoare a adolescenței și realitatea terifiantă a războiului – sunt niște prelungiri virtuale, dezvoltări ale intrigii printr-un conflict mai teluric, menit să captiveze spectatorul, paternitatea autorului fiind subordonată necesităților specifice cinema-ului.

Nu mi-am ascuns sentimentul de surprindere, dar și interesul pentru felul în care un text scris pentru a fi citit, reflectat și vizualizat în funcție de conformația psihologică și de capacitatea aperceptivă a fiecărui cititor – apanajul literaturii! –, se transformă în altceva, după ce iese din „athanorul” creatorului de film. E o discuție utilă de purtat aici.

Nu știu câte din cele opt scenarii lansate de LitFilm, la ediția 2025, vor avea norocul să devină filme – e o cale lungă până acolo (căutare de fonduri, regizori, interpreți, studiouri de producție etc.) – însă orice drum începe cu un prim pas.

Cert este că istoria și actualitatea Basarabiei oferă realizatorilor de film un material bogat și divers, care merită explorat, cu talent și imaginație și dacă se poate cu mai puține clișee și „autenticități” care ne cam strepezesc dinții.