Literatura rămîne în actualitate şi după ce un tîrg de carte şi-a închis porţile. Cărţile lansate îşi continuă zborul înainte de a fi aşezate în raftul bibliotecilor personale, după ce au fost citite şi comentate. Cît despre spusele scriitorilor – ele sunt prinse din zbor şi fixate în paginile revistelor şi ziarelor, dar şi între coperţile unor cărţi. Este o reflexivă introducere la evenimentele, cărţile şi autorii despre care se vorbeşte în ultima vreme, în Germania.

Lunga noapte a tinerei proze româneşti

Simultan cu Salonul de Carte Gaudeamus de la Bucureşti, la Berlin Institutul Cultural Român organiza pe data de 25 noiembrie o lungă noapte a prozei româneşti, intitulată „Ficţiunea Provocării”, avîndu-i ca protagonişti pe Ioana Bradea, Dragoş Ghiţulete, Mitos Micleuşanu, Cosmin Perţa, Adina Rosetti şi Andrei Ruse.

Ajunşi la Berlin, autorii participă la un atelier relaţional de topografiere literară a capitalei germane, parcurgînd oraşul pe urmele referinţelor berlineze din istoria literaturii române.

Lecturile cu public au loc în cadrul aşa numitului Atelier Literar/Literaturwerkstatt Berlin, situat în complexul Kulturbrauerei, care cuprinde săli de cinema, expoziţii, săli polivalente. Literaturwerkstatt Berlin mediază contactul între autorii din întreaga lume şi publicul german, avînd ca scop acreditarea literaturii din străinătate în spaţiul german.

Manfred Winkler şi Hans Bergel în dialog

Ambasada României împreună cu Institutul Cultural Român din Berlin invită pe 28 noiembrie publicul la prezentarea cărţii lui Manfred Winkler şi Hans Bergel, un dialog epistolar între un evreu din Bucovina şi un german din Transilvania. Volumul se intitulează Continuăm convorbirea şi a apărut la editura germană Frank und Timme, care, programatic, promovează scrierile unor autori originari din România.

Unde începe exotismul?

Premiul Elveţian al Cărţii pe 2011 i-a revenit scriitorului Cătălin Dorian Florescu, pentru romanul „Jacob s-a hotărît să iubească”. Imediat după aflarea deciziei juriului, autorul originar din România, al cărui palmares literar este impresionant, a oferit un interviu cotidianului Tages Anzeiger.

Întrebat dacă nu regretă că s-a refugiat din România în Elveţia, dacă se simte acceptat în noua sa patrie, scriitorul îşi mărturiseşte plăcerea de a se afla într-un colţ al Europei plin cu încăperi în care istoria s-a derulat, că nu se simte totuşi aici altfel decît aiurea, că nu a avut niciodată sentimentul că este respins, că este la fel de critic şi iubitor faţă de Elveţia precum este şi faţă de vechea sa patrie România, că luptă pentru această Elveţie, aşa cum fac şi alţii…

Harul de povestitor Cătălin Dorian Florescu nu îl are doar în cărţile scrise, ci şi în dialogurile pe care le poartă şi care uluiesc prin dezarmanta dar inteligenta lor sinceritate. Fireşte că, la fel ca oricare alt autor, el crede că ultimul său roman, pentru care a luat şi premiul elveţian al cărţii, este cel mai bun. Fără un astfel de sentiment nici nu ar mai putea scrie.

Faptul că, iată, după Ilma Rakusa şi Melinda Nadj Abondji, el este al treilea autor elveţian originar din estul Europei care ia în primire înalta distincţie, nu are de-a face decît cu calitatea literară a textului.

Dar nu cumva beneficiază Cătălin Dorian Florescu de un aşa zis bonus al exotismului. Răspunsul vine prompt: întrebarea care se pune într-un astfel de caz este următoarea: unde începe exotismul?

Vor fi viitoarele romane pe care autorul le preconizează legate tot de originea sa românească? Estul îl inspiră pe Cătălin Dorian Florescu prin toate formele sale - poezie, lupta pentru supravieţuire, suprarealism. Acolo toate se află încă la dispoziţie. România pe care a părăsit-o acum vreo 30 de ani este ca o mamă bună şi nu m-a respins niciodată. De fiecare dată cînd revin în ţară, ea îmi face cadou cîte o poveste – mărturiseşte Cătălin Dorian Florescu, laureatul din acest an al rîvnitului Premiu Elveţian al Cărţii.

Forţa de a scrie de trei ori o carte, pornind de la zero

Premiul Literar Fraţii Scholl este decernat în fiecare an la München. Distincţia poartă numele celor doi fraţi, Hans şi Sophie, studenţi care au luptat în organizaţia Trandafirul Alb împotriva nazismului. Deconspiraţi, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.

În acest an, Premiul Fraţii Scholl i-a fost decernat scriitorului chinez Liao Yiwu. Elogiul a fost rostit de scriitoarea Herta Muller, originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Textul discursului este publicat în ultimul număr, pe luna decembrie, al revistei lunare de cultură politică Cicero.

Dictatura şi literatura

Hipersensibilă, într-o lume tot mai pragmatică şi nepăsătoare, la tot ceea ce înseamnă o încălcare a libertăţii individuale, o tentativă de intimidare prin forţă fizică sau cuvînt a spiritului liber cugetător, o încercare de reducere la tăcere a celui incapabil, confruntat cu samavolniciile şi fărădelegile comise de dictaturi, să rostească altceva decît adevărul, cu orice risc şi oricît de neplăcut ar fi el, Herta Müller a luat în repetate rînduri apărarea scriitorilor oprimaţi.

La Göteborg, în această toamnă, inaugurînd cel mai mare salon scandinav de carte, laureata Premiului Nobel pentru Literatură făcea un rechizitoriu dictatorilor şi dictaturilor.

Este fantomatic dar logic că în toate colţurile lumii dictatorii procedează la fel atunci cînd poporul se răzvrăteşte împotriva lor. Enumerînd cazurile, s-a oprit asupra celui mai recent – scriitorul Liao Yiwu, un rescapat al sistemului concentraţionar chinez, un scriitor căruia torţionarii i-au distrus de trei ori manuscrisul, dar care a izbutit să rescrie tot, şi să se salveze, emigrînd în Germania unde i-a apărut cartea scrisă în închisoare, intitulată Pentru un cîntec şi sute de cîntece.

Deja la Göteborg, Herta Müller făcea elogiul acestui volum, considerîndu-l o excelentă performanţă documentară şi poetică a memoriei. Dar nu numai Liao Yiwu, ci şi Liu Xiaobo, laureatul Noblelului pentru Literatură, spunea Herta Müller, ne-au deschis fiecare în felul său, ochii asupra Chinei de azi. Xiaobo se află în detenţie pentru simpla vină de a fi redactat înţeleapta Chartă 08, cuprinzînd propuneri de reformă pentru o Chină democratică.

Pe Liu Xiaobo, speranţele într-o Chină mai bună l-au costat 11 ani de temniţă. Liao Yiwu a trebuit să ia calea exilului după ce, eliberat din închisoare, s-a pomenit dintr-o dată singur, părăsit şi de prieteni… În această toamnă, în Germania, i se atribuie Premiul Fraţii Scholl.

Cînd literatura devine un manifest

Herta Müller rosteşte la München elogiul laureatului, observînd, în textul publicat în revista Cicero, şi o impresionantă coincidenţă. Manifestul celor doi curajoşi tineri anti-nazişti, care au plătit cu viaţa curajul de a se fi opus dictaturii hitleriste, se încheia cu rugămintea adresată cititorilor de a multiplica textul în cît mai multe exemplare şi de a-l oferi cît mai multor oameni.

Poemul lui Liao Yiwu, intitulat Masacrul, cu trimitere la baia de sînge din Piaţa Tien an Men din iunie 1989, a devenit un manifest iar autorul, un duşman al statului. Cartea sa Pentru un cîntec şi o sută de cîntece nu este doar procesul verbal al sistemului concentraţionar din închisorile Chinei, ci şi un proces verbal al aşa zisei libertăţi chineze. După patru ani, Liao Yiwu este eliberat, dar asediat de singurătate, urmărit, interogat. Cartea intitulată Domnişoara Hallo şi împăratul ţăranilor i-a adus celebritatea.

Autorul a stat de vorbă cu cerşetori, hoţi, prostituate, ucigaşi - cu alte cuvinte cu toţi marginalizaţii unei societăţi închise. Astfel se încheagă o panoramă a Chinei de la Mao pînă azi, cînd Imperiul de mijloc este cuprins de o lăcomie devastatoare.

Herta Müller menţionează că citise într-un ziar ce a declarat o tînără proaspăt îmbogăţită atunci cînd a fost întrebată despre sentimentele pe care le încearcă.Răspunsul a fost următorul: mai bine plîng într-un Mercedes decît să fiu fericită pe o bicicletă. O sentinţă care spune aproape tot despre actuala stare de spirit a unei ţări în care patima consumului a asfixiat năzuinţa de libertate.

Liao Yiwu a izbutit prin scrierile sale să facă poezie şi istorie. A fost nevoit să se exileze. Exilul este probabil doar o fericire de mîna a doua, dar, în raport cu o patrie în care nu mai poţi trăi, este cea mai mare fericire. Este fraza cu care se încheie elogiul Hertei Müller adus scriitorului chinez.

O carte despre „sufletul german"

Sub titlul «Sufletul german», editura Knaus a scos proaspăt de sub tipar opiniile nu tocmai „conformiste” despre Republica Fderală ale scriitorului german originar din România Richard Wagner şi ale autoarei Thea Dorn, profesor de filozofie, reputată la rîndul ei, pentru modul critic şi lucid şi curajos, de a analiza anumite aspecte ale realităţii.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu