Locuitorii Libanului de Sud trebuie să se simtă transpuşi în vremuri întunecate, în care confruntările militare de-a lungul graniţei cu Israelul şi contraofensivele israeliene îi obliga pe aceştia să se refugieze din nou în nord, ca să dea apoi în apropierea Beirutului peste o securitate precară. Precară, deoarece operaţiunile israeliene n-au ocolit capitala libaneză. Ca şi acum, de pildă, când au bombardat aeroportul din Beirut.

Dar nimeni din Ierusalim nu-şi va putea imagina că prin închiderea aeroportului din Beirut sau - după cum se zvoneşte - deconectarea Libanului de la reţeaua electrică - i-ar putea elibera pe soldaţii răpiţi. Acum, se urmăreşte ca şi în ultimele două săptămâni în fâşia Gaza, sublinerea prin intervenţii militare a faptului că guvernul de la Beirut este responsabil pentru sărăcia în care se află populaţia, necontracarând până acum acţiunile grupării Hezbollah de la graniţa comună cu Israelul.

O logică convingătoare, la o primă analiză. Bineînţeles că guvernul libanez este responsabil pentru atacuri, dar nu se poate face vinovat pentru ele. Iar cercurilor guvernamentale libaneze oferă un argument cât se poate de slab, afirmând că nu ar avea nicio legătură cu atacurile Hezbollah asupra Israelului. Să ne amintim că nu au trecut nici trei luni de când premierul Fuad Siniora declara la sediul Naţiunilor Unite, în cadrul unei conferinţe de presă că, citez : „ gruparea Hezbollah este foarte bine reprezentată în parlament şi în cabinet, iar Libanul respectă această participare”, citat închis.

Guvernul libanez nu are însă încotro: Hezbollah a câştigat de pe urma alegerilor de anul trecut şi acum este reprezentanta de drept a regiunilor şiite ale ţării. Totodată Hezbollah este puterea în stat, pe care guvernul nu o poate influenţa în nici un fel. Luni întregi s-a încercat la insistenţele Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite dezarmarea acestei grupări, dar negocierile au eşuat. Miliţiile şeicului radical Nasrallah se bucură în continuare de protecţia oferită de către Siria şi Iran, iar orice decizie trebuie să treacă prin filtrul Damascului sau al Teheranului, nu însă prin Beirut.

În aceasta constă principala dilemă, în căutarea unei soluţionări a conflictului. Guvernul de la Beirut s-a plâns Naţiunilor Unite de atacurile desfăşurate de către forţele armate israeliene, dar organizaţia mondială nu va putea aplana conflictul. Alţii cer intervenţia Statelor Unite, singura mare putere în lume. Washington-ul nu are însă nicio realţie cu gruparea Hezbollah sau cu Hamas-ul în Gaza. Doar Damascul şi Teheranul pot influenţa mersul lucrurilor, acestea din urmă, nefiind însă interesate să soluţioneze situaţia de criză.