Luptele violente care au loc în Sudande sâmbăta trecută, între armată și o grupare paramilitară, periclitează viețile și aprovizionarea populației civile.

Katharina von Schroeder, din Germania, lucrează pentru organizația de ajutorare Save the Children (Salvați Copiii) în capitala sudaneză Khartum. La izbucnirea luptelor, ea se afla împreună cu fiul ei de opt ani și cu alte familii la sport într-o școală, loc unde au și rămas. Mai multe tentative de încheiere a unui armistițiu au eșuat până acum.

DW: Care este situația la Khartum și cum vă merge în școala în care vă adăpostiți?

Katharina von Schroeder: Azi-dimineață am avut o pauză scurtă, brusc s-a făcut liniște. Dar apoi a reînceput: auzim din toate părțile zgomotele luptelor armate și ale atacurilor aeriene. Până acum am fost destul de departe de locul confruntărilor, dar suficient de aproape pentru a înțelege ce se întâmplă, sperăm ca violențele să nu se apropie de noi. Au fost și câteva lovituri răzlețe în apropiere.

Lumea este foarte speriată și îngrijorată pentru prietenii și colegii care locuiesc în apropierea luptelor. Khartum este un oraș construit în jurul aeroportului. De aceea, luptele de lângă aeroport, în centrul orașului, sunt atât de dramatice - zonele rezidențiale sunt direct lângă perimetrul de conflict. Au fost multe gloanțe trase asupra caselor, civili uciși și foarte mulți răniți.

Școala în care ne aflăm are o pivniță și mergem acolo în timpul atacurilor, ne simțim ceva mai în siguranță astfel, zgomotole luptelor se aud mai puțin, ceea ce este bine pentru copii, dar și pentru noi. În pivniță așteptăm până atacurile iau sfârșit. Știu că o persoană a ieșit puțin în stradă să vadă care este situația și a fost împușcată. Civilii nu sunt luați la țintă, dar situația este mult prea haotică.

Care este situația aprovizionării?

Foarte proastă, curentul electric a căzut în multe locuri, chiar și multe spitale nu mai sunt funcționale. Cu adevărat dramatic este faptul că există doar două spitale pentru copii și ambele au fost evacuate din motive de siguranță. Ceea ce înseamnă că îngrijirea medicală specializată pentru copii nu mai funcționează. Un spital deținea toată cantitatea de insulină necesară pentru copiii din tot Sudanul care au diabet. Și există și alte medicamente foarte necesare care se strică din cauza lipsei electricității.

La noi în școală erau puține provizii pentru copii. Aici, aprovizionarea cu apă încă nu a fost oprită, ca în multe alte părți din oraș, unde conductele de apă au fost distruse de lupte.

Magazinele care mai deschid o fac doar pentru scurt timp. Mâncarea se tot împuținează, pentru că nu se mai livrează nimic. Practic, întreaga aprovizionare de bază nu mai este asigurată. Sudanezii îmi spun că lumea încearcă să se retragă la țară. Foarte multă lume este pe drum în prezent spre regiunile rurale.

Ce știți despre situația din alte regiuni?

Lupte există în multe alte provincii. În Darfurul de Nord a fost devastat și biroul nostru. Au furat tot, inclusiv medicamente. Există multe probleme. Situația sănătății va deveni dramatică. Sistemul medical nu era bun nici înainte, și de aceea lucrăm aici cu Save the Children. Dar lucrurile se vor înrăutăți drastic, pe măsură ce infrastructura este distrusă, medicamentele vor deveni tot mai greu de procurat.

Cum vă afectează toate acestea munca?

Avem 500 de angajați și lucrăm de regulă în 14 din cele 18 provincii. Pe moment însă, doar în trei sau patru și acolo doar pentru îngrijire de urgență. Dar colegii mei fac mereu planuri și sunt în contact cu Ministerul Sănătății, pentru că îngrijirea medicală va deveni probabil primul ajutor de urgență. Dar și asigurarea aprovizionării cu alimente și cu mâncare pentru copii mici, care în prezent nu sunt livrate. De îndată ce situația într-o provincie se va stabiliza, lucrătorii noștri se vor reactiva acolo. Dar în prezent este mult prea extrem în majoritatea regiunilor.

Ce vă îngrijorează în legătură cu aprovizionarea oamenilor și mai ales a copiilor?

Cred că în multe locuri se va ajunge la situații deosebit de periculoase. Ca efect secundar al luptelor, viețile multor oameni și mai ales ale copiilor sunt periclitate prin faptul că nu mai primesc lucrurile de care au nevoie. Save the Children și alte organizații de ajutoare pot lucra doar extrem de limitat. Este dramatic.

Și înainte de escaladarea tensiunilor, o treime din populație avea nevoie de ajutoare umanitare. A existat o criză economică majoră, există urmări ale crizei climatice, mai ales în Darfurul de Nord și în provinciile de la Marea Roșie - pe lângă conflictul de decenii din Darfur. Există 3,7 milioane de refugiați interni în Sudan.

Trăiesc de șapte ani în Sudan. Sunt oameni minunați aici, care au un potențial atât de mare. Dar acesta este din păcate mereu distrus de conflicte.

Ce v-ați dori de la comunitatea internațională?

Mi-aș dori ca aceia care au influență asupra actorilor din conflict să îi convingă să încheie un armistițiu sau să oprească luptele. Dar știu că este extrem de greu. Desigur că este vorba și de protejarea populației cât de mult se poate, pentru că oamenii sunt cei care au de suferit. Nu sunt ei cei care luptă, dar sunt obligați totuși să sufere consecințele.

O încercare a Bundeswehr de a-i evacua pe germanii din Sudan a eșuat. Știți ce urmează să faceți mai departe?

Ambasada este mereu în contact cu mine. Ne informăm reciproc foarte bine. Am văzut cu ochii noștri: în timp ce avioanele încercau să aterizeze, au fost trase în aer rachete de apărare. Ar fi fost cu totul iresponsabil să vină la Khartum. Vom rămâne aici până se va găsi o soluție.

Pentru că sunt aici împreună cu fiul meu de opt ani, voi accepta o eventuală ofertă de evacuare. Dacă nu aș fi avut copii, aș fi rămas aici la fel ca mulți colegi de-ai mei fără copii - pentru că sunt desigur multe de făcut aici. Save the Children va continua în orice caz să lucreze.

Interviu realizat de Andrea Grunau.