Planul de pace pentru Orientul Mijlociu elaborat de preşedintele american Donald Trump generează mare interes în multe ţări arabe. Relaţiile cu Israelul diferă substanţial de la un stat arab la altul şi s-au modificat semnificativ în anumite aspecte în decursul timpului. O privire de ansamblu.

Arabia Saudită

Oficial, Arabia Saudită și Israelul nu întrețin niciun fel de relații. În realitatea însă, începând din 2002, cele două țări au făcut pași enormi de apropiere. În 2002, prințul saudit conducător de atunci Abdullah a lansat o inițiativă de rezolvare a conflictului dintre Israel și palestinieni. În 2015, reprezentanți ai celor două țări s-au întâlnit din nou pentru discuții. Ambele țări au în comun îngrijorarea față de programul nuclear iranian, considerat atât la Riad, cât și la Ierusalim expresia unei dorințe de hegemonie regională. Și din acest motiv, conducerea de la Riad nu mai ajută de ani buni financiar Autoritatea Palestiniană.

Un pas aparent mic, dar cu încărcătură simbolică semnificativă, a fost făcut de Israel la sfârșitul săptămânii trecute: ministrul de Interne Arie Deri a semnat o aprobare prin care cetățenii israelieni au voie în premieră să călătorească în Arabia Saudită. Permisiunea este valabilă însă doar pentru două situații: din motive religioase (de exemplu în cazul pelerinajului musulman la Mekka) sau pentru călătorii de afaceri. O altă condiție este existența unei invitații din partea guvernului saudit. Arabia Saudită a precizat însă luni, 27 ianuarie, că, deocamdată, vizitele israelienilor în regatul saudit nu sunt binevenite.

Bahrain

Bahrain urmează în mare parte poziția Arabiei Saudite când vine vorba de relațiile cu Israel. Emiratul Bahrain are relații politice strânse cu regatul saudit. În iunie 2019, pe marginea unei reuniuni a Inițiativei Arabe de Pace ("Arab Peace Initiative", API), demarate de Arabia Saudită, ministrul de Externe din Bahrain Khalid bin Ahmed al-Khalifa a vorbit despre relația țării sale cu Israelul în dialog cu ziarul "Times of Israel": el a spus că nu dorește să vorbească deja despre relații diplomatice, dar a precizat clar că Bahrain recunoaște dreptul la existență al statului Israel: "Israel este o țară din regiune, … și este acolo pentru a rămâne." Bahrain ar dori pace cu statul Israel. Cu un an înainte, el condamnase un boicot al Israelului lansat de Liga Arabă.

Qatar

Și relațiile dintre Israel și Qatar s-au îmbunătățit. Official, aceste relații nici nu există. Dar cele două țări lucrează deja de mai mulți ani împreună în culise - mai ales în privința livrărilor de ajutoare din emiratul din Golful Persic pentru Fâșia Gaza. La Ierusalim se știe că situația materială precară duce la radicalizarea multor palestinieni. Din 2007, de când Hamas a preluat puterea în Fâșia Gaza, Qatar este principalul donator extern al teritoriului autonom. Până acum, emiratul Qatar a investit peste 1,5 miliarde de euro în Gaza. În plus, conducerea din exil a Hamas se află la Doha. În acest fel, Qatar poate influența și politic conducerea Hamas. Qatar are contacte și cu Autoritatea Palestiniană din Cisiordania, ceea ce face ca emiratul să fie, alături de Egipt, unul din mediatorii regionali cei mai importanți pentru Israel în conflictul din zonă. Qatar speră la rândul său să scape de izolarea politică în care a ajuns după un boicot decis împotriva sa în 2017 de Arabia Saudită.

Egipt

Egiptul a jucat un rol de deschizător de drumuri în procesul de apropiere arabo-israeliană. În noiembrie 1977, președintele egiptean de atunci Anwar al-Sadat a declarat că va merge până la capătul lumii și chiar până în Knesset, dacă acest lucru va duce la o pace durabilă în regiune. Ca urmare, el a fost invitat în Israel de premierul israelian Menachem Begin. La 20 noiembrie 1977, liderul egiptean a vorbit în Parlamentul israelian. S-a deschis astfel un proces politic care a dus la acordul de pace israeliano-palestinian din martie 1979, sub medierea președintelui american Jimmy Carter. În prezent, președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi se străduiește de asemenea să medieze conflictul israeliano-palestinian. Egiptul și Israelul au interesul comun de a limita influența mișcărilor jihadiste și dorința de putere a Iranului.

Iordania

Israel are ți cu Iordania relații politice funcționale, începând din octombrie 1994, data semnării unui tratat de pace. Dar cele două țări nu au găsit deocamdată drumul spre o apropiere adevărată. Populația iordaniană, din care aproape 20% este alcătuită din refugiați palestinieni, respinge ferm politica Israelului în Cisiordania. Există dispute frecvente și în ceea ce privește Ierusalimul. Potrivit tratatului de pace, suveranul iordanian este paznic al lăcașurilor islamice și creștine din oraș. El consideră însă că acest rol al său este pus tot mai mult sub semnul întrebării.

Cât de reci sunt relațiile dintre cele două țări s-a putut vedea în 2018, când regele iordanian Abdullah a anulat o parte a tratatului de pace cu Israelul, în urma unor presiuni interne masive: este vorba de acordul de exploatare agricolă a așa-numitei "insule a păcii" (regiunile Baqura/Naharayim şi Ghamr/Tzofar). Din 1994, agricultorii israelieni au putut exploata gratuit cele 80 de hectare de teren agricol de la confluența fluviilor Iordan și Yamuk, unde au cultivat cereale, fructe și legume. În Iordania, revocarea acestei părți din tratat este privită ca act de suveranitate. Politicienii din cele două țări încearcă acum să mențină relațiile bilaterale cât se poate de funcționale.

Ţările din Magreb

Relațiile israeliene cu țările din nordul Africii se leagă mai ales de numeroșii evrei care s-au refugiat din acestea în Israel, după crearea statului evreu. Acești oameni au încă o legătură emoțională intensă cu locurile lor de baștină din Magreb.

Israelul întreține relații bune cu mai multe state din regiunea Magreb. În 1994, au fost inițiate oficial relații diplomatice cu Israelul de către Maroc, Tunisia și Mauritania. În noiembrie 1994, Israelul a deschis un birou de legătură în capitala marocană Rabat. La scurt timp după aceasta, Marocul a deschis un birou similar la Ierusalim. Un an mai târziu, măsuri similare au fost luate și între Mauritania și Israel, un an și mai târziu s-a decis și Tunisia să facă la fel.

Totuși, discuții politice bilaterale au loc în afara canalelor oficiale. Premierul Benjamin Netanyahu s-ar fi întâlnit în septembrie 2018 la New York cu ministrul de Externe marocan Nasser Bourita, dar întrevederea nu a fost confirmată oficial. Și în acest caz, cele două țări sunt unite de relațiile lor încordate cu Iranul. Marocul a întrerupt relațiile diplomatice cu Iranul. Guvernul de la Rabat acuză Teheranul că s-ar amesteca în problemele interne ale Marocului, prin susținerea acordată milițiilor Frontul Polisario, care luptă pentru independența de Maroc a teritoriului din Sahara de Vest pe care îl controlează.

Problematice au devenit însă relațiile Israelului cu Tunisia. Noul președinte tunisian Kais Saied, ales în octombrie 2019, consideră că orice fel de relații cu statul Israel ar constitui "trădare".

Siria

Foarte tensionate sunt relațiile dintre Israel și Siria. De la războiul de șase zile din 1967, în care Israel a luptat împotriva Siriei, Egiptului și Iordaniei, statul evreu controlează Înălțimile Golan, incluse anterior în teritoriul sirian. ONU cere din 1981 Israelului să returneze aceste teritorii ocupate. Israelul cere însă ca precondiție în acest sens încheierea unui amplu acord de pace. Mai multe runde de negocieri neoficiale au eșuat. În martie 2019, președintele american Donald Trump a recunoscut Înălțimile Golan drept parte a teritoriului israelian, un gest care a provocat iritare în multe părți ale lumii arabe.

Israel și Siria au avut discuții de pace intense, sub mediere americană, atât din 1992 în 1996, cât și în 1999-2000, dar fără rezultat.

În timpul războiului civil din Siria, trupele iraniene și cele ale milițiilor șiite libaneze Hesbollah, susținute de Teheran, și-au intensificat serios prezența în Siria. Israelul consideră aceste trupe drept amenințare directă la adresa sa. Din acest motiv, armata israeliană a lansat numeroase atacuri aeriene asupra pozițiilor iraniene și ale Hesbollah din Siria. Aceste lovituri aeriene nu au avut însă ca rezultat alungarea acestor trupe din Siria. În acest fel, Israelul are acum la granița sa nordică un nou inamic, care nu se află deloc sub controlul guvernului sirian.