Ce se poate bate cu imaginea omeniei proiectate de patrupedul panda? Nici Mickey Mouse, nici Speedy Gonzales, nici Jerry care-l maltratrează la infinit pe insensibilul şi politic incorectul Tom nu pot ţine pasul la iscat efluvii de simpatie cu ursuleţul chinezesc.

Iată ce scria recent Stela Giurgeanu, de la Dilema Veche, despre acest animal ieşit din comun, într-o adnotare de cules puzderie de inimioare:

"Angajatii unui supermarket din Anglia au găsit un bileţel legat de un Panda de pluş: 'Mama n-a avut bani suficienţi să mi-l cumpere, dar poate luna viitoare când va lua salariul. Vă rog să nu-l cumpăraţi până atunci, pentru că asta m-ar întrista foarte tare. Mulţumesc mult - posibilul sau stapân'. Emoţionaţi, au strâns banii, au cumpărat ursul şi l-au depistat, cu ajutorul Facebook, pe Leon, băieţelul de 10 ani care a scris mesajul. Ursuleţul, care a însemnat luna de pe cer pentru copil, a costat 20 de lire'.

Profesioniştii puterii din solda marilor cancelarii sunt experţi în a identifica modalităţi imbatabile de ameliorare a imaginii şifonate a şefilor lor. În domeniu regula e, în principiu, simplă. Cu cât mai tirani, cu atât mai şifonate feţele lor. Cu cât mai şifonate, cu atât mai amplu efortul de a le călca până arată ca scoase din cutie.

Or, ce fier de călcat mai miraculos în a îndrepta ridurile de pe feţe mutilate de prea multa poftă de putere se poate găsi azi dincolo de rezervaţiile urşilor panda? Întrucât însă rezervaţiile sunt cam prea mari şi îndepărtate, iar imaginea se cere călcată cât încă fierul mai e cald, se poate recurge şi la cuştile dintr-o grădină zoologică de la Berlin.

Zis şi făcut pentru liderul Chinei comuniste şi gazda sa germană, Angela Merkel, aflată în faţa unei campanii electorale decisive. În ajunul summitului G-20, cancelara şi-a umplut timpul dinaintea întâlnirii cu lideri precum Erdogan şi Donald Trump, printr-un rendez-vous romantic dat preşedintelui Xi Jinping în faţa camerelor de luat vederi instalate în proximitatea cuştii unei perechi de panda importate. 

După care, desigur, să te ţii diplomaţie sino-germană. ”Berlinezii”, a ţinut să precizeze Merkel trimiţând la stema oraşului în care, în plin război rece, Kennedy rostea cândva, într-o nemţească pe care nu o stăpânea, replica sa legendară, "Ich bin ein Berliner", "sunt berlinez”, au "o relaţie foarte specială cu urşii, ba şi o inimă doar pentru ei". Motiv pentru care cancelara i-a şi ridicat la rang de "diplomaţi foarte simpatici” pe ursuleţii lângă care se poza cu Xi Jinping.

Ca semn că ştie că războiul rece a trecut de mult, înaltul oaspete a zis şi el ce trebuia spre a-şi satisface dorinţa obsesiv nutrită de orice oficial chinez, de a trece drept un mesager convingător al păcii, înţelegerii şi armoniei. "Sper ca într-o zi cei doi să aibă pui şi să le aducă berlinezilor noroc şi bucurie", a zis Xi textual.

În timp ce la Berlin se exprimau frumoasele şi binecuvântatele cuvinte, în China comunistă trăgea să moară scriitorul disident Liu Xiaobo, căci pe apărătorul drepturilor omului, laureat al premiului Nobel pentru Pace, regimul Xi l-a ţinut mult timp întemniţat, fără vreo vină, fiind pedepsit, pentru "delicte de opinie", până acum câteva zile. Când omul s-a văzut "eliberat" doar pentru că, probabil din pricina detenţiei şi a suferinţelor la care armoniosul regim condus de Xi a avut bucuria şi bunătatea de a-l supune, a ajuns bolnav de cancer în stadiul final al cruntei maladii şi n-ar fi dat prea bine să moară în cuşcă. Totuşi, Beijingul îi interzice omului ceea ce le dă voie ursuleţilor-atracţie mare de la Berlin: să plece în vest, ca să poată fi consultaţi de medici apuseni.

Călcarea în picioare sistematică a drepturilor omului în China comunisto-sclavagistă n-ar fi, desigur, singura problemă a raporturilor sino-europene. Ori sino-americane. Căci, una spune şi alta face Xi, în buna tradiţie a regimului şi a predecesorilor săi postmaoişti. China e pentru armonie? Fără discuţie. Dar susţine regimul atomic şi criminal în masă al nordcoreenilor. E pentru ecologie? Evident. Dar vinde şi extrage în draci cărbuni. E contra protecţionismului? Păi cum nu! Dar nu permite nici unui antreprenor occidental să investească în China fără un "joint venture". E pentru comerţ cinstit? Desigur. Dar fură şi plagiază fără jenă tehnologiile occidentale.

Dar ce ne pasă nouă, în Europa? Noi una ştim. Una şi bună. Că zmeul zmeilor, Godzilla, King Kong şi Hannibal Lecter într-o persoană e Donald Trump. Că Putin pare, prin comparaţie, băiat gigea. Un mieluşel. Şi liderul de la Kremlin promite Germaniei, precum chinezul comunist, marea cu sarea. Putin (care l-a introdus pe fostul cancelar Schröder în conducerea de la Gazprom) are în galantar nu numai gazoductul North-Stream 2, din Baltică, proiect plătit în mare parte de germani, care-i va izola pe esteuropenii din Ucraina şi Polonia. Rusul a mai făgăduit Berlinului susţinere ecologică precum şi sprijin în contra protecţionismului preconizat de americani.

Încât ce să ne pese că omul forte de la Moscova-l exaltă pe Stalin, a anexat Crimeea şi a declanşat şi un război în estul Ucrainei? De ce să nu ne lase indiferente şi drepturile omului şi îmbrăţişările la vârf polono-americane şi noua scindarea a continentului în "noi" şi "vechi europeni"? Reîmpărţim lumea noi înşine, dacă e nevoie. Şi ne facem parte şi nouă, alăturându-ne, cât nu ne vor îngurgita, lupilor noştri răsăriteni, vai, cât de drăgălaşi ni-s ei, în blana lor de panda.