Să nu ne amăgim: chiar dacă DIE WELT şi SÜDDEUTSCHE ZEITUNG publică pe prima pagină o fotografie color a unei secvenţe a carnavalului de la Köln şi a celuia de la Rio, feţele realităţii răzbat de sub măştile şi costumele exuberantei sărbători, care ia sfîrşit mîine, de miercurea cenuşii.

Războiul din Afganistan cere răbdare şi nervi tari forţelor internaţionale, avertizează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG oprindu-se asupra componentelor psihologice ale acestui conflict asimetric. Nu atît forţa de distrugere a armelor cît afişarea intenţiei de a le folosi pînă la atingerea obiectivului propus este cea care garantează şi efectul psihologic scontat - scrie cotidianul elveţian. Fiindcă, spre deosebire de războaiele convenţionale, războaiele de gherilă mizează pe principiul voinţei de a rezista cît mai mult. Or, între timp se pare că statelor NATO le lipseşte tocmai această voinţă. De aceea, calculul potrivit căruia declanşarea unei ofensive de proporţii este cea care va zdrobi rezistenţa talibanilor, este unul fals. Mudjahedinii gîndesc pe termen lung, comandanţii trupelor occidentale doar pînă la următoarele alegeri.

Ideea este dusă mai departe de cotidianul DIE WELT care în articolul de fond publicat pe prima pagină, după ce explică strategia Pentagonului, în virtutea căreia provincia Helmand va trebui ocupată, apărată şi predată guvernului de la Kabul pînă în 2011, cînd începe retragerea militarilor americani, ajunge la concluzia că de cînd numărul acestora a fost suplimentat, războiul a devenit al preşedintelui Obama. Deşi decisiv pentru destinul administraţiei americane, acest război purtat în inima Asiei, între Iran şi Pakistan, este şi cel care va hotărî înainte de toate care va fi forma de încarnare a islamului - prieten sau adversar - cu care occidentul va avea de-a face în viitor.

Deocamdată, regimul mullahilor de la Teheran reprezintă una din cele mai belicoase şi pline de ură forme de încarnare a islamului chiar dacă proiectul Revoluţiei Islamice, elaborat de ayatollahul Khomeini în exilul său irakian, conţinea atît elemente şiite cît şi occidentale, între acestea figurînd chiar ideea de republică, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, dîndu-i dreptate şefei diplomaţiei americane. Hillary Clinton are impresia că Iranul trece printr-un proces rapid de transformare, evoluînd spre o dictatură militară.

Numai că zăngănitul săbiilor nu este decît acompaniamentul sonor al unui spectacol care se joacă în culise, crede FLENSBURGER TAGEBLATT. Şansele unei schimbări de macaz în politica Teheranului depind şi de coeziunea durabilă a comunităţii internaţionale în aplicarea sancţiunilor. Un rol central îi revine Moscovei, programul nuclear iranian sprijinindu-se aproape în exclusivitate pe ajutorul Rusiei. Dar devreme ce interesele Kremlinului sunt primordial de natură economică, el nu exclude din calcul aplicarea unor sancţiuni dure pentru a beneficia de perspectiva unui profit pe termen lung. Aşa încît deşi săbiile zăngănesc, speranţele există.

Chiar dacă Iranul se află în faţa unei faze îndelungate de nelinişti politice?, ne putem întreba, citind comentariul publicat în AFTENPOSTEN. Ziarul norvegian întrevede în propaganda lui Ahmadinejad şi în decretarea, cu de la sine putere a Iranului, drept putere nucleară, o strategie politică internă în primul rînd. Regimul de la Teheran are nevoie de programul nuclear pentru a genera sentimente naţionaliste.

Mizînd pe cartea populismului, preşedintele Sarkozy a intrat în ofensivă împotriva paradisurilor fiscale dinafara Europei, scrie HEILBRONNER STIMME, menţionînd că deşi motivele acestei noi atitudini rămîn impenetrabile, ţinta atacurilor este justă. Bine ar fi fost însă ca la această nouă ofensivă să se fi alăturat şi restul naţiunilor industrializate.

Sprijin moral şi nu bani – i-a oferit mama Europa Greciei, deocamdată, deşi demult se ştia că ea era ameninţată de faliment, notează NIC MATIN. Ziarul francez adaugă: asistenţa morală nu costă nimic iar miliardele de euro nu pot fi scoase din mînecă.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz