Macarena, piesă scrisă și cântată de trapperița Erika Isac, a lansat dezbateri paralele pe rețelele sociale, după ce i-a scandalizat pe pudibonzi și a fost aplaudată de cei care văd că România a rămas încă o țară a violatorilor greu de pedepsit.

Adevărul spus direct în cuvinte puține și dure șochează ipocrizia colectivă ca și cum cuvintele ar fi de vină că în România cel puțin una din patru femei este sau a fost agresată de partenerul ei. Șochează pentru că, în continuare, în România 55% din populație crede că violul poate fi justificat „în anumite situații”: „Dați mereu vina pe victime ca idioții” spune Erika Isac în versurile ei, știind și ea, din statistici, dar nu numai, că jumătate dintre români dau vina pe victima violului, nu pe violator.

Într-o țară în care violatorii sunt crezuți iar frații Tate devin un fenomen demn de imitat fiindcă propovăduiesc violența ca noua identitate masculină, Macarena Erikăi Isac e pusă la zid fiindcă folosește expresiile pe care doar partea macho a societății le-a exersat până acum în rap, trap și alte genuri. Fiindcă în clip folosește ipostaze care tulbură imaginarul colectiv: artista goală, dar blurată, având părul împletit în codițe, care o țin legată de o condiție nedorită, pune în versurile ei marile probleme ale fetelor și femeilor: „Bărbatului i-e frică să nu fie păcălit/că fata n-arată ca-n poze”/„femeii i-e frică să nu-l apuce pe-ăsta psihoze/să nu-l apuce omoru/să nu-l apuce violu/să n-apuce s-o bată/să n-apuce s-o îmbete/”. 

Macarena, o pastișă asumată după hitul grupului Los Del Rio de la mijlocul anilor 1990, a fost transformată într-o melodie fanion de Erika Isac. Lansată de Ziua îndrăgostiților, pe 14 februarie, piesa de două minute și jumătate are deja doar pe Youtube  peste un milion și jumătate de vizualizări și a stârnit pe rețelele sociale în același timp valuri de indignare și aplauze.  

„Doresc fete la orice bagabont fără rețineri/să simți cum e să n-o poți proteja de alții ca tine”. Prejudecățile sunt descompuse în puzzle-uri simple: „Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja?/să ne protejeze de cine?”. Sau enumerarea despre ce se cade să facă femeile și ce nu, cu cea mai comună concluzie: „Femeia trebuie să spele, să calce și s-ajute”.

Erika Isac, 24 de ani, nu e la prima manifestare feministă. În Tupeista, spune  direct „Dacă n-ai vagin, nu ai dreptul la opinie”. Lansată în octombrie 2023, piesa întoarce pe dos clișeele despre femei și le aplică în metafore vizuale bărbaților. La fel în Femei, în care apar coapse cu vergeturi și sandale roz masive strivind soldățeii de plastic.

Odată cu Erika Isac, o nouă generație de artiste va trece pragul și va cânta marginalizarea, violențele și clișeele aplicate femeilor, la fel cum în anii 1970 rap-ul a început să arate cu degetul rasismul american în formele lui cele mai grele. În poezie, în teatru, în proză, feminismul a deschis demult drumuri în România, dar sunt drumuri exclusiviste. Pe când trap-ul cu mesaj dur lansat de Erika Isac poate ajunge peste tot, la toate categoriile. Fetele vor fredona, poate, această Macarena până când vor ști că nu trebuie să se mai lase agresate, date la o parte, umilite. După ce a lansat Macarena, Erika Isac a spus în cuvinte la fel de simple „Am scris piesa asta ca să fie mai mult înțeleasă decât ascultată”.

În acest fel, autoarea a interpretat mai bine decât mulți politicieni rapoartele și statisticile dramatice care arată cât de rău o duc femeile din România: ultimul Raport Global cu privire la diferențele de gen, făcut de World Economic Forum, plasează România pe locul 88 din 146 de state măsurate, după Etiopia (75), Kenia (77), Uganda (78), Mongolia (80), Kîrgîstan (84), Zambia (85), Bosnia (86), Indonezia (87); iar cel mai recent Barometru al violenței de gen arată că 86% dintre bărbați și 76% dintre femei sunt de acord că femeile au nevoie de protecția unui bărbat, că 66% dintre bărbați și 57% dintre femei sunt de acord că bărbatul este capul familiei, că 1 din 4 români consideră acceptabil ca bărbatul să nu lase partenera să își folosească banii cum dorește iar 23% dintre români consideră acceptabil ca unei femei să i se interzică să aibă un grup de prietene/prieteni. 

Erika Isac și cele care o vor urma s-ar putea să aducă mai multă conștientizare decât toate programele finanțate de guvern și, în timp, această muzică atât de clară ar putea ajuta la schimbarea atitudinilor sau măcar la modificarea viziunii pe care atât de multe femei o au despre o viață la cheremul bărbatului.

Dezvrăjirea poate începe cu melodii ca acestea lansate de Erika Isac, care se folosesc de limbajul misogin pentru a scoate la suprafață cât de grele sunt încercările prin care trec româncele, cât de umilitoare sunt procesele în care judecătorii le dau dreptate violatorilor, cât de inuman e tratată o femeie care reclamă un viol.