Sâmbătă, 3 octombrie 2026, șase aparate de zbor fără pilot au survolat Republica Moldova, dintre care cinci au explodat la sol, provocând incendii și pagube materiale. Nimeni nu a fost rănit.

În spatele acestui comunicat difuzat în seara aceleiași zile tresare întrebarea: dar data viitoare? Cum vor acționa autoritățile, care va fi reacția opiniei publice dacă vor ajunge oameni la spital sau, mai rău, dacă vor fi victime?...

Ambasadorul rus Ozerov le râde în față autorităților moldovene: „Lăsați istericalele, nu puteți demonstra că sunt drone rusești, numai experții se pot pronunța. Să facem o investigație comună, de ce refuzați?!”

Cinismul acestui personaj e fără limite, el pare să-și provoace în mod deliberat expulzarea, pentru a crea pretextul pentru o și mai mare escaladare – specialitate rusească patentată.

„Neutralitatea” nu ne apără de drone

...și nici de alte răutăți ale Moscovei. Ea știe că aici e „veriga slabă” și subminează statul moldovean prin campanii de dezinformare, erodează alianța Chișinăului cu Bucureștiul prin ample operațiuni de manipulare și descurajare a instituțiilor românești: „Renunțați să sprijiniți Ucraina! Luați-vă gândul de la Republica Moldova! Aveți grijă de voi înșivă!”

Republica Moldova s-a dotat cu radare pentru detectarea dronelor, dar nu dispune încă de capacități de doborâre a lor, pentru că, iată, nu se poate baza integral pe eficiența apărării antiaeriene ucrainene, care are de contracarat zi de zi și noapte de noapte valuri de atacuri rusești.

Autoritățile promit că în 2027 Republica Moldova va avea propriile mijloace de apărare anti-dronă. Până atunci, de s-ar introduce mai repede sistemul „MD-Alert”, care să avertizeze populația de iminența unor atacuri și să salveze vieți.

Maia Sandu la Helsinki

Între două violări ale spațiului aerian național de drone rusești, se poate spune, președinta Maia Sandu a făcut vineri, 2 octombrie 2026, o vizită de lucru la Helsinki, la invitația președintelui Finlandei Alexander Stubb.

Alexander Stubb este unul din cei mai activi și mai influenți lideri europeni ai momentului, un puternic susținător al Ucrainei și un șef de stat cu relații bune la Washington.

Finlanda are o lungă istorie de interacțiune cu Rusia. A și consacrat o expresie: „finlandizarea”, care exprimă un statut de neangajare militară, pentru a nu irita sensibilitățile „de fecioară” ale Moscovei. După 24 februarie, „finlandizarea” și-a schimbat radical conținutul: azi, înseamnă o alegere clară a valorilor existențiale, Occidentul și NATO, mobilizarea hotărâtă împotriva primejdiei reprezentate de Rusia revanșardă.

Finlanda, atât de exersată în arta de a supraviețui în proximitatea monstrului, nutrește sincere simpatii față de Moldova, care, la rândul ei, se încumetă să reziste în fața imperialismului rusesc, în pofida vulnerabilității sale geopolitice.

Finlanda este cunoscută pentru politicile sale extrem de avansate în materie de educație și de asistență socială. De când a început războiul Rusiei în Ucraina, experiența sa în materie de securitate este inestimabilă. Vorbim aici nu doar de înzestrarea armatei, ci și de antrenarea populației în ce privește autoprotecția și rezistența în condițiile unei invazii rusești.

Dacă armata națională a Moldovei s-a mai dotat în ultimii ani cu echipamente moderne, pregătirea civilă lipsește cu desăvârșire. Asemenea acțiuni nu se fac la noi nu doar pentru că nu sunt bani, ci mai ales pentru a nu provoca anxietate în mijlocul populaţiei.

Guvernarea de la Chișinău este prinsă în chingile unui paradox: nu ne pregătim civic și militar pentru a nu irita Rusia, dar și pentru a nu speria populația și așa supărată de scumpiri, și astfel rămânem descoperiți și demobilizați în fața pericolului.

Or, ar trebui să învățăm de la „noua” Finlandă, după cum avem ce învăța și de la ucraineni în materie de coeziune națională.

Inițiativa anti-Sandu a opoziției de la Chișinău

În timp ce guvernarea face eforturi pentru a atenua multiplele crize, inclusiv cea de securitate, opoziția parlamentară de la Chișinău a înaintat o moțiune de suspendare a președintei Maia Sandu „pentru încălcarea Constituției și a principiului separării puterilor în stat”.

Inițiativa a fost semnată de toți cei 46 de deputați din opoziție și reprezintă, așa cum s-a menționat, testul, evenimentul care a devoalat agenda pro-rusă a acestor partide: comuniștii, socialiștii, grupul lui Ion Chicu (cel care a citit moțiunea), partidul lui Usatîi și „Democrația acasă” a lui Costiuc.

Această solidarizare „la grămadă” contrazice pretenția unora din semnatari că ar critica actuala guvernare de pe poziții eminamente proeuropene. Dacă ar fi așa, politicienii pretins proeuropeni (e citat, de regulă, Costiuc și uneori Chicu și Usatîi) au ales o formulă foarte nefericită, alăturându-se partidelor asumat prorusești, cerând înlăturarea președintei Maiei Sandu – „axul de oțel”, garanția morală a orientării proeuropene a Republicii Moldova.

De la un partid de opoziție proeuropean sau chiar „unionist” te-ai fi așteptat mai degrabă la o analiză critică legată de mersul reformelor sau de aplicarea agendei de aderare, convenită cu Uniunea Europeană.

Nimeni dintre acești pretinși opozanți proeuropeni sau unioniști nu militează, de pildă, pentru renunțarea la neutralitate și aderarea la NATO, invocând exemplul sus-pomenitei Finlande și al Suediei. Dimpotrivă, au o atitudine defetistă, invită practic la capitulare în fața Kremlinului.

Replica palidă a guvernării

Exponenții guvernării au răspuns inițiatorilor moțiunii de suspendare, vorbind despre legitimitatea președintei Maia Sandu, care a fost votată de aproape un milion de cetățeni la ultimele alegeri.

Nu mi se pare un contraargument suficient. Opoziției ar fi trebuit să i se ceară dovezi convingătoare privind trâmbițatele încălcări ale Constituției. Cum a nesocotit Maia Sandu separarea puterilor în stat? De unde această acuzație?

Experții juridici au arătat că inițiativa opoziției nu are șanse de reușită în condițiile legislației în vigoare. Un asemenea demers e unul pur politicianist, vizează crearea de tensiuni sociale. E un mesaj pentru cei care nu gândesc, care sunt ușor de mințit și manipulat.

Se vede, din nou, cât de grav este faptul că în Republica Moldova nu există o alternativă autentic proeuropeană la actuala guvernare, adică o „fosă” de rezervă, care să absoarbă nemulțumirile populației, să nu permită confiscarea lor de forțe arondate unor interese străine, antinaționale.

Atunci când democrația se joacă pe o singură carte, la câte crize s-au abătut peste noi, riscul unui eșec este prea mare.