După ce Rusia a refuzat să prelungească valabilitatea "acordului grânelor", Ministerul Apărării de la Moscova a declarat că navele care traversează Marea Neagră spre porturile ucrainene vor fi privite ca potenţiale purtătoare de încărcătură militară. Iar ţările sub pavilionul cărora circulă acele nave vor fi considerate "implicate în conflictul din Ucraina", de partea Kievului.

Sunt permise atacurile asupra navelor comerciale din perspectiva dreptului internaţional? Şi ce urmări ar putea avea blocada de facto instituită de Rusia în jurul porturilor ucrainene? DW a stat de vorbă cu experţi pe această temă.

O tabără beligerantă nu are voie să declare unilateral persoane sau organizaţii drept ţinte de război legitime. Acest fapt este subliniat de Johannes Peters, expert în materie de securitate la Universitatea Kiel. El a adăugat: "Dacă Rusia priveşte niște nave ca ţinte legitime, asta nu înseamnă că ele ar fi aşa ceva. Un atac al Rusiei asupra unor nave comerciale aflate în apele internaţionale nu ar fi acoperit de dreptul internaţional, nici de dreptul internaţional al războiului". Doar bănuiala că o navă civilă ar transporta încărcătură militară nu ar justifica atacarea ei cu rachete de croazieră sau ceva asemănător, a adăugat el.

Ce le este permis taberelor beligerante?

Wolff Heintschel von Heinegg, profesor de drept internaţional în cadrul Universităţii Europene Viadrina, a explicat că o tabără beligerantă are dreptul, potrivit normelor războiului maritim, să se apropie de toate navele care se îndreaptă spre teritoriul inamicului, în scopul de a le percheziţiona. În cazul în care la percheziţie se găseşte aşa-numită marfă de contrabandă, asta trebuie adus la cunoştinţa lumii. Dar înainte de asta ar trebui publicată o listă cu mărfurile al căror transport este interzis.

"Dacă o navă este controlată care nu este o navă comercială a inamicului ci una neutră, şi reiese că are la bord astfel de mărfuri interzise, părţile beligerante au permisiunea să aresteze nava, dar nu să o atace. Un atac asupra navei ar fi permis numai dacă ea ar fi fost folosită pentru a aduce o contribuţie eficientă la acţiunile militare ale inamicului. De exemplu, o navă care transmite mai departe informaţii secrete de valoare militară sau care plantează mine sau ceva asemănător. În astfel de cazuri nava s-ar expune unor atacuri. Dar numai faptul că un cargobot navighează prin Marea Neagră nu înseamnă că acesta a şi devenit o ţintă legitimă", a declarat expertul.

Potrivit lui, acelaşi lucru este valabil şi în privinţa declaraţiei Ministerului ucrainean al Apărării, din 20 iulie, potrivit căreia toate navele care se îndreaptă spre porturile ruseşti de la Marea Neagră, precum şi spre cele din teritoriile anexate, vor fi privite de Kiev drept nave care transportă încărcătură militară. Heintschel von Heinegg a subliniat: "Dacă o navă transportă cu adevărat echipament militar pentru inamic atunci ea poate fi atacată". Dar faptul că ea transportă astfel de echipament trebuie să se bazeze pe fapte şi dovezi şi nu doar pe presupuneri.

În cazul în care Rusia nu va publica în avans o listă a mărfurilor interzise la transport, nu vor exista nici mărfuri al căror transport să fie interzis, a evidenţiat expertul, şi Rusia nu ar avea nici dreptul să aresteze navele care se îndreaptă spre Ucraina. Numai stoparea şi percheziţionarea navelor ar fi permisă. "O echipă merge la bord, inspectează încărcătura, şi dacă nava nu este implicată în activităţi de partea Ucrainei, trebuie lăsată să-şi continue drumul", a afirmat Heintschel von Heinegg.

Ce calcul și-a făcut Rusia?

Potrivit lui Johannes Peters, Rusia nu urmăreşte în primul rând să slăbească Ucraina prin punerea în pericol a securităţii comerţului internaţional, ci să determine vestul, prin folosirea foametei ca armă, să relaxeze sancţiunile. "Rusia şi-a făcut următorul calcul: este suficientă ameninţarea cu măsuri dure pentru ca armatorii şi asiguratorii de nave să nu mai vrea să-şi asume riscul şi astfel Ucrainei să-i devină imposibil să-şi exporte în continuare cerealele. Kremlinul vrea să silească vestul să ia măsuri şi să relaxeze sancţiunile împotriva Rusiei". Moscova are de altfel cerinţe foarte clare: reprimirea băncii agricole ruseşti "Rosselchosbank" în sistemul SWIFT şi uşurarea exporturilor ruseşti de îngrăşăminte pentru agricultură.

Expirarea acordului vizând grânele este pentru Rusia o ocazie binevenită pentru a supune iarăşi lumea vestică unor presiuni non-militare, afirmă Peters. Din punctul său de vedere, atacurile înteţite asupra Odesei fac parte din această strategie rusă, "şi pentru a împiedica apariţia, la invitaţia Ucrainei, a unor rute alternative de navigaţie, aşa cum se discută".

Ce trebuie să facă vestul?

Peters afirmă că vestul trebuie să se decidă dacă, în caz de nevoie, va acorda navelor comerciale internaţionale escortă militară, această chestiune fiind şi ea în discuţie. Expertului i se pare însă greu de pus în practică aşa ceva. În primul rând, Turcia ar trebui să aprobe prezenţa în Marea Neagră a unui număr de nave militare. Apoi ar trebui stabilite rute speciale de navigaţie. În acelaşi timp, riscul ca state din vest să se trezească implicate în acţiuni de război cu Rusia, fie şi numai din greşeală, este prea mare. "Încă de la începutul războiului, atât Rusia cât şi vestul încearcă să evite o asemenea escaladare", a conchis el.