România și-a confirmat statutul de principal partener comercial al Republicii Moldova și principalul stat european care a oferit finanțare pentru reforme, iar în luna martie gazul românesc a trecut Prutul, semnificând pentru Chișinău un debut de independență energetică. Despre succesele bilaterale din acest an, dar și despre proiectele de viitor ale Bucureștiului la Chișinău, a vorbit în exclusivitate pentru DW, ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca.

DW: Domnule Ambasador, cum apreciați relațiile moldo-române din acest an, care de altfel a fost destul de complicat dacă luăm în considerație criza politică și economică de la Chișinău?

Marius Lazurca: În primul rând aș dori să spun că dinspre București a existat o voință clară de a menține raporturile bilaterale, agenda de cooperare, proiectele de asistență, la același nivel. Desigur, voința noastră nu se exercită într-un câmp vid, ci în contextul politic, social, economic din Republica Moldova. Sigur că acest context, cu părere de rău, a devenit mai complicat începând cu alegerile de la sfârșitul anului trecut. Voința noastră de a menține dinamica colaborării și asistenței noastre a trebuit să se adapteze la situația creată după aceste alegeri. A fost un an greu, cu guverne care s-au succedat, din păcate, la perioade foarte scurte, cu o capacitate limitată a Parlamentului R. Moldova de a susține în plan legislativ eforturile de modernizare și reforme. Spre exemplu, anul 2014 a fost unul mult mai bun, în care România a devenit principalul partener comercial al Chișinăului din UE și, de asemenea, principalul stat european care a finanțat reformele de aici, cu un efort de peste 70 de milioane de euro. Sigur că România a continuat să se țină la dispoziția R. Moldova, să furnizeze expertiză, fonduri. Dar, eficiența noastră, trebuie s-o spunem, nu a fost cea dorită de noi, tocmai din cauza contextului de la Chișinău.

DW: România a fost prima țară care a parafat Acordul de Asociere RM-UE. Totodată autoritățile de la București au susținut promovarea mărfurilor moldovenești pe piața europeană, inclusiv cumpărând produse agricole din R. Moldova. Care sunt relațiile economice între țările noastre și care sunt perspectivele de viitor?

M. L.: Începând cu 2010, într-adevăr, volumul comerțului a crescut în fiecare an. La început acesta era de peste 600 de milioane de euro, pentru ca în 2014 să avem 1,6 miliarde de euro. Există mai multe explicații ale acestei evoluții pe care aș dori să le menționez. Cea mai importantă este deschiderea politică pe care Chișinăul, începând cu alegerile din toamna lui 2009, a arătat-o Bucureștiului, prin vocile succesive ale premierilor, președinților Parlamentelor și ai țărilor. Fără această deschidere, o evoluție ascendentă nu s-ar fi înregistrat. Spun aceasta pentru a indica faptul că o eventuală schimbare a atitudinii Chișinăului ar putea să ne aducă în situația pe care am cunoscut-o, și anume a unui comerț bilateral mai puțin dinamic, ceea ce ar fi păgubos pentru ambele state, în special pentru R. Moldova. Prin creșterea volumului comercial cu UE și, în speță, cu România, autoritățile Republicii Moldova au reușit să rezolve o problemă cu dublă dimensiune – politică și economică. E vorba de embargoul pe care Federația Rusă l-a impus R. Moldova, fiindcă o bună parte din marfa tradițională destinată pieței CSI a fost propusă partenerilor comerciali din UE și, mai cu seamă din România, care acoperă peste 20% din comerțul european al R. Moldova. Prin aceste acțiuni, România a dat o mână de ajutor, chiar și indirect, pentru rezolvarea problemelor economice și sociale ale Chișinăului.

România își dorește ca aceste niveluri record ale comerțului bilateral să se păstreze și în anii care urmează pentru a valorifica întreg potențialul colaborării noastre economice. Consider că nu am atins toate obiectivele pe care le-am putea atinge și mi-aș dori ca investitorii români să fie mai activi pe piața din R. Moldova. Dar și invers, ca și agenții economici moldoveni, care nu sunt puțini, să se simtă bine veniți, bine tratați, de către autoritățile din România.

DW: După ce gazoductul Iași-Ungheni a fost dat în exploatare cu mare fast, acesta, practic, nu livrează gaze în Republica Moldova. Care este situația actuală și când va scăpa Chișinăul de dependența gazelor rusești?

M. L.: Eu v-aș invita, așa cum am mai făcut-o public, să ne uităm la acest proiect într-o viziune mai largă. El este, în fond, doar primul pas într-un proiect de mari dimensiuni, pe care sperăm să îl putem finaliza în 2018 și care, după încheierea lui, va putea plasa R. Moldova într-o situație mult mai bună. Iar situația actuală e foarte ușor de descris printr-o expresie: „Dependență de un singur furnizor de gaz”. Din păcate, aceasta se verifică și în ceea ce privește energia electrică. Spunând aceasta, indic și, succint, eforturile pe care le facem pentru interconectarea rețelelor electrice din România și R. Moldova.

Așadar, gazoductul Iași-Ungheni nu trebuie privit în sine, fiindcă, privit izolat de celălalt proiect, el poate stârni critici. Este ca și cum ai judeca cursa unui maratonist după primii 10 km. Ei pot fi irelevanți, contează doar finalul cursei. Astfel, mai întâi ne propunem să construim, împreună cu R. Moldova și alți parteneri internaționali, magistrala Ungheni-Chișinău. Avem un motiv foarte simplu – cei mai mulți consumatori casnici și industriali sunt în Capitală. Așadar, vom obține faptul că dintr-o dată vom avea mult mai mulți beneficiari decât putem găsi în zona raioanelor Ungheni și Nisporeni, unde aducem gazul în momentul de față. Deja sunt lucruri care s-au făcut, de exemplu studiul de fezabilitate. Mai urmează să facem studiul de impact asupra mediului.

Mai există o etapă a acestui proiect. Ea se desfășoară în paralel cu construcția gazoductului Iași-Chișinău și anume creșterea capacității României de a furniza volume suficiente de gaz, la o presiune suficient de mare, la frontiera noastră cu R. Moldova. Pentru aceasta e nevoie să construim un gazoduct intern între orașele Onești-Gherăești-Lețcani și, de asemenea, pentru creșterea presiunii gazului, avem nevoie de două stații de comprimare.

Aș mai adăuga un lucru. Republica Moldova, din păcate, în momentul de față, nu se poate ocupa doar de acest proiect. Ea trebuie să își asume cu seriozitate și să ducă la îndeplinire niște angajamente pe care și le-a luat în momentul în care a aderat la Comunitatea Energetică Europeană. E vorba de adaptarea legislației interne la directive și norme de funcționare ale pieței energetice europene, astfel, încât, gradual R. Moldova să își liberalizeze piața, să elimine monopolul pe care, în momentul de față, anumiți actori economici îl exercită asupra acesteia. Așadar, toate acestea trebuie să se întâmple concomitent pentru ca acest efort, pe care România îl face, să nu fie în van. Fiindcă ne-am putea trezi că facem toate acestea, iar legislația internă nu va fi pregătită pentru apariția unor actori alternativi, a unor companii, altele decât MoldovaGaz, care să poată cumpăra gaz din România și livra cetățenilor din Republica Moldova. Acestor companii trebuie să li se asigure, printr-o legislație europeană, accesul la infrastructură.

DW: Republica Moldova se confruntă actualmente cu o criză politică internă fără precedent. Au fost schimbați trei prim-miniștri, un guvern funcțional nu a fost încă ales, iar oamenii au ieșit în stradă la proteste. Cât de mult a afectat această criză sistemică, precum și corupția care a dus la colapsul din sistemul bancar de la Chișinău, relațiile moldo-române?

M. L.: Există o dimensiune negativă și, vreau să menționez, una pozitivă a acestei situații. Întâi de toate, nici un guvern și nici un partener extern nu își dorește ca populația să resimtă acut criza economică, socială, politică și să-și manifeste nemulțumirea. Realizăm că ceea ce s-a întâmplat în 2015 e o dovadă a faptului că raporturile între noi nu pot să nu țină seama de această nemulțumire, și de faptul că această situație schimbă contextul în care putem planifica agenda noastră. De pildă, vă semnalez că, de o vreme, importante personalități politice din România nu au mai vizitat R. Moldova, tocmai pentru a nu interfera cu procesele politice în curs de aici și pentru a nu tulbura încă mai mult o atmosferă care deja este tensionată. Pe de altă parte, nu putem să nu încurajăm autoritățile de aici să răspundă așteptărilor populației.

Cred că există și un versant pozitiv. R. Moldova dovedește, prin aceste manifestații, că iese la lumină, că este o societate încă vie, în care inițiative politice noi se pot naște. Elita politică nu este un sistem închis, care nu poate fi provocat, supus unor presiuni din afară și obligat, în felul acesta, să se detoxifice. Astfel, R. Moldova dovedește, încă odată, că este un stat democratic, cu o democrație imperfectă, fiindcă este tânără. Un stat care își caută încă soluțiile de stabilitate și de prosperitate.

Așteptările României au fost deja comunicate de la cel mai înalt nivel. Ceea ce noi ne dorim este ca forțele care au câștigat alegerile din 2014, și anume partidele pro-europene, să găsească rapid formula unei majorități parlamentare. Aceasta trebuie să promoveze la fel de rapid o figură puternică pentru poziția de premier, iar această persoană să aibă capacitatea de a coagula o echipă guvernamentală credibilă, profesionistă, care să câștige încrederea populației și a Parlamentului. Cred că este vital ca următorul Guvern de la Chișinău să reangajeze raporturi solide cu partenerii occidentali, cum sunt FMI, UE sau SUA. Dar, de asemenea, un punct important este recâștigarea încrederii populației.

Aș mai dori să menționez ceva. Ultimul Barometru al Opiniei Publice pare să indice o schimbare a preferințelor, dinspre UE spre alte construcții politice. Vă mărturisesc că nu cred în această reorientare. Cred în continuare că cetățenii moldoveni își doresc un model de dezvoltare de tip european – stat de drept, cu o justiție și instituții care luptă cu corupția, cu o economie dinamică etc. Așadar, România crede în aceasta, indiferent de opțiunile populației care vor fi pronunțate la ulterioarele alegeri și de apartenențele etnice ale populației.

DW: Nu pot să nu vă întreb ce credeți despre ideea reunificării celor două maluri ale Prutului. Aceasta a reapărut în sufletele moldovenilor mai ales după ce oamenii a văzut cum lucrează DNA-ul românesc și alte instituții. Se va putea îndeplini vreodată o altă unire?

M. L.: Tema e relevantă și nu este una marginală pe care să o plasezi într-un cotlon și să o acoperi cu o cârpă, fiindcă nu o să se întrebe nimeni ce s-a întâmplat cu lucrul respectiv. E pe buzele tuturor, atât ale celor ce vorbesc românește, cât și ale celor care vorbesc în familiile lor sau la serviciu o altă limbă. Așadar, cred că tema a traversat diviziunile care există și care sunt naturale sau istorice în R. Moldova. De asemenea, tema e promovată de persoane care nu pot fi definite drept marginale. Oricine se uită, de pildă, la tinerii care s-au asociat în diferite organizații obștești orientate unionist, vede că nu este vorba de niște derbedei, ci de tineri educați, studenți, care vorbesc și se exprimă curat în limba română.

Eu mi-aș dori ca România într-adevăr să devină un termen de referință pozitiv, fiindcă multă vreme, și aceasta este una din tragicele moșteniri ale perioadei sovietice, România a fost portretizată și a rămas în mințile multora dintre prietenii noștri din Republica Moldova, drept o referință negativă. Jandarmul român era figura simbolică, dacă vreți, a unei Românii abuzive, violente, hrăpărețe, fără înțelegere față de sufletul obijduit al moldoveanului etc. În fine, acest stereotip negativ începe să fie aruncat la groapa istoriei, de aceste figuri luminoase ale tinerilor unioniști. Dar, și pe de altă parte, acest stereotip este erodat de performanțele recente ale României, fie că este vorba de cele politice, cum este integrarea în NATO și UE, fie de reforma justiției.

Eu nu sunt profet, dar am un mandat care are drept scop ca România să ajute R. Moldova ca să devină o țară mai modernă, mai prosperă, mai sigură, într-un cuvânt – mai europeană.

DW: Ce suport, ce proiecte, pentru anul viitor le va avea România în R. Moldova?

M. L.: Ne dorim să fim la fel de activi, la fel de ambițioși și generoși cum am fost în anii precedenți. Ne dorim, de pildă, să rămânem campionii asistenței pentru dezvoltare dedicată R. Moldova. De asemenea, ne dorim să utilizăm la maxim toate instrumentele de asistență pe care le-am creat. În primul rând e vorba de asistență politică, la Grupul de prieteni ai Republicii Moldova pe care România și Franța l-au creat, sau la Comisia interguvernamentală care s-a axat pe reforma justiției și lupta împotriva corupției. Dar, de asemenea, pe lângă acestea, ne-am dori să creăm și instrumente noi, pe care însă nu le pot încă divulga.