A trecut aproape un an de când, la începutul lui iulie 2023, Mark Rutte anunța că se retrage din politică, după treisprezece ani în care a conddus guvernul de la Haga. Fusese cel mai lung mandat al unui prim-ministru în țara de 17 milioane de locuitori. Ce s-a întâmplat atunci?

Partidul liberal al premierului, VVD, a apreciat că politicile de azil promovate de cabinetul Rutte sunt prea îngăduitoare. Fragila coaliție guvernamentală, formată din patru partide, s-a destrămat. Au urmat noi alegeri, câștigate de formațiunea extremistului de dreapta Geert Wilders.

Mark Rutte nu a putut împiedica această derapaj spre dreapta al Olandei iar aceasta a fost, probabil, cea mai mare înfrângere din viața lui politică. Pe 2 iulie a renunțat, în cele din urmă, la funcția de prim-ministru. De atunci este încă în fruntea executivului, din cauza dificultăților de formare a unui guvern în Țările de Jos.

O retragere pe termen foarte scurt

În octombrie anul trecut, când a făcut public că țintește funcția de secretar general al NATO, Rutte nu-și mai amintea că dorise să se retragă din politică. Din acel moment, vreme de mai multe luni, a dus o campanie electorală discretă, de unul singur, printre șefii de stat și de guvern pe care îi cunoștea de ani buni, de la numeroasele reuniuni internaționale în care își reprezentase țara. Susținător aprig al Ucrainei și convins de prioritatea relațiilor transatlantice, a reușit să convingă mai întâi SUA și apoi marea majoritate a aliaților.

A durat ceva mai mult până a obținut susținerea adversarului său personal european, Viktor Orban. Mark Rutte a trebuit să-i promită prim-ministrului naționalist de dreapta maghiar că Ungaria nu va trebui niciodată să participe la activitățile Alianței în favoarea Ucrainei în afara teritoriului NATO, în timpul mandatului său. Orban, care întreține o relație specială cu Rusia, a exclus și livrările de arme către Kiev.

Olandezul liberal și ungurul iliberal se ciocniseră adesea în Uniunea Europeană. În 2021, pe când guvernul de la Budapesta promova legislație anti LGBTQ+, Mark Rutte i-a recomandat public lui Viktor Orban că dacă nu îi place în UE ar putea pleca.

România rămăsese, în cele din urmă, ultima națiune aliată care nu se îl susținea pe Rutte. Aceasta pentru că în cursa pentru șefia Alianței se lansase, oarecum surprinzător, pe 12 martie 2024, chiar președintele României, Klaus Iohannis. Șeful statului a informant, în ședința de astăzi, 20 iunie, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării că le-a comunicat omologilor aliați, la sfârșitul săptămânii trecute, retragerea candidaturii sale pentru funcția de Secretar General al NATO. În ședința CSAT s-a decis și susținerea candidaturii lui Rutte la summitul Alianței Nord-Atlantice care va avea loc în iulie, la Washington.

Cu bicicleta si pianul

Până acum, Mark Rutte s-a remarcat printr-o continuă bună dispoziție și prin spontaneitate. A circulat cu bicicleta între modestul său apartament din Haga și reședința oficială a șefului Guvernului. Talentat pianist, a cântat la un pian public din gara principală a orașului Haga.

În calitate de secretar general al NATO, probabil că va face un pas înapoi și va deveni mai diplomat. Sarcina sa principală va fi să echilibreze diverse interese conflictuale între cele 32 de state membre ale Alianței și să transmită înspre exterior imaginea unei organizații unitare. Predecesorul său, norvegianul Jens Stoltenberg, a fost un stoic în acest sens. ”Rămâneți la mesajul dumneavoastră!” a fost rețeta de succes în comunicare a șefului NATO.

Manager de criză de succes

”Adevăratul leadership necesită abilitatea de a asculta și a înțelege diferite perspective”, a comentat Mark Rutte într-un discurs. Acesta este cu siguranță un posibil motto pentru postul de coordonare a NATO. ”Este un manager de succes în situații de criză”, spune jurnalista Sheila Sitalsing despre Rutte. Editorialista ziarului Volkskrant a scris o biografie despre prim-ministrul cu număr record de mandate.

”Mark Rutte a fost un prim-ministru pentru oamenii care nu s-au lăsat niciodată deranjați de guvern și care nu au doar ghinion în viață. Cu acest prim ministru lipsit de busolă și ancore a trebuit întotdeauna făcut un compromis. Am putut merge înainte, dar fără entuziasm sau convingere”, scrie Sheila Sitalsing în cartea sa.

Mulți olandezi au fost mulțumiți de stabilitatea pe care Mark Rutte a asigurat-o în timpul crizei financiare și a pandemiei de COVID, în ciuda schimbării majorităților în parlament. Cele câteva scandaluri minore nu l-au afectat. Acasă, în Țările de Jos, este poreclit ”Teflon-Rutte”.

Rutte ar trebui să știe cum să-l ia pe Trump

Dacă Donald Trump devine din nou președinte în SUA și pune ochii pe NATO, Mark Rutte este pregătit. Premierul olandez a dezvoltat, în mod surprinzător, o relație bună cu Trump, în timpul mandatului prezidențial al acestuia. Donald Trump îl numește chiar prieten, chiar dacă șeful liberal al Olandei, o națiune cu înclinații comerciale, s-a opus cu înverșunare politicilor economice ale republicanului.

Spre deosebire de Trump, Mark Rutte a susținut livrările de arme către Ucraina și chiar a furnizat Kievului obuziere și avioane de luptă din rezerva armatei olandeze. O armată care nu a dispus de un buget prea generos în cei 13 ani de guvernare Rutte. Abia în acest an Țările de Jos vor atinge acel prag NATO de alocări pentru apărare situat la două procente din produsul intern brut.

În ce-l privește pe președintele rus Vladimir Putin, Rutte l-a tratat ani de zile cu suspiciune și reținere. La urma urmei, Rusia poartă cel mai probabil parte din responsabilitate pentru doborârea, în estul Ucrainei în 2014, a avionului MH-17, cursă a Malaysia Airlines care zbura de la Amsterdam către Kuala Lumpur. Aproape 300 de oameni au murit, majoritatea olandezi.

Mai degrabă iluzionist decât vizionar

În Uniunea Europeană, Mark Rutte a fost adesea considerat ”Domnul Nu”, relatează un diplomat UE. Nu a agreat niciodată planurile și viziunile reformiste de anvergură, precum cele propuse de președintele francez Emmanuel Macron. O relație mult mai bună are cu Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, dar se înțelege bine și cu premierul de dreapta din Italia, Giorgia Meloni, alături de care Rutte a susținut externalizarea procedurilor de azil către țări terțe.

Este un fel de Houdini al politicii, a notat Sheila Sitalsing în biografia lui Rutte. Asemenea iluzionistului american, Rutte a știut să iasă din aproape orice criză. O calitate care ar putea fi utilă în postul de secretar general al NATO.