În iulie 2023, Mark Rutte anunța că demisionează de la șefia guvernului Olandei și ”se retrage din politică”, după ce coaliția pe care o conducea s-a prăbușit din cauza opiniilor contradictorii în politica de migrație. Nu a durat prea mult - doar până în luna octombrie a aceluiași an - ca Rutte să uite angajamentul de a părăsi politica: devenise vizibil dispus să-i succeadă lui Jens Stoltenberg în funcția de secretar general al NATO. Norvegianul urma să părăsească postul în septembrie 2024, după un deceniu la cârma alianței.

Luni de zile, Rutte a dus o campanie discretă pentru a-și atrage susținerea liderilor parteneri NATO. Pe cei mai mulți îi cunoștea deja din calitatea de prim-ministru și din colaborarea în diverse organisme internaționale. De profesie istoric, Rutte a fost candidatul favorit al președintelui american Joe Biden și al majorității liderilor europeni.

În cercurile diplomatice consultate de DW este cunoscut drept ”Domnul Nu”, pentru că a respins planurile ambițioase de reformă a Uniunii Europene propuse de președintele francez Emmanuel Macron. Se înțelege, în schimb, bine cu cancelarul german Olaf Scholz. Este în relații bune și cu premierul populist de dreapta al Italiei, Giorgia Meloni, alături de care a insistat pentru procesarea cererilor de azil în state terțe din afara UE.

Reticența lui Orban, relația cu Trump

Cel mai greu i-a fost să obțină sprijinul premierului naționalist al Ungariei, Viktor Orban, cu care nu este în cei mai buni termeni. Rutte a trebuit să-i promită lui Orban că, în timpul mandatului său, Ungaria nu va trebui niciodată să participe la activități de sprijinire a Ucrainei în afara teritoriului NATO. Liderul de dreapta de la Budapesta, care menține legături amicale cu Kremlinul, a exclus și livrarea de arme pentru Kiev.

Politica liberală a lui Rutte și viziunea iliberală a lui Orban i-a pus adesea în conflict în relațiile din interiorul Uniunii Europene. Când Ungaria a adoptat legislația anti-LGBTQ+, în 2021, Rutte i-a spus lui Orban că este liber să părăsească blocul comunitar, în cazul în care nu este de acord cu politicile acestuia.

Abilitatea lui Rutte de a înfrunta adversitățile politice și de a ieși neșifonat din ele i-a adus porecla ”Teflon Mark”. Ar putea fi nevoit să facă uz de această calitate în cazul în care Donald Trump se întoarce la Casa Albă și se lansează din nou în atacuri la adresa NATO. Cu toate acestea, Rutte și Trump au dezvoltat o relație surprinzător de constructivă în timpul în care politicianul republican a fost președinte al SUA. Fostul șef al Casei Albe l-a numit chiar ”prieten” pe Rutte, cu toate că acesta din urmă, lider al unei națiuni istoric comerciale, s-a opus cu înverșunare politicilor economice protecționiste ale lui Trump.

Avocat al înarmării Ucrainei

Spre deosebire de Trump, Rutte este un susținător ferm al Ucrainei și a coordonat livrări masive de arme din Țările de Jos, inclusiv obuziere și avioane F-16. Armata olandeză a fost însă subfinanțată de-a lungul anilor în care Rutte s-a aflat la putere. Abia din 2024, apărarea are alocat 2% din produsul intern brut, în conformitate cu obiectivele de cheltuieli ale NATO.

Rutte este de mult timp un critic al președintelui rus Vladimir Putin, nu în ultimul rând pentru că Moscova este considerată cel puțin parțial responsabilă pentru doborârea zborului MH-17 deasupra estului separatist Ucrainei în 2014. Aproape 300 de persoane, majoritatea cetățeni olandezi, au murit când cursa Malaysia Airlines care zbura de Amsterdam spre Kuala Lumpur a fost lovită de ceea ce anchetatorii internaționali au aflat că a fost o rachetă de fabricație rusă, lansată de pe teritoriul ocupat de gherilele pro-Kremlin din estul Ucrainei.

În căutarea consensului

Rutte are experiență în gestionarea coalițiilor în Olanda. De data aceasta va trebui să obțină consensul a 32 de partide pentru toate deciziile NATO. Oana Lungescu, persoana care a deținut cel mai mult timp funcția de purtător de cuvânt al NATO, consideră aceasta provocarea principală a lui Rutte. ”Secretarul general al NATO trebuie să fie nu doar un secretar, ci și un general, în termeni politici, desigur”, a comentat Lungescu pentru DW. "Trebuie să dovedească spirit de lider politic necesar pentru a impulsiona Alianța, pentru că obținerea consensului poate fi o operațiune cronofagă. Poate fi haotic sau frustrant, dar este important să arăți direcția politică și să prezinți mereu progrese". Experiența îndelungată a lui Rutte la guvernare alături de formațiuni divergente îi va fi de folos în viitor, consideră Lungescu.

Prietenii lui Rutte susțin, în schimb, că una dintre provocările sale ar putea fi adaptarea la viața în lumina reflectoarelor NATO. În calitate de prim-ministru mergea cu bicicleta de la modesta sa locuință din Haga la biroul de la guvern. La Bruxelles s-ar putea să fie nevoit să folosească un șofer pentru a ajunge la sediul NATO. Lungescu se așteaptă însă ca Rutte să găsească timp pentru a se destinde, în același mod în care au făcut-o cei doi predecesori ai săi. ”Jens Stoltenberg și Anders Fogh Rasmussen au fost, înaintea lui, de asemenea, bicicliști pasionați. Puteai să-i vezi uneori în pădurile din jurul Bruxelles-ului sau în altă parte, profitând de diverse ocazii pentru a merge cu bicicleta, a alerga sau a face mișcare”.

A fi șeful NATO înseamnă respectarea unor necesități inevitabile ale funcției de înalt profil. ”Va fi un compromis interesant între securitate și deschidere către ceilalți”, anticipează Lungescu. Ea conchide: ”În situația actuală, cred că trebuie să le avem pe amândouă”.