Detaliile au fost dezvaluite, miercuri, de foste cadre ale Militiei si Securitatii in procesul privind moartea disidentului Gheorghe Ursu. Este vorba de dosarul in care sunt judecati maiorul in rezerva Marin Pirvulescu si colonelul in rezerva Vasile Hodis, fosti ofiteri ai Departamentului Securitatii Statului, acuzati de infractiuni contra umanitatii.

Stefan Ionita lucra in 1985 in cadrul arestului Militiei din Bucuresti. "Eram subofiter, magazioner pentru arest", explica acesta judecatoarei. Pensionarul poarta o vesta de piele peste o bluza de trening din fas. Vorbeste raspicat, cand are indoieli se gandeste de doua ori. Uneori memoria ii joaca feste.

Militianul l-a cunoscut pe Gheorghe Ursu, cu care se intalnea zilnic cat a fost arestat, intrucat primea pachete de la familie prin intermediul sau, in calitate de magazioner.

"Stiam ca era cercetat de Directia a VI-a Securitatii, care avea sediul in aceeasi cladire cu noi. Nu aveam voie sa discutam cu arestatii despre ancheta", isi aminteste Ionita.

Martorul confirma ca in arest era montata tehnica operativa in mai multe celule. "Noi stiam care erau acele camere", se lauda acesta.

"Erau informatori ai Militiei"

Fostul subofiter isi aminteste ca Ursu a stat in camera cu doi detinuti, Marian Clita si Gheorghe Radu, cei care l-au batut pana la moarte pe disident. Dupa Revolutie, Clita si Radu au fost condamnati la cate 20 de ani de inchisoare pentru uciderea inginerului.

"Erau informatori ai Militiei", ii caracterizeaza scurt fostul subofiter. Informatiile smulse de acestia de la colegii de celula erau scrise in cateva birouri aflate la subsolul arestului.

Martorul si-a amintit cum acestia se dadeau mari cand se refereau la inginerul Ursu: "Se laudau ca: Il facem. Referindu-se la ancheta. Ca o sa-l determine sa spuna adevarul. Ei erau si recompensati pentru ceea ce faceau".

Batut in celula

Stefan Ionita a vazut cu ochii sai cum starea sanatatii lui Gheorghe Ursu s-a degradat treptat in arest. Slabise foarte mult, era anemic si trebuia ajutat de subofiteri cand era scos din celula pentru a merge la vizite sau la pachet.

Bataile lui Clita si Radu aveau loc in celula si nu ar fi lasat urme vizibile. Disidentul nu i-ar fi spus vreodata ca a fost agresat. Mai apuca sa vada cate ceva cand se ducea la celula.

"Se auzea, se vedea, cand deschideam vizeta la camera. Atunci, Clita si Gheorghe se opreau. Vedeam ca Ursu se tinea cu mana de burta. L-am si dus de cateva ori la doctor", isi aduce aminte Ionita.

Oricum, subofiterii din arest aveau ordine stricte, nu aveau voie sa intervina daca auzeau galagie, ci doar sa raporteze sefului de tura.

Ursu doar i s-ar fi plans ca Clita si Gheorghe "sunt foarte rai", dar ca nu i-ar fi spus explicit ca-l bateau.

In atentia Securitatii

El, totusi, da un detaliu relevant, care ar arata interesul Securitatii in acest caz, in sprijinul teoriei procurorilor.

Incercand sa evite un caz de persecutie politica, Securitatea i-ar fi inscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun, de detinere de valuta, pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. Inginerul a murit pe 17 noiembrie 1985, in arestul Militiei Bucuresti.

 

AICI cititi articolul integral pe Ziare.com