"Toamna reformelor" anunţată de cancelarul Friedrich Merz s-ar putea transforma într-un anotimp al disputelor în interiorul coaliţiei de guvernământ de la Berlin, alcătuite din formaţiunile creştin-democrate CDU/CSU şi din partidul social-democrat SPD. Motivul? Merz are planul ambiţios de a reforma atât sistemul de asigurări sociale, cât şi legile fiscale în scopul relansării economiei.

Problemele Germaniei sunt semnificative: economia ţării traversează al treilea an lipsit de creştere a Produsului Intern Brut, sistemele de asigurări sociale şi pensii nu fac faţă schimbărilor demografice din societate iar în bugetul federal s-a căscat pentru anii 2027-2029 o gaură de aproximativ 172 de miliarde de euro.

În afară de enormitatea sarcinii, aşa-numita "toamnă a reformelor" anunţată de Merz va întâmpina probabil opoziţie din partea partenerilor săi de coaliţie din SPD, deşi cancelarul doreşte evitarea fricţiunilor în executiv. Merz ştie prea bine că orice discordie în guvern, cum a fost şi cea de la începutul verii, legată de numirea unor judecători la Curtea Constituţională, face executivul să semene cu guvernul trecut condus de Olaf Scholz, caracterizat de dispute continue între partenerii de coaliţie. Guvernul trecut a şi intrat în colaps în 2024 şi nu a izbutit să-şi ducă până la capăt mandatul.

Dar Merz nu stăpâneşte prea bine arta compromisului. El şi-a dezlănţuit recent instinctele combative la conferinţa organizaţiei CDU din landul Saxonia Inferioară, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute. De acolo el a lansat un avertisment partenerilor săi de coaliţie: "Dacă SPD are puterea să devină critic faţă de imigraţie şi prietenos faţă de industrie, atunci partidul are şansa să ocupe o poziţie solidă în guvern, să participe la reforme şi să le împingă în ţară în direcţia cea bună", a declarat el în faţa delegaţilor.

Dilema lui Merz

Această declaraţie a fost desigur pe placul bazei CDU, care este nemulţumită începând din martie, când Merz a forţat în Parlament abandonarea frânei datoriilor, sacrosanctă pentru creştin-democraţi, permiţând astfel contractarea unor noi şi uriaşe datorii pentru finanţarea proiectelor de apărare şi infrastructură. "De atunci baza CDU este foarte nemulţumită", a subliniat Oliver Lembcke, politolog în cadrul Universităţii Bochum.

Iar dilema cu care Merz se confruntă - fie să facă pe placul bazei CDU, fie să-şi menţină coaliţia cu SPD - nu este uşor de rezolvat. De fapt este imposibil, potrivit lui Lembcke. Pentru DW el a declarat: "Nu cred că va fi cu adevărat capabil să o rezolve. El este total dependent de SPD, fiindcă matematic nu există alte majorităţi în Parlament".

Dat fiind că CDU a exclus orice coaliţie cu două dintre partidele reprezentate în Bundestag - este vorba de Alternativa pentru Germania (AfD), populistă de dreapta, şi cu Partidul Stânga - SPD, condus de ministrul de Finanţe Lars Kligbeil, care ocupă şi funcţia de vicecancelar, are putere de veto asupra lui Merz şi a CDU.

Reducerea ajutoarelor sociale sau a taxelor?

Calcularea bugetului este extraordinar de complexă şi Merz împreună cu Klingbeil speră probabil că vor reuşi, cu unele majorări de taxe colo şi tăieri de ajutoare sociale dincolo, poate şi cu ajutorul creşterii vârstei de pensionare, să echilibreze registrele contabile fără a înspăimânta prea multe grupuri sociale.

Merz insistă că actualul sistem de asistenţă socială nu mai poate fi finanţat, dar el a făcut deja concesii aliatului său CSU, formaţiunea conservatoare din Bavaria, care vor costa statul bani în plus. Este vorba de creşterea "pensiei mamelor" şi reducerea taxelor pentru industria gastronomică.

SPD în schimb vrea să rezolve problemele bugetare ale Germaniei prin majorarea taxelor pentru bogaţi. Potrivit lui Ursula Münch, directoarea Academiei Tutzing pentru Educaţie Politică din Bavaria, soluţia va fi probabil un compromis implicând şi creşterea impozitelor şi diminuarea ajutoarelor sociale pentru cei fără loc de muncă. Ea a declarat pentru DW: "Cred că nu va exista altă soluţie decât să i se acorde SPD permisiunea să-i taxeze pe cei bogaţi şi să se aştepte în schimb concesii din partea sa".

Merz nu este nici Scholz şi nici Merkel

Toate acestea sunt foarte neplăcute pentru cancelar, a cărui forţă rezidă în retorica sa stridentă şi care vrea să dea impresia că este un lider puternic. Merz a fost ales în 2022 în fruntea CDU şi fiindcă a fost perceput ca un politician care se exprimă mai clar decât ultima cancelară conservatoare Angela Merkel, şi decât predecesorul său laburist în funcţie, taciturnul Olaf Scholz.

"Acesta ar putea fi un avantaj", consideră Lembcke. "Şi vedem asta în politica sa externă, unde cred că a căpătat o statură importantă într-un timp relativ scurt. El este unul din lideri, poate chiar liderul, când vine vorba de prezentarea poziţiilor europene în faţa Statelor Unite ale Americii". Iar preşedintele Donald Trump pare că-l place pe Merz mai mult decât pe predecesorii săi în funcţie. După prima lor întâlnire la Casa Albă, Trump a declarat despre Merz: "Este un om foarte bun cu care să ai a face. Este dificil, dar este un foarte bun reprezentant al Germaniei".

Dar în timp ce stilul lui Merz pare să funcţioneze la nivel internaţional, Lembcke consideră că în plan intern lasă impresia "unor gesturi fără conţinut". "El vine cu nişte vorbe tăioase la câte un sfârşit de săptămână şi apoi luni partenerii săi de guvernare îi spun: 'Vrei să ne şantajezi? Şi noi putem face asta'". Drept rezultat, Merz se vede adesea silit să dea înapoi.

Analiza lui Lembcke este confirmată de sondajele din Germania, care au indicat în iunie o creştere a popularităţii lui Merz, după prima sa deplasare la Casa Albă, dar care de atunci este în continuă scădere. Sondajul ARD Deutschlandtrend din august arată că doar 32% din respondenţi sunt mulţumiţi de cancelar, cu 10% mai puţini decât în iulie. Aproape două treimi (65%) s-au declarat nemulţumiţi de prestaţia lui Merz.

Dată fiind povara pe care şi-a asumat-o prin "toamna reformelor", cancelarului nu-i va fi uşor să-i recâştige pe sceptici. Baza CDU este nemulţumită de contractarea masivelor împrumuturi pentru apărare şi infrastructură şi în afară de asta electoratul CDU şi SPD este dezamăgit că promisiunea reducerii impozitului pe electricitate pentru gospodării şi întreprinderile mici şi mijlocii nu s-a materializat.

CDU şi SPD sunt captive în "coaliţia nevolnicilor"

În ce priveşte SPD, această formaţiune se află într-o poziţie chiar şi mai slabă decât CDU. În sondaje ar obţine doar 15% dacă s-ar desfăşura alegeri acum - mai puţin decât la anticipatele din februarie, când a obţinut cel mai slab rezultat din întreaga sa istorie. SPD se află în prezent pe locul trei, cu mult în urma CDU şi a AfD.

Poate că singurul avantaj al guvernului actual este buna colaborare dintre Merz şi Klingbeil. "Acesta este singurul lucru care funcţionează cu adevărat bine în executiv", a declarat Lembcke, "fiindcă în principiu cei doi se confruntă cu aceeaşi problemă". Baza SPD, care se află în general mai la stânga decât conducerea partidului, este nemulţumită de decizia lui Klingbeil de a confisca pentru sine funcţia de copreşedinte al formaţiunii şi de lipsa sa de reacţie faţă de măsurile dure anti-imigraţie ale guvernului.

Atât Merz, cât şi Klingbeil sunt aşadar siliţi să găsească soluţii de compromis. Într-o conferinţă de presă Merz a declarat: "Planul este dificil pentru social-democraţi şi pentru noi de asemenea. Din acest motiv - şi eu deliberat nu le fac social-democraţilor situaţia mai uşoară - apelez la noi toţi: haideţi să demonstrăm împreună că schimbarea este posibilă, că reformele sunt posibile".

Că baza CDU a putut fi astfel îmblânzită - aici e loc de îndoieli. Münch consideră însă că membrii ambelor formaţiuni de guvernământ trebuie să recunoască faptul că sunt captivii unei "coaliţii a nevolnicilor". "CDU nu este un partid puternic şi SPD este chiar şi mai slab", a evidenţiat ea pentru DW. "Şi trebuie să fie conştienţi că în mod garantat nu vor obţine nimic venind cu cereri maximaliste".

Indiferent dacă publicului german îi este pe plac sau nu, compromisul pare să fie singura cale înainte, chiar dacă în cele din urmă nimeni nu va fi mulţumit.