Cu mare ușurință și mult umor, scriitorul bosniaco-croat Miljenko Jergović scrie despre teme majore precum identitatea, istoria și războiul. În operele sale, fie că este vorba despre povestiri scurte sau romane ample, autorul creează lumi întregi și își atrage cititorii în mod abil în vraja artei sale narative.

În centrul poveștilor se află aproape întotdeauna destine personale ale unor oameni din Balcanii de Vest, regiune marcată de conflicte și turbulențe istorice. În cărțile lui Jergović se regăsesc Balcanii în forma lor cea mai bună și cea mai rea. Uneori duri, alteori tandri, când brutali, când calzi și omenoși, dar întotdeauna intenși.

Acest lucru este valabil și pentru povestirile din volumul ”Cei trei de la Kartal. Marlboro de Sarajevo remastered”, pentru care Jergović primește acum Premiul pentru Înțelegere Europeană al Târgului de Carte de la Leipzig 2026, în valoare de 20.000 de euro. În această carte, scriitorul se întoarce încă o dată în vremea asediului asupra capitalei republicii Bosnia și Herțegovina, Sarajevo, la 30 de ani după ce a atras pentru prima dată atenția literară cu volumul de povestiri ”Marlboro de Sarajevo” (tradus și în limba română).

Pentru autor, proiectul a fost un experiment literar, dar și emoțional, spune el într-un interviu pentru DW. După trei decenii, a vrut să scrie încă o dată aceeași carte, dar cu povești complet diferite.

”Liniile de fractură ale istoriei Balcanilor de Vest”

Când a apărut primul volum de povestiri al lui Jergović, asediul orașului său natal era încă în desfășurare. Povestirile au fost inspirate direct din experiențele trăite atunci, în timpul războiului din Bosnia și Herțegovina, o încercare de a descrie prezentul în forma sa cea mai radicală.

”Marlboro de Sarajevo remastered”, pe care editura germană Suhrkamp l-a titrat ”Inima nebună”, pune însă întrebarea cum ceea ce s-a trăit atunci poate fi înțeles acum, de la distanța timpului.

”Liniile de fractură ale istoriei Balcanilor de Vest”, pe care juriul premiului de la Leipzig le identifică și le apreciază în opera sa, se reflectă și în propria biografie a lui Jergović. Autorul s-a născut acum 59 de ani într-o familie marcată de amestecul multietnic al Balcanilor, în capitala bosniacă Sarajevo, pe atunci parte a unui stat care astăzi nu mai există, Iugoslavia.

Scriitor, observator - străin

Mai mult de jumătate din viața sa, Jergović a petrecut-o între timp în Croația, o țară care nici măcar nu exista ca stat independent atunci când el s-a născut. Cu adevărat acasă se simte, spune el, doar între propriii patru pereți. În capitala croată Zagreb și în cea bosniacă, Sarajevo, se simte la fel de străin ca la New York. Pentru că, spune el, ca scriitor este întotdeauna un observator. Iar ca observator ești inevitabil un străin.

Această poziție o resimte Jergović în mod repetat și dureros într-o regiune în care observatorii critici nu sunt bineveniți. Vara trecută, pe zidul casei sale din Zagreb a apărut un mesaj de amenințare: ”Una dintre nopțile din august nu se va termina bine pentru Miljenko”, scria acolo, iar dedesubt era adăugată fraza: ”Statul nostru, regulile noastre”.

În timp ce, în Europa, Jergović este premiat ca un constructor de punți, în Croația este adesea insultat drept ”dușman al poporului”. Constructorii de punți nu sunt foarte populari în țările fostei Iugoslavii. Cel mai înfricoșător lucru, spune Jergović, este că potențialul de ură dintre oameni în aceste state este astăzi mai mare decât înainte de izbucnirea războaielor din anii 1990. Singura diferență este că cei care urăsc și cei care sunt urâți nu mai dețin astăzi arme grele.

Temeri privind ”o formă modificată de fascism”

Responsabilitatea pentru mesajul de amenințare de pe zidul casei sale o vede Miljenko Jergović în primul rând la guvernul croat și la partidul aflat la putere, Uniunea Democrată Croată (HDZ). Îi acuză pe politicienii puterii că alimentează naționalismul pentru a-și consolida puterea. Potrivit lui Jergović, premierul Andrej Plenković ar fi chiar mai perfid decât colegul său Viktor Orbán din Ungaria. Orbán se manifestă zgomotos și agresiv în mod deschis, atât la Bruxelles, cât și la Budapesta. Plenković, în schimb, se prezintă la Bruxelles mult mai democrat decât este în propria țară.

Și la nivel global, Jergović privește cu mare îngrijorare virajul politic spre dreapta. Scriitorul nu crede că pericolul unui nou război mondial este astăzi mai mare decât era acum trei sau patru decenii. Dar este convins că ”suntem mai aproape de o formă modificată de fascism decât am fost oricând după 1945”.

Aproape că nu trece o săptămână, povestește autorul, fără ca cineva să-i sugereze să părăsească Croația. Pentru el însă nu a fost niciodată o opțiune să emigreze într-o țară în care se vorbește o altă limbă decât cea în care scrie. Pentru că nu se consideră doar într-un sens tehnic autor de limbă croată. A ales în mod conștient să scrie despre lumea în care trăiește, una pe care o cunoaște și care îl interesează profund.

Totuși, a trăi din scris nu este ușor într-o țară precum Croația. Nici măcar atunci când, precum Miljenko Jergović, ai scris aproape 50 de cărți, dintre care multe au devenit bestselleruri, și nu doar în Balcanii de Vest. De aceea, Jergović își câștigă existența mai ales prin textele pe care le scrie pentru ziare și reviste, pe care le vede ca pe un fel de jurnal social și cultural.

Dacă s-ar naște din nou și ar putea să-și aleagă locul nașterii, spune Jergović, în ciuda tuturor dificultăților ar alege din nou Sarajevo. Ar fi interesant însă și să se nască la New York, de preferat tot scriitor. Dar dacă nu ca Paul Auster, atunci măcar taximetrist”.