Europarlamentarele au fost complet acoperite de locale, deși există acum pe agendă subiecte de maximă importanță pentru cetățean și viața lui.

De ce România nu are prea multe de spus

La Europa FM, fostul europarlamentar (în curând) REPER Dragoș Tudorache a făcut un sumar al lor: situația de securitate și investiția în siguranță și pace, siguranța economică și un nou model economic, noua paradigmă în care trăim, migrație, agricultură, politică de extindere etc

Toate acestea sunt, de fapt, foarte aproape de viața cetățeanului și, în egală măsură, dar paradoxal sunt percepute ca foarte departe de decizia lui.

Și percepția aceasta vine din faptul că deciziile sunt luate fix de oamenii votați ca acum, fie în mod direct în cadrul Parlamentului European, fie prin intermediul Comisiei Europene, rezultat al negocierilor pornind de la rezultatele alegerilor.

Doar că listele pentru europarlamentare find în cea mai mare măsură fie sinecură pentru cadre de nădejde, fie exil de lux pentru disidenții care nu pot fi executați, cei trimiși de România în PE nu sunt, cu mici excepții, parte a dezbaterilor și a soluțiilor pentru că habar nu au de nimic altceva decât de indemnizațiile care le intră în conturi. Dovada o găsim în bilanțul activității fiecăruia la final de mandat.

Votăm cel mai adesea nulități care nu au niciun cuvânt de spus, motiv pentru care România prin ei, da, nu prea are niciun cuvânt de spus.

Singurul lucru de reținut despre europarlamentare a fost bizara poveste a dnei Chiriac, pentru câteva zile capul independent al listei comune PSD-PNL, și felul în care dl Tudose s-a dat de trei ori peste cap și a devenit doamna independentă social-democrată cu profesie liberală sau liberală cu profesie social-democrată (încă nu am aflat care ar fi aceea), pe care dl Ciolacu o vestea ca deschizătoare de listă comună.

Puteţi citi articolul integral AICI.