Partidele ştiu bine aici la Bucureşti că lumea nu manifestă nici un interes pentru alegerile europene şi, de aceea, profită de situaţie pentru a lansa alte candidaturi mult mai captivante. Iar cursa prezidenţială din toamnă este cea mai captivantă şi chiar mai dramatică ca pasiuni mobilizate decît alegerile parlamentare.

Mircea Geoană şi-a început campania într-un stil care a căutat, vizibil, asemănări cu campania preşedintelui american Barack Obama.

A fost vădit, de exemplu, că Mircea Geoană a căutat să adopte maniera « biblică » de a vorbi a preşedintelui american. Ce-i drept Barack Obama făcuse stagii în biserica unui pastor celebru şi controversat şi avea o adevărată intimitate cu stilul profetic, adică acela care prevesteşte o mare transformare. În plus, Barack Obama candidase într-o ţară în care religia creştină joacă un rol foarte mare atît pentru dreapta cît şi pentru stînga. Analiştii apreciaseră că Obama a cîştigat alegerile preliminare împotriva lui Hilary Clinton tocmai pentru că luase distanţă faţă de stilul liberal al acesteia reuşind să mobilizeze electoratul religios.

Într-o anumită măsură Mircea Geoană a intenţionat acelaşi lucru. Preocupat să recupereze electoratul rural, de unde-şi trage cele mai mari speranţe de reuşită, liderul PSD l-a invocat pe Dumnezeu de cel puţin 20 de ori, suficient cît să nu pară o simplă rutină de limbaj. Este de remarcat de asemenea că o fetiţă cu chip de înger, deşi chinuită de rol, i-a oferit candidatului o icoană pe care acesta, închinîndu-se, a promis să o pună pe biroul său de la Palatul Cotroceni.

Mircea Geoană a dat însă discursului său şi un aspect mai riguros de stînga. A fost poate cel mai interesant exerciţiu de definire doctrinară a PSD, care a oscilat pînă acum între stînga cripto-comunistă a lui Ion Iliescu şi plutocraţia cu retorică demofilă a lui Adrian Năstase. Totuşi, delimitîndu-se discret de amîndoi, i-a cooptat, pe faţă, pe amîndoi. În plus, Mircea Geoană a avut grijă să rostească un veritabil omagiu la adresa lui Ion Iliescu investit ca bătrîn venerabil al partidului.

Aşadar Mircea Geoană a combinat în discursul său ideea de autoritate şi tradiţie cu aceea de schimbare şi progres social. E o linie care nu a fost asumată de nimeni în mod explicit în politica românească şi rămîne de văzut dacă va reuşi să o transforme într-o politică efectivă.

Autor: H.P. DW, Bucureşti

Redactor: Medana Weident