Este o noapte rece la Glasgow, cel mai mare oraș din Scoția. Pentru a se proteja de frigul tăios, Kevin Barry Duffin și-a tras pălăria adânc pe față. Își încălzește mâinile peste o cană de cafea aburindă. Zâmbește larg, dar există tristețe în ochii omului fără adăpost.
 
"Mai întâi a fost codeina. Apoi, heroina, când aveam 26 de ani. Coca a fost în ultimii patru ani. Am fost abuzat când eram copil. Asta m-a rupt. Am folosit droguri pentru a acoperi durerea", spune el.

Duffin este unul dintre sutele de oameni care cutreieră străzile Scoției. Politicile de austeritate și reducerile bugetelor municipale au crescut masiv numărul persoanelor fără adăpost în ultimii ani.
 
Guvernul și-a stabilit ca obiectiv reducerea pe termen lung a cazurilor de persoane lipsite de adăpost. Însă noi studii relevă o imagine tulburătoare. Aproape 195 de persoane fără adăpost au murit în 2018, aceasta fiind o creștere cu 19 procente față de anul precedent. Raportat la nivelul populației, numărul victimelor este de două ori mai mare decât în Anglia și Țara Galilor. 
 
O evoluție greu de oprit
 
Numărul real de decese ar putea fi mai mare, spun cercetătorii de la National Records of Scotland (NRS).  Aceasta nu este o surpriză pentru Kevin, care ar fi putut apărea cu ușurință în statisticile în sine. "Supradozajul aproape m-a omorât de mai mult de 15 ori de când am venit la Glasgow, dar ei continuă să mă readucă la viață".
 
Cazul lui nu este neobișnuit. Din 195 de persoane fără adăpost decedate în 2018, mai mult de jumătate au murit din cauza consumului de droguri. Dependenții își injectează adesea heroină cu cocaină - metoda este cunoscută sub numele de "snowballing" și este responsabilă de creșterea de zece ori a cazurilor de HIV la Glasgow. Duffin este, de asemenea, afectat.
 
În cazul său și al altor câteva mii de oameni, se suprapun două probleme naționale: lipsa adăpostului și abuzul de droguri. Cu 218 decese provocate de consumul de droguri la un milion de locuitori, Scoția are cea mai mare rată din Europa.
 
Există mai multe abordări în direcția soluționării problemei. În discuție se află legalizarea deținerii de droguri ca măsură de prevenire a unei spirale descendente printr-o pedeapsă cu închisoarea. În plus, ar putea fi introduse "camere de consum sigure", în care dependenții sunt supravegheți profesional în timp ce consumă droguri.  
 
De asemenea, prescrierea mai des a unor droguri înlocuitoare, cum ar fi metadona, ar putea ajuta la reducerea numărului de decese legate de droguri. 
 
Drame personale
 
Ce au în comun abuzul de droguri și lipsa locuinței: în spatele lor există aproape întotdeauna o traumă personală. "Mulți oameni au nevoie de tratament pentru mai multe probleme în același timp. Unii au dificultăți din perspectiva sănătății lor mentale", spune Paul McMillan*. El lucrează voluntar pentru See The Invisibles, o organizație din Glasgow de sprijinire a persoanelor fără adăpost.

În fiecare săptămână, McMillan parcurge străzile din Glasgow cu alți voluntari, împărțind haine, mâncare și saci de dormit celor din stradă. 
 
În același timp, voluntarii încearcă să-i protejeze pe cei fără adăpost de un alt dușman: singurătatea. "Oamenilor le place să fie tratați normal și amabil. Mulți dintre ei nu pot crede că vrei să le oferi ceva și să îi ajuți", povestește McMillan.
 
Însă conversațiile și gesturile prietenoase nu sunt suficiente. Mai presus de orice sunt necesare mai multe locuri de dormit pentru a preveni decesele. Multe persoane fără adăpost au acces la adăposturi provizorii furnizate de autoritățile locale, dar aceste locuri nu oferă o protecție adecvată.
 
Nenumărate sunt rapoartele privind violența și consumul de droguri în aceste centre. "Se pare că lucrurile sunt destul de sălbatice acolo", spune McMillan. "Ușile sunt lovite în fiecare seară. Mulți se simt de fapt mai în siguranță pe stradă". 
 
Potrivit acestuia, trebuie asigurate spații de cazare cu adevărat „protejate”, aflate la depărtare de epicentrele consumului de droguri, încercându-se astfel ruperea legăturii dintre disperare și consumul de stupefiante. De asemenea, trebuie să existe un sprijin psihologic bine pus la punct pentru persoanele fără adăpost, în contextul în care 12 la sută dintre decesele din 2018 au fost sinucideri. 
 
Există o ironie tragică în spatele crizei: legile Scoției privind locuințele sunt printre cele mai avansate din lume. Orice persoană fără adăpost poate solicita locuință. Iar în timpul procesării cererii, aceasta are chiar dreptul la cazare temporară.
 
Însă mulți nu răzbesc. Duffin povestește că a luptat un an și jumătate cu birocrația. "Pentru a dovedi că sunt 'homeless' a trebuit să dorm șase luni pe stradă", spune el. 
 
Consiliul municipal din Glasgow admite că serviciile destinate persoanelor fără adăpost ar trebui să "evolueze", dacă cererea continuă să crească. 
 
De asemenea, a fost lansată o inițiativă ce vizează reducerea cu 75 la sută a numărului de persoane fără adăpost. Până în 2030, nimeni nu ar trebui să mai doarmă pe străzi.
 
Guvernul scoțian lucrează în strânsă colaborare cu autoritățile locale pentru îmbunătățirea situației, a declarat pentru DW ministrul pentru locuințe Kevin Stewart. Orice neîndeplinire a obligațiilor legale de către autoritățile locale este "absolut inacceptabilă", a subliniat el. 
 
Totuși, pentru Kevin Barry Duffin, viitorul rămâne sumbru. După ultimul episod de supradozaj, el i-a rugat pe voluntari să adauge o notă în dosarul său medical: "A nu mai fi resuscitat".
 
"De ce să mă întorc la această viață de rahat? Dacă devin inconștient, lăsați-mă să plec". 
 
 *Numele a fost modificat pentru a proteja identitatea persoanei.