Modul puțin cunoscut al UE de a salva Groenlanda fără NATO
16 ianuarie 2026
Dacă Donald Trump folosește forța militară pentru a prelua Groenlanda, Danemarca are opțiuni dincolo de NATO.
Nucleul securității Danemarcei se bazează pe alianța transatlantică – dar este probabil ca acest lucru să fie de puțin ajutor într-o confruntare cu SUA, deoarece America domină NATO.
În schimb, Danemarca ar putea declanșa o clauză puțin cunoscută din tratatele UE: articolul 42.7, pactul comun de apărare al Uniunii Europene.
În timp ce unii analiști susțin că este, de fapt, mai puternic decât articolul 5, privind apărarea comună a NATO, articolul 42.7 vine cu o mulțime de avertismente și necunoscute.
Politico a analizat cinci întrebări privind acest articol și dacă ar avea sens ca Danemarca să îl declanșeze:
Ce spune articolul 42.7
„Dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au față de acesta obligația de a-i acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Națiunilor Unite. Aceasta nu va aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre.”
Clauza a fost introdusă în Tratatul de la Lisabona în 2009, având ca scop acordarea membrilor UE o protecție similară cu cea oferită de NATO, dar oferă țărilor neutre o anumită marjă de manevră pentru a opta să nu participe.
Pentru mulți analiști, clauza de asistență reciprocă a UE „are o natură mai convingătoare”, deoarece prevede că țările membre au „obligația” de a oferi „tot ajutorul și asistența prin toate mijloacele de care dispun”. Articolul 5 al NATO include sintagma „așa cum consideră necesar”, ceea ce lasă mai mult loc deciziei naționale.
Versiunea UE „este mai puternică în limbajul diplomatic, dar rezerva de forțe este mai mică decât în cadrul NATO”, a declarat Alexander Mattelaer, profesor asociat în securitate internațională la Școala de Guvernanță a Universității Libere din Bruxelles.
A fost folosit vreodată?
O singură dată. În 2015, Franța a invocat articolul ca răspuns la atacurile teroriste conduse de ISIS. Acesta a permis Parisului să redistribuie o parte din trupele sale din Africa pentru a le folosi la patrularea străzilor franceze, în timp ce țările UE, precum Germania, și-au trimis soldații în țări precum Mali.
Cererea a fost susținută în unanimitate de alți miniștri ai Apărării din UE. Deoarece UE nu are armată, Parisul a trebuit să negocieze cu alte țări ale UE pentru ajutor militar specific.
Cum funcționează
Ar fi la latitudinea Danemarcei să invoce articolul. Apoi, așa cum a fost cazul Franței, ar trebui să fie acceptat în unanimitate de toate celelalte țări membre.
Dar orice răspuns al UE care necesită unanimitate înseamnă că Danemarca ar putea întâmpina probleme dacă țări precum Ungaria i-ar respinge aprobarea, au declarat doi diplomați UE, pentru Politico.
Citiţi articolul integral pe spotmedia.ro.