Președinta Maia Sandu a invitat cetățenii în ziua de duminică, 17 decembrie, ora 14.00 în curtea Președinției „să ne bucurăm împreună și să sărbătorim Moldova Europeană”.

Decizia de joi a Consiliului European privind deschiderea negocierilor de aderare cu Moldova și Ucraina a avut efectul unui croșeu devastator pentru întreaga „piramidă rusească” din Moldova. Vocile lui Putin din politica și online-ul moldovenesc au amuțit. Semnalele primite în ajun referitoare la faptul că deschiderea negocierilor va fi amânată din cauza poziției Ungariei au lăsat pro-rușii fără o strategie coordonată în cazul unui aviz favorabil din partea Consiliului European. Inclusiv Rusia a reacționat abia vineri în a doua parte a zilei cu o sperietoare lansată prin gura purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitrii Peskov. Acesta a spus că decizia de joi a Consiliului European „va destabiliza UE”. La Chișinău, a reacționat scurt, abia vineri la prânz, doar fostul președinte pro-rus Igor Dodon, care a spus că decizia este „în avans” și nu se datorează succeselor guvernării pro-europene de la Chișinău, ci „contextului geopolitic destul de dificil în care se află și Republica Moldova”.

Kremlinul și-a demascat toți „asistenții” din Moldova

Semnalul dat de Dodon, care recunoaște, totuși, că decizia de joi a Consiliului European este una istorică, sugerează că în perioada următoare pro-rușii și asistenții lor falși pro-europeni vor încerca să minimizeze rolul Maiei Sandu și al guvernării PAS în obținerea acestui succes geopolitic, pentru că pro-rușii și falșii pro-europeni au irosit până acum prea multe resurse rusești într-o campanie orchestrată de inoculare a percepției că această guvernare ar fi „incompetentă” și „înregistrează eșecuri pe toate palierele”. În această campanie murdară s-au angrenat inclusiv politicieni și oameni publici apreciați altă dată pentru poziția lor pro-occidentală. Acum toți tac. Miza lor a fost una greșită. Au crezut că atacând și numind „incompetentă” guvernarea Maiei Sandu, în tandem cu Dodon și Șor, vor reuși să iasă ei în față ca „salvatori ai parcursului european”. Dar nu au generat decât repulsie și asta se vede în scorul electoral modest obținut la recentele alegerile locale.

În pofida șantajului economic și energetic rusesc și a crizelor multiple, generate de pandemie și de războiul din Ucraina , la care guvernarea actuală a fost nevoită să reacționeze în regim pompieristic, Maia Sandu și echipa guvernamentală au reușit, în mai puți de trei ani, să scoată Moldova din izolarea internațională în care au băgat-o oligarhii în frunte cu fugarul Vladimir Plahotniuc și condamnatul Ilan Șor (prin hoție și blocarea reformelor), iar ulterior de Igor Dodon și coaliția neoficială cu Șor . Și, în ciuda rezistenței rămășițelor oligarhice care blochează reformele din justiție, Moldova a ajuns să bată la porțile UE și i s-a deschis.

Probleme și soluții pentru Moldova până în 2030

Moldova e plină de probleme. E cea mai săracă țară din Europa, are un conflict separatist nestins, o armată rusească de ocupație în stânga Nistrului și încă mulți corupți în instituțiile statului. Toate aceste probleme vor trebui rezolvate până în 2030 – anul în care Maia Sandu a promis că Moldova va deveni stat membru al UE. Reforma justiției, prin aplicarea mecanismului de evaluare externă extraordinară a integrității tuturor judecătorilor și procurorilor este plin proces. Ar urma să se încheie în 2024. Prin aceasta se urmărește expulzarea corupților din sistem și justiția dreaptă în raport cu cei care au jefuit țara decenii la rând. În perioada de pre-aderare, Moldova va beneficia de fonduri substanțiale din partea UE, pentru a scăpa de sărăcie și pentru a dezvolta localitățile. Chișinăul și-a creat deja mecanisme de asimilare a banilor europeni.

Marea enigmă rămâne felul în care va fi soluționat, până în 2030, conflictul transnistrean alimentat de Rusia și cum se va debarasa Moldova de armata rusă de ocupație din regiunea transnistreană? Cea mai simplă soluție ar fi victoria Ucrainei în războiul declanșat de Rusia. Aceasta ar genera, practic, automat o soluție pașnică în problema transnistreană. Regimul separatist de la Tiraspol nu poate supraviețui mai mult de două-trei luni dacă Chișinăul și Kievul și-ar dori suprimarea lui. Guvernul de la Chișinău înclină însă spre o soluție mai puțin radicală – readucerea treptată a regiunii transnistrene în câmpul constituțional al Republicii Moldova, pentru a se evita șocurile asupra populației. O parte din mecanismele de readucere a businessului transnistrean în câmpul legal al Republicii Moldova sunt prevăzute chiar în legislația fiscală și vamală pentru 2024. Regimul pro-rus de la Tiraspol nu are nicio pârghie pentru a bloca acest proces, deoarece totul depinde de Chișinău și Kiev. Un detaliu important: după invazia Rusiei asupra Ucrainei segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene a fost închis ermetic, iar Chișinăul - pentru prima dată de la proclamarea independenței - controlează tot ce intră și iese din regiunea transnistreană. Peste 70% din așa-zisul „buget” al Transnistriei este asigurat de două companii (Uzina Metalurgică de la Râbnița și Centrala electrică de la Cuciurgan) care nu pot funcționa fără acordul Chișinăului.

Altfel spus, după invazia rusă asupra Ucrainei, regimul separatist de la Tiraspol se menține pe linia de plutire pe banii Chișinăului (în cazul energiei electrice procurate de Chișinău de la Cuciurgan și avizelor eliberate de Guvernul moldovean pentru funcționarea Uzinei Metalurgice de la Râbnița) doar pentru că Guvernul Republicii Moldova are nevoie de un răgaz ca să-și creeze instrumente pentru o reintegrare pașnică treptată, fără crize umanitare, fără șocuri asupra economiei și asupra sistemului social și fără a fi afectat parcursul european la următorul ciclu electoral de către populația din stânga Nistrului, îndoctrinată propagandistic de Rusia (alegerile parlamentare din 2025).

Un autocar pentru armata rusă din Transnistria

Al doilea aspect – armata rusă dislocată ilegal în stânga Nistrului. Autoritățile de la Chișinău susțin că, de fapt, acesta este elementul de bază care, în momentul în care ar fi soluționat (prin evacuarea militarilor ruși), ar declanșa automat reintegrarea țării. La modul practic, militarii ruși din regiunea transnistreană ar încăpea într-un singur autocar. Este vorba de ofițerii din corpul de comandă trimiși de Rusia în Transnistria. Restul (aproximativ 1500 de militari) sunt tineri din regiunea transnistreană, care au și pașapoarte rusești, angajați în armata rusă. Majoritatea sunt cetățeni ai Republicii Moldova și au buletine moldovenești de identitate. Unii au și cetățenie română. Pentru ca autocarul cu ofițeri ruși să pornească din regiunea transnistreană printr-un coridor prestabilit spre Rusia e nevoie doar de victoria Ucrainei.

Un alt plan al Chișinăului vizează aderarea țării la UE în doi pași, dacă până în momentul aderării Moldovei la UE nu va fi soluționată problema transnistreană. Despre acest plan au vorbit recent președinta Maia Sandu și șeful diplomației moldovene, Nicu Popescu . Esența acestui plan este lipsirea Kremlinului de posibilitatea de a mai ține ostatică întreaga Moldovă prin blocarea soluționării conflictului transnistrean. Altfel spus, Transnistria controlată de Rusia, nu mai poate fi un impediment în calea aderării Republicii Moldova la UE. Și, potrivit Chișinăului, există o înțelegere în acest sens la nivelul UE. Elementele acestui plan mai sofisticat nu sunt făcute publice deocamdată, dar, din felul în care oficialii moldoveni vorbesc despre el, se vede că acesta există, conține pași concreți, „depinde de circumstanțe” (citat din declarația ministrului Nicu Popescu) și este deja coordonat la nivelul UE