A urmărit să pună Israelul într-o situație lose-lose cu scopul, după toate aparențele încununat de succes, de a redeștepta un monstru teribil, doar intrat în hibernare după finalul celui de-Al Doilea Război Mondial – antisemitismul.

Privit retrospectiv, scenariul a fost simplu. Un atac de o violență extremă, dincolo de nivelul cu care zona era obișnuită. Un atac pus la cale cu mijloace mai degrabă rudimentare, precum acele parapante cu care au aterizat teroriștii Hamas la festivalul unde au măcelărit zeci de tineri.

O violență care nu avea cum, mai ales în cazul unui popor cu mentalitatea și istoria israelienilor, să nu provoace o furie teribilă și o replică pe măsură. Guvernul de la Tel Aviv nici să fi vrut nu putea să evite o replică militară. L-ar fi sfâșiat poporul. Și dacă eram în locul lor?

Iar pentru previzibila replică, Hamas a pregătit o autentică nucleară de imagine și victimizare: scuturile umane cu care și-au tapetat absolut toate obiectivele militare cheie. Toată infrastructura criminală Hamas era sub clădiri cu valoare umanitară, mai ales școli și spitale. Așa că orice lovitură împotriva acestor obiective Hamas a implicat pierderi civile.

Și la primul civil ucis în fapt de Hamas, după ce a fost folosit ca scut uman, o întreagă mașinărie de propagandă antisemită a dezlegat monstrul și l-a asmuțit nu doar asupra statului Israel, ci împotriva evreilor din întreaga lume.

Puteţi citi articolul integral AICI.