Ambasadorul Plíšek este un bun cunoscător al României și al Republicii Moldova, unde s-a mai aflat în misiune diplomatică. Este de formație inginer în transporturi, dar a făcut studii de românistică la Universitatea Carolină din Praga. A fost ghidat în studiul limbii române de eminentul profesor Jiři Felix.

La întâlnirea de la Uniunea Scriitorilor, Jaromír Plíšek a povestit despre cum a îndrăgit România și cultura română. Pasionat de drumeții montane, a călătorit ca student în masivul Căliman și a fost foarte impresionat de frumusețile naturale ale țării. Oriunde a mers a simțit simpatia românilor pentru Cehoslovacia (cum era atunci), grație Primăverii de la Praga, zdrobită de tancurile sovietice la 21 august 1968.

După 1989, din instituțiile statului cehoslovac (și ceh) au fost demiși foarte mulți funcționari care au colaborat cu Securitatea comunistă, și angajați oameni noi, inclusiv la Ministerul de Externe. Așa a ajuns și Jaromír Plíšek să activeze în diplomație.

Prima sa misiune diplomatică a fost la București, unde a înmânat scrisorile de acreditare președintelui Emil Constantinescu – intelectualul pe care l-a considerat ca partener firesc al lui Václav Havel.

Azi, la Chișinău, peste ani, o vede pe Maia Sandu continuând tradiția președinților intelectuali, ghidați de principii morale.

Rezistența antitotalitară a cehilor

Teo Chiriac, președintele Uniunii Scriitorilor, a evocat sacrificiul lui Jan Palach, cel care s-a autoincendiat la 19 ianuarie 1969 în semn de protest față de invazia trupelor Pactului de la Varșovia și față de conformismul compatrioților săi care au acceptat „normalizarea” sovietică. Nu a fost singurul tânăr ceh care a recurs la acest suprem sacrificiu.

Jaromír Plíšek: „Securitatea comunistă a șters toate urmele sacrificiului lui Jan Palach. Dar acea jertfă a fost scânteia care a condus în cele din urmă la Revoluția de Catifea din 1989.

În Cehia avem un profund spirit civic. Sub ocupație germană a existat o împotrivire anti-nazistă, cehii îi ajutau, îi ascundeau pe evrei, a fost o luptă tăcută, subterană. O parte din Cehoslovacia a fost eliberată de armata americană, în particular orașul Pilsen (Plzeň), renumit pentru berea pe care o produce. Americanii au plecat, pe când rușii au rămas și regimul pro-sovietic de la Praga a pus la index contribuția americanilor la eliberarea Cehiei de nazism. După război au urmat procese politice de tip stalinist, ca în întregul lagăr sovietic.

În perioada Primăverii de la Praga, condusă de Alexandr Dubček, Uniunea Scriitorilor a avut un rol esențial în promovarea reformelor. Atunci au fost publicate multe cărți până atunci interzise.”

Interferențe culturale R. Moldova - Cehia

Poetul Ivan Pilchin, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, a abordat subiectul contactelor și colaborărilor literare ceho-basarabene. A vorbit despre antologia de proză scurtă cehească „Coama leului pe pernă” (Arc, 2013) și despre „Naše zrcadlo” – antologia de proză scurtă a scriitorilor din Basarabia (2014). A evocat traducerile din autorii clasici basarabeni – Druță, Busuioc, dar și din prozatorii de azi – Nicolae Rusu, Iulian Ciocan – acesta din urmă probabil cel mai tradus scriitor basarabean de după 2000. Tot Editura Arc, a menționat Iulian Ciocan, va publica în curând o autoare cehă, Hana Andronikova, pe care o va lansa la Bookfest Chișinău 2025.

O foarte apreciată românistă, traducătoare și promotoare a literaturii cehe în spațiul românesc este Libuše Valentová, care a condus mulți ani Secția de limba română la Facultatea de Litere din Praga. Sunt renumite traducătoarele Helliana Ianculescu și Lidia Našincova. Din generația mai tânără se remarcă Jarmila Horáková – românistă, profesor la Universitatea Carolină, care a debutat cu o plachetă de versuri în limba română: „Big Bangul care n-a avut loc” (Arc, 2024), obținând și premiul pentru Debut al Fondului Literar din Moldova.

S-a vorbit despre importanta operă de traducător a lui Jiři Našinec. Acesta a fost decorat în 2023 cu „Ordinul de Onoare” de către președinta Maia Sandu, pentru contribuție esențială în ce privește cunoașterea și propagarea literaturii române din Moldova în Republica Cehă.

Alte fapte, demne de consemnat

Revista pragheză PLAV a publicat în ultimii ani două numere consacrate literaturii basarabene de azi. Centrul Ceh de la București va colabora și cu Republica Moldova. Există un program de rezidențe literare la Praga, pentru scriitori din întreaga lume, unde pot aplica și condeierii basarabeni.

„Și în Republica Moldova au început să se miște lucrurile, a menționat Teo Chiriac. În 2025, pentru prima dată, la inițiativa Uniunii Scriitorilor de la Chișinău, a fost lansat un program de stat pentru traduceri din literatura română din Moldova în străinătate.”

Ce calități ar trebui să posede un ambasador?

Este întrebarea pe care a adresat-o Maria Pilchin, amintind de portretul pe care i-l face Teodor Baconschi, într-o carte a sa, lui Serghei Lavrov – „eternul” ministru de Externe al Rusiei.

Jaromír Plíšek: „Mulți cred că un ambasador e un om politic. Nicidecum. Un ambasador este un funcționar al statului. Eu, de pildă, la începutul carierei mele de ambasador la București, eram șocat că unii diplomați occidentali se grăbeau să stabilească relații cu regimul Iliescu, revenit la putere în 2000. Mai târziu am înțeles că ambasadorii nu sunt predicatori, ei sunt profesioniști. Îți poți da demisia din considerente morale, dar ca profesionist ai o misiune. Te uiți pe hartă și vezi că țara ta e tot acolo (...deși uneori i se mai schimbă granițele!) și înțelegi că ea, țara, trebuie servită.”

Despre Lavrov: „L-am întâlnit pe Lavrov la Kremlin, o dată. Știe meserie, dar moralmente e foarte jos. Școala diplomatică rusă e foarte bună, sunt desăvârșiți în meserie, doar că, așa cum se spune la noi: e ca un Mercedes care merge pe contrasens.”

Identitatea europeană a cehilor

Ivan Pilchin: „După 20 de ani de la aderarea Cehiei la UE, ce lecții putem învăța? Cum definiți identitatea europeană și rolul culturii în acest proces?”

Jaromír Plíšek: „Ne simțim europeni mai ales când ne aflăm pe alt continent, ne recunoaștem după anumite particularități, iar cultura este un

instrument de coeziune și integrare a societății. Uniunea Europeană a fost gândită ca proiect al păcii. „Codul său genetic” e să prevină războaiele, să le înlocuiască prin negocieri.

Cehii au perceput regimul sovietic ca pe ceva aberant, a mai spus domnul Plíšek. Acel regim s-a dovedit ineficient, falimentar în toate privințele. De aceea pentru cehi „întoarcerea în Europa” a fost un proces firesc. Avantajul apartenenței la UE este că tu ca țară mică sau medie stai la aceeași masă cu țările mari, poți influența deciziile. Și dacă ești corect, vei fi respectat.”

Hărțile de ieri și de azi

Vasile Șoimaru, scriitor și parlamentar basarabean, a evocat perioada interbelică, atunci când România avea hotar comun cu Cehoslovacia și Polonia – muntele Stogu (1651 de metri altitudine), unde se intersectau frontierele celor trei țări – și a adus harta României Mari ca să ilustreze acel moment.

Pe aceeași undă sentimentală, ambasadorul Jaromír Plíšek l-a evocat pe bunicul său, inginer, care a construit linia de tramvai de la Cernăuți, pe când orașul, ca și întreaga Bucovină, se afla în componența Austro-Ungariei. Satul cehesc Huluboaia (raionul Cahul), înființat de coloniști cehi, unde în 1934 statul român a deschis o școală în care se preda limba cehă, reprezintă un alt exemplu al unui destin comun, româno-ceh.

Am evocat dubla ipostază a lui Václav Havel – de scriitor și om politic. Actualul președinte Petr Pavel, asemeni ilustrului său predecesor, pledează pentru memorie și democrație, mai ales că în octombrie 2025 vor avea loc alegeri parlamentare și în Republica Cehă, unde opțiunea euroatlantică va trebui să țină piept tendințelor populiste.

„Nu e la fel de dramatic ca în Moldova, dar trebuie să rămânem vigilenți”, a subliniat ambasadorul Jaromír Plíšek.

Vom fi!