Ucraina a fost una dintre temele permanent prezente în campania ce a premers votului pentru alegerea președintelui României. S-a discutat poate prea superficial, pentru cât de aproape este conflictul declanșat de agresiunea rusă față de granițele României - dar, în general, la unison. Cel puțin aparent, s-a desprins mesajul unui sprijin transpartinic pentru vecinul de la nord. Au existat stângăcii, gafe sau chiar nuanțe în intervențiile electorale ale diverșilor candidați însă, în mare, alegerile din România nu ar trebui să îngrijoreze în plus autoritățile de la Kiev, puse și așa într-o situație delicată de evoluțiile politice din diverse zone ale lumii, mai îndepărtate sau mai apropiate de Ucraina.

La Universitatea din București s-au întâlnit, luna aceasta, peste 80 de reprezentanți ai mediilor academic și politic din 16 țări. La cea de-a treia ediție a conferinței internaționale organizate de Centrul pentru Studii Ruse, cele trei zile de dezbateri au gravitat în jurul agresiunii Kremlinului asupra Ucrainei și a cum schimbă acest context viitorul Europei Centrale și de Răsărit. În multitudinea de perspective și abordări posibile, asemenea conferințe generează schimburile de idei necesare pentru o mai bună înțelegere a imaginii de ansamblu.

Două gloanțe electorale rătăcite

Ucrainei i-a trecut, în noiembrie, un glonț pe lângă ureche: candidatul susținut de forțele pro-Kremlin fusese aproape de a câștiga scrutinul prezidențial din Republica Moldova.

Un al doilea glonț a cam rănit-o, însă: în urma alegerilor pentru Președinția SUA, la Casa Albă se va întoarce Donald Trump, imprevizibilul fost șef republican de stat care a promis să pună capăt, într-o manieră necunoscută, deocamdată, războiului ruso-ucrainean în 24 de ore după instalarea sa în fruntea administrației americane. Aceasta înseamnă, în opinia profesorului Anatoliy Kruglashov, de la catedra de științe politice și sociologie a Universității Naționale din Cernăuți, că ”Ucraina se află într-o poziție mai dificilă ca niciodată”.

Pe fondul incertitudinii de dincolo de Ocean, atrage Kruglashov atenția, într-un interviu pentru DW, este ceasul al doisprezecelea în care ”Vestul colectiv poate să înțeleagă că provocările nu vin doar din exterior și să își redefinească rolurile proiectate istoric după cel de-al Doilea Război Mondial. Europa este acum provocată și ar trebui să fie pregătită chiar și pentru cel mai rău scenariu de după alegerile americane: să facă singură față amenințărilor Rusiei”.

Îngrijorarea principală rămâne, desigur, Rusia, sprijinită într-o bună măsură de China. Iar agresiunea rusă și alianța dintre Rusia și China sunt, împreună, o mare provocare existențială nu doar pentru Europa ci și pentru interesele Statelor Unite. Profesorul de la Cernăuți își dorește, ”dar este doar o speranță, ca politica internă și cea globală a Statelor Unite să nu se schimbe atât de dramatic pe cât ne temem. Depinde de mulți factori, care predictibili, care imprevizibili. Inclusiv de compoziția finală a echipei din jurul președintelui ales”.

Moldova, parlamentare sub asediul propagandei și corupției ruse

Victoria Maiei Sandu în prezidențialele din Republica Moldova a fost pentru Ucraina un balon de oxigen. Dar rămâne suspansul legat de alegerile de anul viitor care vor stabili componența viitorului Parlament. ”Ar putea fi o surpriză neplăcută”, avertizează, în interviul acordat DW, doctorul în științe politice Kruglashov. ”Societatea moldovenească este foarte fragmentată și în mare măsură infiltrată cu agenți ruși, cu propagandă rusă, cu metode ruse și corupție rusească”.

Partidul apropiat de președinta Sandu, Acțiune și Solidaritate (PAS), este în continuare principala forță politică dar a pierdut masiv din popularitate iar grupările pro-Moscova reunite ar putea să se alieze într-un bloc care să domine următorul legislativ, ”ceea ce ar schimba probabil poziția Moldovei și ar complica lucrurile pentru Ucraina”. Dinamica politică din Moldova reflectă atât polarizarea socio-politică, cât și impactul tensiunilor regionale, cu precădere războiul din Ucraina, asupra percepției partidelor și a liderilor politici. ”Pentru guvernul moldovean, pentru președintele ales și pentru partidele politice moldovene cu orientare clar pro-europeană”, punctează Kruglashov, ”recâștigarea încrederii alegătorilor depinde de reconsiderarea certurilor și neînțelegerilor anterioare interne. Au nevoie să fie unite, să fie alături de cursul strategic al țării. Și să găsească o modalitate de comunicare mai bună cu electoratul lor. Mulți dintre alegători sunt fluctuanți - dar nici pro-rușii nu sunt neapărat stabili, ci doar dezamăgiți într-o bună măsură de unele forțe politice pro-europene”.

Estul, unit nu împotriva Rusiei ci pentru a-și apăra libertățile

Un coridor strategic între Baltică și Marea Neagră ar putea deveni un pilon important al securității regionale, dar totul depinde de voința politică a liderilor din regiune și de susținerea actorilor globali precum UE și NATO. Ar necesita eforturi semnificative de coordonare și compromisuri din partea fiecărui stat deși, în cele din urmă, ar urma răsplata în beneficiile de securitate, dezvoltare economică și relevanță geopolitică, toate considerabile.

”Probabil că avem interese de securitate și probleme diferite”, este de părere Marcin Skladanovski, directorul școlii doctorale de la Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin. Invitat la conferința de la București, profesorul polonez privește spre propaganda rusă dar și spre experiențele din trecut, pentru a observa, într-o discuție cu DW, că ”nu România este prezentată ca principalul dușman al Moscovei, ci statele baltice și Polonia. În România, Bulgaria și în țări din sudul Europei, Rusia nu reprezintă o amenințare de natură militară directă. Principalele amenințări aici sunt de natură informațională, de natură economică, dar nu militare. Nivelul de pericol pe care Rusia îl reprezintă astăzi este diferit pentru Polonia. Noi suntem următorii, după Ucraina. Iar partenerii naturali ai Poloniei în construirea unui zid împotriva politicii agresive a Rusiei sunt statele baltice”.

Asta nu exclude, însă, posibilitatea unei coaliții mai largi, completează profesorul Skladanowski, cercetător în studii de securitate: ”Este ca în cazul celor șapte pitici: când sunt șapte sunt mai puternici. Ar trebui ca, împreună cu România și alte state din zona Mării Negre, să creăm o anumită formă de parteneriat, nu neapărat împotriva Rusiei, ci pentru a ne proteja libertățile și democrațiile noastre. Pentru a pune Rusia la respect? Poate. De fapt, Rusia se teme de orice coaliție. Rusia este agresivă împotriva oricărui tip de solidaritate europeană”.

Este și motivul pentru care, înainte de agresiunea împotriva Ucrainei, a încercat să slăbească, chiar să demonteze NATO. Și încă o face, ”chiar dacă astăzi îi este mult mai complicat decât îi era înainte de război”. Până la urmă, punctează profesorul polonez, ”Rusia, într-adevăr, nu este atât de puternică pe cât dorește să fie percepută. Chiar acest război ne arată că Rusia nu este atât de puternică. Ne putem opune împreună, în cadrul Uniunii Europene sau în partea noastră de Europă, aspirațiilor Moscovei de a-și recâștiga imperiul”.

O ”platformă sanitară” cuprinzătoare, începând de la economie și sfera socială până la comunicare și politici, sugerează și profesorul Kruglashov. Singure, pe cont propriu, națiunile din regiune ”sunt amenințate, sunt fragile și vulnerabile”. O astfel de construcție de protecție are nevoie de participarea mult mai puternicelor organizații NATO și Uniunea Europeană, ”dar contează eforturile proprii, planurile coordonate inițiate în interiorul regiunii și pașii realiști înainte”. Dificultatea unui astfel de demers securizant, explică profesorul de la Cernăuți, vine și din faptul că ”istoria are aici un cuvânt greu de spus, a lăsat traume. Aceste țări au avut pentru o perioadă lungă de timp pierdută independența sau nu au fost niciodată cu adevărat independente. Trebuie să depășească capcanele amintirilor colective traumatizante. Trebuie să-și construiască viitorul pe o viziune consolidată. Trecutul s-a dus, prezentul este prea provocator, pentru a avea un viitor asigurat, trebuie să lucreze împreună”.

Viața lui Putin ”nu prea este tradițional creștină”

Până una-alta, Rusia rămâne o țară agresivă, în ciuda bombardamentului constant cu mesaje despre valori și tradiție. ”Tradiționalismul, creștinismul, concentrarea pe valori, pe înțelegerea tradițională a familiei, a sărbătorilor, pe rolul religiei în viața socială rusă sunt doar o fațadă. Războiul împotriva Ucrainei arată adevărata esență a Rusiei”, subliniază Skladanowski, care este doctor în teologie ecumenică. În paralel cu această propagandă ”vine manipularea despre decadența Vestului: despre, de exemplu, instituțiile occidentale din ce în ce mai ineficiente, care de fapt ar submina și țările din est. Este un efort mare și agresiv al propagandei rusești de a prezenta țările noastre ca fiind lipsite de valori și fără viitor. Și de a pune, în schimb, în prim-plan rolul Rusiei. Toți suntem obosiți de acest război, nimeni nu știe cât va mai dura, dar nu cred că cineva își poate imagina în viitor o Rusie cu adevărat tradițională, construită pe valori”.

Nu doar războiul dus în Ucraina dovedește, în opinia profesorului polonez, că propaganda Rusiei este ”o mascaradă, o potemkiniadă. Putin însuși este un urmaș al lui Potemkin. Crede cineva că Putin este apărătorul valorilor și al stilului de viață tradiționale? Ce fel de viață duce Putin? Cum arată viața lui privată? Nu prea este una tradițional creștină. Această viață privată a lui Putin ne arată imaginea reală a Rusiei. Se prezintă în Rusia, dar și în vest, drept creștin, credincios, cu idei conservatoare. Dar neglijează aceste valori în viața sa privată. Și le neagă pretutindeni în Rusia. Viața socială rusă este plină de violență, de minciună”.

”Nimic mai periculos decât agresiva Rusie de astăzi”

În timpul conferinței organizate la București de Centrul Român pentru Studii Ruse, Marcin Skladanowski a adus în discuție ipoteza unei lumi cu o altă Rusie, după încheierea războiului din Ucraina. ”Dacă Rusia va supraviețui, nu va fi posibil să o schimbi doar înlocuindu-i conducătorul. Istoria Rusiei ne arată că nu conducătorul decide politica agresivă a Rusiei ci este ceva ce vine din tradițiile politice și sociale rusești. Prin urmare, nu putem să ne aşteptăm ca după Vladimir Putin să avem un țar democratic al Rusiei, care ar putea schimba țara. Mulți politicieni și politologi se tem de dezmembrarea Rusiei, la fel cum s-au temut în 1991 de dezmembrarea Uniunii Sovietice. Dar după distrugerea Uniunii Sovietice nu s-a întâmplat nimic periculos pentru securitatea europeană și globală. Sunt sigur că nimic nu este mult mai periculos decât imperiul agresiv care este Rusia de astăzi”, a afirmat Skladanowski în interviul oferit DW.

Anatoliy Kruglashov recunoaște că s-ar putea gândi ”la o lume fără Rusia, așa cum este ea astăzi. Putem chiar să ne imaginăm o lume fără omenire, în acest moment, și nu este neapărat o prognoză reală dar un mesaj de avertizare, după tot ceea ce se întâmplă acum în lume, mă refer la Orientul Mijlociu, la tensiunile dintre China și Taiwan, la prezența soldaților nord-coreeni în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Poate greșesc, dar trăim în faza latentă a unui așa-numit al treilea război mondial. "Dar", revine profesorul din Cernăuți, "până la o lume fără omenire, putem să restrângem agenda și să luăm în considerare lumea fără Rusia. Nu mă refer la o lume fără ruși și alte națiuni sau popoare care sunt acum cetățeni ai Rusiei sau, mai bine spus, subiecți ai Kremlinului. Nu la o lume fără așezările lor. Nu înseamnă curățarea sau eliberarea spațiului".

Kruglashov merge mai departe cu argumentația: ”Dacă tot își pornesc propaganda și încearcă să explice evenimentele din perspectiva acestei mari întoarceri rusești la statutul de superputere, la practicile și politicile imperiale, ar trebui reconvertiți la Țaratul Rus, la Cnezatul Moscovei. Dacă tot o fac, să se întoarcă și la rădăcinile lor naturale”.

Până atunci, însă, avertizează profesorul Kruglashov, în interviul oferit DW, ”regimul care ar urma, la un moment dat, la Moscova va trece de la autocratismul consolidat către un nou totalitarism cu perspectiva de a se consolida și el. În cazul agravării ulterioare, ar putea fi Rusia sub o altă formă decât cea în care există acum?”