Ea a primit, în numele soțului aflat la închisoare în Belarus, premiul Nobel pentru Pace în decembrie 2022. La ceremonie a ținut un discurs impresionant despre libertate, democrație și drepturile omului în Belarus – valori pentru care a militat, în ultimii 20 de ani, soțul ei, activistul Ales Bialiațki (60 de ani). 

Trei luni mai târziu, pe 3 martie 2023, Bialiațki a fost condamnat la zece ani de închisoare. Alături de alți disidenți (Valentin Stefanovici și Vladimir Labkovici), și aceștia condamnați la nouă și respectiv șapte ani de detenție, laureatul premiului Nobel pentru pace a ajutat oameni arestați în timpul protestelor împotriva manipulării alegerilor prezidențiale din Belarus în 2020.    

Soția lui Ales Bialiațki, Natalia Pinciuk, care acum trăiește în exil, a acordat un interviu pentru DW la scurt timp după sentința pronunțată în cazul soțului ei.  

Deutsche Welle: Doamna Pinciuk, considerați că premiul Nobel a influențat în vreun fel sentința?  

Faptul că procesul s-a desfășurat cu ușile închise a fost, cu mare probabilitate, o reacție la premiul Nobel. O acțiune menită să provoace occidentul. În cazul militanților pentru drepturile omului, autoritățile încearcă să transmită imaginea unor infractori, astfel încât sentințele judecătorești să nu pară a fi motivate politic, ci să fie asociate cu infracțiunile. Dar nu le-a reușit.     

Ce a schimbat premiul Nobel pentru soțul dumneavoastră și pentru alți deținuți politici? 

Cel mai important este faptul că premiul a atras atenția asupra faptelor oribile care se petrec în Belarus. Teroarea zilnică, represiunile nu mai încetează din 2020 încoace. Sute de oameni sunt întemnițați, zilnic se fac arestări. Cei aproximativ 1500 de deținuți politici înseamnă un număr mic comparativ cu numărul real al celor despre care nu știm nimic. 

Aveți informații despre soarta soțului dumneavoastră? 

Există puține posibilități de a afla ceva. Se poate coresponda în scris numai că nu toate scrisorile lui ajung la mine sau toate scrisorile mele la el. În urmă cu zece ani, (n.r. În 2011 Bialiațki a fost condamnat la 4 ani și jumătate de detenție și grațiat după 3 ani de președintele Aleksandr Lukașenko la presiunile comunității internaționale) îi mai strecurau avocații câte ceva. Acum n-o mai fac, de teamă că și-ar putea pierde licența sau ar putea ajunge la închisoare. Unul dintre avocații lui Ales a fost deja condamnat la ani grei de detenție. Altuia i-a fost retras dreptul de practică...Ca avocat este periculos să-i aperi pe militanții pentru drepturile omului.  

"Simt sprijinul Ucrainei" 

Aveți contact cu ceilalți câștigători ai premiului Nobel, organizația pentru drepturile omului „Memorial“ (Rusia) și „Centrul pentru libertăți civile“ (Ucraina)?  

Contact direct nu avem, dar simt sprijinul pentru Ales, mai ales din partea părții ucrainene, și sunt foarte recunoscătoare. Dar faptul că Belarus este văzut ca stat agresor înrăutățește situația. În aceste circumstanțe, oamenii din Belarus sunt un popor vinovat fără a avea vreo vină. În mare parte, ei îi susțin pe ucraineni – ar trebui să știți asta. Belarușii nu sunt ruși, nu au ambiții imperialiste, nu au nevoie de război. Trebuie diferențiat între poziția statului și de partea cui este poporul. Pe 24 februarie, oamenii din Minsk au fluturat drapelul ucrainean. Între timp există legi prin care oamenii care își manifestă sprijinul pentru Ucraina își riscă viețile.     

În 2020 și 2021 Republica Belarus s-a aflat în atenția opiniei publice. Acum în buletinele de știri predomină războiul din Ucraina… 

Așa este. Am simțit și eu asta. În 2011 sprijinul a fost masiv. Și soțul meu, Ales, a simțit-o. Acum, faptul că în Belarus sunt foarte mulți deținuți politici este ușor lăsat la o parte. Faptul că Ales a primit premiul Nobel pentru Pace a readus puțin Belarusul în atenția opinei publice. Este important ca lumea să vadă că belarușii sunt hotărâți să lupte pentru convingerile lor chiar dacă, de fapt, acum, întregul Belarus este întemnițat.  

"Uneori treaba se face mai bine în liniște" 

Ce v-ați dori de la comunitatea internațională? 

Solidaritate prin acțiuni concrete. Reținerea în penitenciar a oamenilor este o lovitură și pentru familiile lor. Acestea au nevoie de sprijin pentru a-și putea ajuta rudele aflate în închisori, dar și pe ele însele. Multe familii sunt nevoite să emigreze și au nevoie de ajutor, cel puțin la început, până își găsesc de muncă. În Belarus se fac „epurări“. Toți cei pe care statul îi consideră neloiali își pierd joburile. Este aproape imposibil să mai primești un loc de muncă. Uniunea Europeană i-ar putea sprijini pe acești oameni și le-ar putea oferi șansa să supraviețuiască.  

Ce s-ar putea face pentru deținuții politici? De exemplu, înainte puteau fi eliberați în schimbul relaxării sancțiunilor.   

Nu întotdeauna poți să numești pașii care ar facilita eliberarea deținuților politici. Uneori treaba se face mai bine în liniște... Să sperăm că politicienii Uniunii Europene vor găsi căi de a face demersuri care să ducă la punerea în libertate a disidenților încarcerați.