Ameninţarea este vizibilă pe afişele electorale din Germania în ajunul europarlamentarelor. Securitate şi forţă sunt cuvinte care tot apar, alături de chipuri îngrijorate de politicieni.

Dar şi în afară de asta, politicienii de la Berlin îi avertizează pe oameni de la debutul invaziei ruse în Ucraina, în februarie 2022, că vin vremuri grele, mai ales că armata germană Bundeswehr este considerată total nepregătită pentru un război de apărare. În opinia unor militari de rang înalt, Bundeswehr nu ar fi pregătită nici să apere efectiv Germania, şi nici să-şi îndeplinească satisfăcător sarcinile în cadrul alianţei NATO.

Cancelarul frânează înarmarea

De aceea ministrul federal al Apărării, social-democratul Boris Pistorius, solicită mai mulţi bani pentru armată. Cancelarul Olaf Scholz a anunţat la câteva zile după debutul invaziei ruse în Ucraina o "avere specială" pentru Bundeswehr, în valoare de 100 de miliarde de euro, care în realitate sunt noi datorii. Dar asta nu-i ajunge ministrului Pistorius. El cere pentru 2025 un buget suplimentar de cel puțin 6,5 miliarde de euro, pe lângă bugetul militar normal, şi ca aceste cheltuieli să fie scutite de frâna datoriilor, ancorată în Constituţie.

Şi expertul în materie de securitate Frank Sauer din cadrul Universităţii Bundeswehr consideră că armata germană este subfinanţată, în ciuda celor 100 de miliarde primite suplimentar. Fără bani considerabil mai mulţi, în 2026 se va ajunge în situaţia în care sarcinile curente vor fi îndeplinite cu cel mai mare efort, mai mult nu, a avertizat el pentru DW.

Potrivit unei analize juridice realizate de Ministerul federal al Apărării, capacitatea de apărare a ţării are rang constituţional mai mare decât frâna datoriilor, conform căreia, cu câteva excepţii, statul german nu are voie să cheltuie mai mulţi bani decât încasează la buget.

Dar până acum ministrul Finanţelor, liberalul Christian Lindner, refuză, cu sprijinul cancelarului, să aloce miliarde suplimentare pentru Bundeswehr. De aceea se spune că ministrul Pistorius ar fi declarat, enervat, în cadrul unei şedinţe de guvern: "Eu nu trebuie să fac chestia asta!" Disputa legată de cheltuielile militare pare să dea în clocot în curând.

Ce se va întâmpla dacă Trump va reveni la Casa Albă?

Dar cât de ameninţătoare este cu adevărat situaţia? Christoph Heusgen, directorul Conferinţei de Securitate de la München, a declarat în februarie că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, îşi doreşte o Rusie mare, între graniţele fostei Uniuni Sovietice: "Dacă Putin nu va pierde războiul din Ucraina, trebuie să ne aşteptăm că va încerca să pună mâna şi pe Republica Moldova sau pe Țările Baltice", a declarat el.

Pistorius a declarat într-un interviu acordat presei că Germania are timp cinci până la opt ani pentru a recupera rămânerile în urmă din punct de vedere militar. Iar expertul în materie de securitate Fabian Hoffmann din cadrul Universităţii Oslo a scris pe platforma de internet X (fostul Twitter), referindu-se la întregul Occident, că, în opinia sa "avem în cel mai bun caz doi-trei ani timp pentru a reconstitui descurajarea faţă de Rusia".

Frank Sauer nu crede că există deocamdată o ameninţare acută pentru un stat membru NATO. Dar el a afirmat: hai să ne închipuim că Trump redevine în noiembrie preşedinte al SUA. El spune, la fel cum a tot spus în campania electorală, că europenii care nu şi-au onorat "nota de plată" sub forma unor eforturi de înarmare suficiente, nu vor mai fi apăraţi. De aceea încrederea în NATO se erodează. Europenii nu pot realiza anumite sarcini militare, pe care până acum le-au asigurat SUA. În acelaşi timp, Ucraina ar putea deveni o rămăşiţă de stat din pricina lipsei sprijinului din vest, şi astfel războiul ar fi ca şi câştigat pentru Rusia.

"Putin se îndreaptă către vârsta de 80 de ani", a completat Sauer, "vrea să-şi desăvârşească opera de o viaţă şi să completeze o Rusie mare. Şi va dori probabil să testeze dacă nu cumva asta este posibil şi va invada una sau mai multe Țări Baltice. Iar SUA vor spune: 'Asta nu este problema noastră. Oricum voi nu vă onoraţi facturile, iar noi suntem în plus ocupaţi cu China.'" Expertul în materie de securitate crede că nu trebuie să se întâmple asta în următorii aproximativ cinci ani, dar este posibil.

Sondajele arată că germanii nu se simt ameninţaţi

Populaţia Germaniei nu pare să ia act de această ameninţare. Potrivit unui sondaj actual al institutului YouGov, doar o treime din germani (36 la sută) consideră că este probabil un atac rusesc asupra teritoriului NATO până în anul 2030, în timp ce 48 la sută consideră un astfel de scenariu neverosimil.

Doar 23 la sută din germani consideră că ţara lor ar putea deveni în acest deceniu ţinta unui atac al Rusiei, în vreme ce 61 la sută exclud această posibilitate.

Dacă majoritatea ar crede că un astfel de atac ar fi posibil, numeroşi germani ar fi probabil foarte neliniştiţi. Fiindcă doar doi la sută cred că Bundeswehr este foarte bine pregătită pentru apărarea ţării. 12 la sută consideră că armata este "mai degrabă bine pregătită", în vreme ce câte 39 la sută sunt convinşi că armata este "foarte prost" respectiv "mai degrabă prost" pregătită pentru această sarcină.

Turbine eoliene sau drone de luptă?

Ceva ce cu siguranţă le dă nopţi nedormite politicienilor şi militarilor germani este rezultatul unui alt studiu realizat în martie de institutul demoscopic Civey. Potrivit acestuia, numai fiecare al treilea german ar fi gata în cazul unui atac să-şi apere ţara cu arma în mână. Mai bine de jumătate au declarat că nu vor lupta.

"Trăim într-o eră de masive schimbări istorice", afirmă Frank Sauer. Dar nu toată lumea conştientizează încă asta. "Schimbarea în capete durează. Şi asta nu-i vom putea învăţa pe oameni cu ranga, prin discursuri sau titluri în presă. Este nevoie de multă muncă de convingere", consideră el.

În ce priveşte costurile pentru necesara înarmare a Bundeswehr, expertul manifestă înţelegere faţă de ezitările politicienilor: "Aş vrea mai bine să construiesc turbine eoliene, grădiniţe, să pun pe case panouri solare, dar din păcate trebuie în loc de asta să achiziţionăm tunuri autopropulsate, rachete de croazieră şi drone de luptă". În cele din urmă nu contează cum vor fi strânşi banii necesari. Şi Frank Sauer este convins de un lucru: nu se mai poate continua ca până acum.