Cancelarul austriac este mulțumit de concluziile lungii nopți de la Bruxelles. „S-a vorbit clar despre sprijinul pentru țările de la frontierele externe ale Uniunii”, a transmis Karl Nehammer și a plusat: „Nu a existat niciodată un Consiliu cu atâta claritate”. Cancelarul a vorbit chiar despre un „succes al perforării plăcilor dure”.

Șeful Guvernului de la Viena pare să fi vrut să transmită electoratului austriac că a obținut pentru acesta ce și-a dorit din partea partenerilor europeni. În ceea ce privește vetoul austriac la adresa României și Bulgariei, Nehammer a spus, conform televiziunii publice austriece ORF, că protecția frontierei externe trebuie rezolvată ca prioritate înainte de a putea vorbi despre Schengen. „Nimănui nu-i este clar nici până în ziua de astăzi ce anume ar trebui să se întâmple la granițele Bulgariei și României pentru ca Austria să se răzgândească”, se arată într-un comentariu al ziarului vienez Kleine Zeitung.

Dispută pe gardul cu stelele UE

Cei 27 de șefi de stat și guvern s-au luptat pentru fiecare cuvânt din declarația comună, semn că pozițiile sunt încă puternic divergente pe multe teme. Austria, care a avut parte de un aflux masiv de imigranți, veniți în special prin Balcanii de Vest, prin Serbia și Ungaria, a dorit să impună o fortificare a frontierelor exterioare ale Uniunii, cu garduri, drone și alte mijloace de supraveghere aeriană, plătite din bani comunitari. „Nu se poate ca migranții să treacă nestingheriți granițele externe ale UE. Infrastructura fizică și barierele sunt necesare pentru a le proteja”. Nehammer ceruse deja zilele trecute două miliarde de euro de la Bruxelles pentru consolidarea graniței Bulgariei cu Turcia. Luxemburg, dimpotrivă, consideră că un gard sau un zid „cu stelele Uniunii Europene ar fi o rușine”.

Cancelarul german, Olaf Scholz, a încercat să atenueze opiniile contradictorii, pledând pentru o imigrație controlată, în condițiile în care „din ce în ce mai multe țări din Europa sunt dependente de imigrația forței de muncă”, pe măsură ce societățile de pe continent îmbătrânesc. Germania, de exemplu, are nevoie de „un mare număr de specialiști”. Conștient că armonia intracomunitară este departe, Scholz a comentat, după summitul încheiat spre dimineață, că „este încă o situație în care mulți au avut de învățat: este nerealist să crezi că doar alții au problema migrației și că tu nu ai nici o responsabilitate". Corespondentul DW la Bruxelles Bernd Riegert, observă, însă, că atmosfera a fost mult mai puțin iritată decât în anii 2014-2015, când peste un milion de sirieni fugiți din calea războiului civil din țara lor au intrat în Uniunea Europeană.

„Nu vor fi garduri în România”

În cele din urmă, a transmis președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, „frontierele externe trebuie administrate” și „vom acționa pentru a le întări”. Granița bulgaro-turcă va fi un proiect pilot în acest sens, finanțat deopotrivă de Sofia, de Uniunea Europeană și de țări membre prin mecanismul de solidaritate.

Un al doilea proiect pilot va viza România dar detaliile acestuia nu sunt cunoscute. ”Nu vor fi garduri în România”, au precizat surse neidentificate pentru agenția Agerpres. „Avem angajamentul Comisiei pentru susţinerea aplicării proiectelor-pilot atât în Bulgaria, cât şi în România", a subliniat cancelarul austriac Nehammer. Citat de televiziunea publică din Austria, șeful Guvernului federal de la Viena a precizat că proiectele vor fi evaluate și ulterior lansate în toată Europa.

„Capacități de protecție” în loc de „garduri”

Declarația finală comunicată după summit vorbește despre mijloace sustenabile, despre capacități de protecție și infrastructură. Au fost evitate cuvintele gard sau zid, deși acestea există deja în numeroase locuri, de exemplu, la granița de sud-est a Bulgariei, unde cancelarul austriac Nehammer tocmai a fost în vizită, zilele trecute. Structuri fortificate de frontieră au crescut la diferite frontiere externe ale Uniunii în ultimii ani, în special în Grecia, Bulgaria, Ungaria, Croația, Polonia, Lituania și Spania. Acum sunt în jur de 2000 de kilometri. Acum zece ani erau doar 300. „Fără infrastructură nu funcționează niciun gard de frontieră. E nevoie de camere, de supraveghere electronică, de vehicule, personal și turnuri de pază”, a comentat von der Leyen.

Se vorbește și despre măsuri mai categorice în privința cererilor de azil și a politicilor de migrație în așa fel încât intrările ilegale să devină fie imposibile, fie neatractive. Vizate sunt și sancționarea mai aspră a traficului de oameni și proceduri mai rapide de returnare a celor intrați pe căi nelegale în Uniunea Europeană. În fine, statele comunitare vor să facă presiuni asupra partenerilor din Balcanii de Vest în sensul alinierii politicilor de migrație, mai ales în privința liberei circulații a cetățenilor unor țări de origine a valurilor de imigrație clandestină.

Summitului i-au lipsit ideile noi

În timpul discuțiilor despre migrație, care au început târziu, după ce președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, și-a terminat întâlnirile cu toți liderii europeni, Ursula von der Leyen le-a prezentat participanților la Consiliul European câteva statistici, pentru a face mai palpabile îngrijorările unora dintre membrii UE. Astfel, numărul solicitanților de azil a crescut în Uniunea Europeană cu 46% în 2022 față de anul precedent. Pe lângă cei 924.000 de solicitanți de azil, există aproximativ patru milioane de refugiați de război ucraineni. State precum Germania, Austria, Țările de Jos și Belgia se simt copleșite de numărul mare de oameni pe care îi găzduiesc. „Migrația este o provocare europeană care are nevoie de un răspuns european”, a spus von der Leyen.

Sunt, însă, cel puțin șase ani de când Comisia Europeană a tot avansat propuneri legislative sau de acorduri pe masă. Până acum statele membre nu au reușit să cadă de acord asupra unor reglementări relevante. Țările de la frontierele externe (Grecia, Italia, Croația, Bulgaria, Malta sau Cipru), se plâng că povara este prea mare. Țările de destinație preferate de refugiați și migranți (Germania, Austria sau Franța) insistă că statele de prima intrare de la frontierele externe poartă responsabilitatea pentru migranți și procedurile de azil. Și repartizarea migranților – pe cote sau voluntar – a eșuat în repetate rânduri în acești ani. Relocarea procedurii de azil în centrele din Africa de Nord nu a progresat dincolo de faza de proiect. Iar în unele țări funcționează politici restrictive față de migranții din Orientul Mijlociu și Africa.