În Neuruppin, nu departe de Berlin, s-a născut poetul Theodore Fontane. Dar şi nişte indivizi care îşi spun "Forţele libere Neuruppin / Westhavelland". O grupare neonazistă, apropiată mişcării de extremă dreapta Nationaldemokratische Partei Deutschlands (NPD). În mod surprinzător, căci, la cele din urmă runde electorale, rezultatele NPD-ului au fost de-a dreptul catastrofale, explică primarul Jens-Peter-Golde.

"Nu mai ies nopţile pe stradă". Michael Mba are 39 de ani şi e originar din Camerun. De trei ani este azilant şi locuieşte într-un vechi bloc comunist a cărui faţadă se scorojeşte şi stă să cadă. În jurul clădirii, un gard poartă amintirea defunctei RDG - dar nu îi apără de furia radicalilor de extremă dreaptă. Mai sigur se simte în centrul oraşului, unde "oamenii sunt prietenoşi şi fac destul de multe pentru a-i proteja pe străini".

Manifestările cu tentă rasială s-au înmulţit în estul Germaniei. Violenţele în sine sunt mai puţin numeroase decât în anii 90 - dar, aceasta, pentru că extrema dreaptă şi-a schimbat metodele de exprimare: mai multă propagandă, mai dese infiltrări în organizaţii şi asociaţii ale societăţii civile. În iulie, anul acesta, în jur de 200 de neonazişti din întreaga regiune s-au strâns la Neuruppin, încercând să mărşăluiască înspre centru. Demonstraţia a fost blocată, însă, de populaţia care a blocat accesul spre zona vizată de extremişti.

S-au întors în septembrie şi, mai ales, în noiembrie, când tribunalul suprem de land a admis organizarea congresului federal al NPD la Neuruppin. În lipsa altor mijloace de a-i alunga, localnicii au recurs la huiduieli şi fluierături. Şi dacă ceilalţi sunt organizaţi, se organizează şi oraşul. "Neuruppin bleibt bunt" - Neuruppin rămâne colorat se mobilizează de fiecare dată când "brunii" încearcă să îşi facă simţită prezenţa. Şi nu doar - sunt pro-activi, anticipând mişcările neonaziştilor, aşa că solicită dreptul de a face manifestaţii (şi a ocupa, implicit, centrul oraşului) la momente ce ar putea atrage extrema dreaptă (de 8 mai, când se celebrează sfârşitul fascismului, sau de 9 noiembrie, la comemorarea nopţii pogromului, de exemplu).

Iar cel mai mare succes, îşi aminteşte Wolfgang Freese, unul dintre membrii fondatori ai mişcării anti-naziste, a fost scenografia în care a fost obligată conducerea NPD să îşi ţină conferinţa de presă de la sfârşitul congresului - anume, un decor plin de afişe cu mesaje ostile extremei drepte. Afişele îi prezentau pe mulţi dintre locuitorii oraşului - şi, comentează Freese, chiar "îţi trebuie curaj să îţi arăţi faţa împotriva unor asemenea radicali". Martha Thielemann, care a participat la această acţiune, aşteaptă, de fapt, ca statul să interzică manifestările neonaziste - şi de aceeaşi părere este Fiore Egidio, proprietarul unui restaurant cu specific italian. Wolfgang Freese nu se opune dar nu e convins de eficienţa unui astfel de demers; mai degrabă trebuie făcut ceva ca gândirea rasistă să nu găsească mijloace de răspândire - în special prin orientarea atenţiei tinerilor spre altfel de proiecte.

Autor: Uwe Hessler / cş
Redactor: Robert Schwartz