Nicolae Timofti a fost ultimul președinte al Republicii Moldova ales de Parlament. A condus Moldova din martie 2012 până în decembrie 2016. Nu a reușit să se opună însă capturării statului de către grupările oligarhice. Totuși, în pofida presiunilor și amenințărilor la adresa familiei, în 2016 a refuzat să-l desemneze pe oligarhul Vladimir Plahotniuc pentru funcția de premier al țării. În interviul oferit zilele acestea DW, fostul președinte moldovean a dezvăluit pentru prima dată detalii uluitoare despre provocările prin care a fost nevoit să treacă în perioada mandatului său.

DW: Moldova găzduiește în aceste zile summitul Comunității Politice Europene la care participă toți liderii europeni – o atenție de care Moldova nu a mai avut parte. Ce înseamnă acest eveniment pentru țara noastră?

Nicolae Timofti: Este într-adevăr un eveniment istoric și un semn de înaltă recunoștință pentru Moldova și în raport cu dezideratul nostru de aderare la UE. Integrarea europeană este singura noastră fereastră spre libertate și singura cale de ieșire de sub influența Rusiei. Scopul din totdeauna al Kremlinului a fost să țină fostele republici sovietice sub dominație rusească. Tot timpul ni s-a dat peste cap când am încercat să ieșim de sub cizma rusească. Anume din această cauză, la un moment dat, am avut discuții foarte aprinse cu Putin.

Acesta era unul din subiectele pe care voiam să-l discutăm. La summitul CSI de la Minsk, din 2014, ați avut o polemică foarte dură cu Putin - din păcate cu microfoanele închise și nici azi nu știm despre ce era acea dispută.

Putin insista ca noi să nu semnăm Acordul de Asociere cu UE și a încercat să mă trateze de pe poziții de superioritate. Eu i-am explicat că la noi nu e ca în Rusia - că președintele nu poate schimba actele votate de Parlament și i-am spus tranșant că Moldova merge hotărât spre UE.

Totuși, nu dumneavoastră ați semnat Acordul de Asociere cu UE și îmi amintesc că pro-rușii puneau la îndoială legalitatea semnării acelui acord de către premierul de atunci Iurie Leancă. De ce nu ați mers dumneavoastră la Bruxelles?

Adevărat, eu trebuia să-l semnez. Dar știți ce mi-a spus atunci Leancă?

Nu. De unde să știu?

Eu l-am chemat și l-am întrebat de ce procedează așa? I-am spus că eu sunt gata să merg și să semnez ca să excludem orice probleme legate de constituționalitatea procedurii. El mi-a spus că vrea să intre în istoria Republicii Moldova prin semnarea acelui acord... Și a intrat în istorie, dar cu un alt episod, care nu cred că-i face față. Dar atunci tot ce am putut face a fost să-l mandatez pe Leancă să semneze Acordul de Asociere cu UE. Am fost sunat de mai mulți lideri europeni care m-au rugat să nu fac asta. Și de la București m-a sunat domnul Băsescu. Până la urmă am acceptat să meargă el, pentru a evita conflictele interne care țin de ceea ce numim noi „rânza moldoveanului”.

Cum comentați ceea ce face azi Putin în Ucraina?

Prin declanșarea acestui război Putin a comis o greșeală fatală pentru Rusia. Eu am condamnat printre primii, în 2014, anexarea Crimeii. Și atunci unii lideri de la Chișinău, care se pretindeau pro-europeni și unioniști, îmi cereau public să mă abțin de la astfel de aprecieri.

În perioada cât ați fost președinte, au existat vreodată amenințări directe din partea Rusiei la adresa Moldovei?

Mereu ne-au șantajat. Economic, cu embargouri. Dar pericolul cel mai mare era „planul Novorossia” care urmărea refacerea URSS. Noi știam că suntem ținta acelui odios plan. Și discutam acest subiect cu partenerii noștri externi. Inclusiv cu doamna Victoria Nuland am discutat. Asta se întâmpla înainte să fie anexată Crimeea. Rușii încă atunci vorbeau că cei care se vor împotrivi proiectului Novorossia vor fi șterși de pe fața Pământului.

Unul din subiectele despre care vreau să discutăm în acest interviu vizează justiția. Înainte să deveniți președinte, ați fost un judecător de referință în sistem. În justiția din Moldova are loc acum un proces de evaluare externă extraordinară și vedem o rezistență puternică din partea judecătorilor. Cât de necesară credeți că este trecerea judecătorilor prin acest filtru al integrității? 

Aceasta este o reformă adevărată și eu nu cred că judecătorii nu înțeleg cât de necesară este. Corupția și pseudo-reformele au ruinat practic acest sistem. L-au distrus. Au distrus sistemul din care fac parte oamenii care trebuie să facă dreptate. L-au înlocuit cu un sistem burdușit de oameni care „fac dreptate” în interesul lor și al clanurilor.

Am ajuns exact unde voiam să duc discuția. Noi toți am văzut ce a înseamnat „justiția lui Plahotniuc”.

Da.

Cum a ajuns sistemul judiciar la cheremul acestui oligarh? De ce sistemul nu s-a opus?

Prea mulți judecători au alunecat în brațele lui. Și Asociația Judecătorilor, și CSM-ul au tolerat deciziile abuzive ale unor judecători. Interesele erau foarte mari. Și da, eu vedeam că sistemul lucrează în favoarea unui singur om.

Putem intui că cei care acceptau aceste compromisuri - nu doar din justiție - nu făceau asta gratis. De asta e important să înțelegem ce s-a întâmplat ca să nu mai repetăm ceea ce a fost.

Dar credeți că el, dacă este fugar, acum nu mai corupe oameni din Moldova?

Serios?

Nu știu. Analizați! Lumea trebuie să știe că tot răul pe care l-a făcut Plahotniuc acestei țări i se datorează lui Voronin (liderul comuniștilor și ex-președinte al Moldovei). Voronin a început să-și subordoneze justiția când a preluat puterea în 2001. El l-a creat pe Plahotniuc, care ulterior i-a continuat „opera” lui Voronin. Mie oamenii îmi vorbeau despre o astfel de creatură înainte ca Plahotniuc să apară. Apoi am început să citesc despre el prin presă. Și pe Filat, care a ajuns la pușcărie sub regimul Plahotniuc, tot Voronin s-a răzbunat. Voronin crede că Filat a organizat revoluția tinerilor din aprilie 2009, care a marcat sfârșitul regimului comunist.

Mergem mai departe. În 2014, mica noastră țară a fost jefuită de un miliard de dolari. Dumneavoastră, ca șef al statului, ați avut informații despre pregătirea acelui jaf  bancar?

Eu nu am știut despre pregătirea jafului. După ce am devenit eu președinte, ei au modificat legislația și m-au lipsit de orice posibilitate de a vedea ce se întâmplă în sistemul bancar. Nu am avut pârghii. Când i-am cerut odată socoteală unui ministru, am fost sunat imediat de șeful lui de partid care mi-a spus: „Să-i dai pace lui băiatu` că-i pus acolo de mine!”. Eu am aflat despre furtul miliardului din presă. Atunci l-am sunat pe guvernatorul BNM, Dorin Drăguțanu, și i-am cerut să iasă public și să explice situația. Și, dacă vă amintiți, el mi-a răspuns public. A zis să stau liniștit pentru că șeful statului nu are nicio atribuție legată de BNM.

În ianuarie 2016, ați refuzat să-l desemnați pe Plahotniuc pentru funcția de prim-ministru chiar dacă mai mulți deputați din PD și PL au venit atunci noaptea, la vila prezidențială de la Condrița să vă convingă. Știm că a fost fierbinte în acea noapte, pentru că ați fost nevoit să convocați ambasadorii și ați denunțat amenințări la adresa familiei. Vă rugăm să ne povestiți tot ce s-a întâmplat în acea noapte.

Cei din PD și PL nu au venit împreună atunci la mine. Au venit pe rând. Primii au venit Marian Lupu, Andrian Candu (finul lui Plahotniuc – n.red.) și încă doi sau trei din PD. Și eu le-am spus că nu-l desemnez pe Plahotniuc, pentru că nu întrunea condițiile legale. Nu exista o majoritate parlamentară dispusă să-l susțină. Și eu nu regret că nu l-am desemnat. În luna mai 2016, m-am întâlnit ultima dată cu Plahotniuc. El a vrut să ne vedem la Condrița. L-am primit. Așa și nu am înțeles de ce a venit. Dar când îl conduceam spre mașină i-am zis: - Am auzit că ești foarte răzbunător. Ai de gând să te răzbuni pentru că nu te-am desemnat prim-ministru? Și el a răspuns: - Păi cum altfel? Neapărat! 

Să revenim la acea noapte cu convocarea ambasadorilor...

Unul din fiii mei urma să fie arestat. Când am aflat, imediat a plecat la Iași. Așa l-am salvat. L-a ajutat o ambasadă a unui stat UE din România. Ambasadorilor pe care i-am convocat le-am spus că sunt filat, că au pornit acțiunile de răzbunare deoarece nu l-am propus pe Plahotniuc pentru funcția de prim-ministru.

Iar mai târziu, în ultima zi de mandat, într-un interviu apărut într-un ziar, v-ați cerut scuze de la Plahotniuc, pentru „declarațiile eronate” în care l-ați vizat. De ce ați făcut asta?

Nu. Eu nu mi-am cerut scuze de la Plahotniuc. El a cerut ca eu să-mi cer scuze pentru ca el să iasă curat.

Și, spuneți în acel interviu, că regretați că ați făcut „declarații eronate” în adresa lui.

Nu. Eu nu am spus așa cuvinte. Și eu nu mi-am cerut scuze de la Plahotniuc! N-a fost așa ceva.

Dar Plahotniuc v-a cerut să vă cereți scuze, da?

A cerut. A spus să ies și să spun că am greșit.

Și dacă făceați asta nu s-ar mai fi răzbunat?

Nu este vorba de asta. Pur și simplu voia să fac asta ca să iasă el bine.

Înainte de asta apăruse un alt interviu cu ex-premierul Filat în care și acesta își cerea scuze de la Plahotniuc. Iar mai târziu Filat a recunoscut că scuzele erau „o condiție a lui Plahotniuc”... E ciudat totuși acel interviu cu scuzele dumneavoastră, despre care spuneți acum că nu au existat. Foarte ciudat că spuneți că nu ați spus ceea ce a apărut acolo... Simt că nu ați vrea să mai insist... Spuneți-ne în ce relații sunteți cu președinta Maia Sandu? Vă mai cere din când în când sfaturi?

A fost, la un moment dat, o întâlnire cu trei ex-președinți. Am discutat. O apreciez foarte mult pentru efortul pe care îl face ca Moldova să adere la UE. Păcat că după mine a venit pro-rusul Dodon, care ne-a făcut să pierdem patru ani. 

Moldova este astăzi în centrul atenției marilor actori internaționali. De la începutul războiului din Ucraina, am făcut pași uriași spre aderarea la UE. Cum vă imaginați Moldova în 2030? Ce va fi altfel?

În 2030, Moldova va fi membră a UE, iar oamenii din țara aceasta vor trăi în prosperitate și libertate. Și mentalitatea oamenilor va fi alta.